EDUCATIA ESENTIALĂ
Am scris mult cu privire la studentii care petrec mult prea mult timp cu dobândirea educatiei; însă sper că nu voi fi gresit înteleasă în legătură cu ceea ce este educatia esentială. Nu vreau să spun că trebuie făcută o lucrare superficială, fapt ilustrat de felul cum sunt lucrate anumite portiuni de pământ în Australia. Plugul nu a pătruns destul de adânc în pământ, acesta, în consecintă, nu a fost pregătit pentru sământă, iar recolta a fost slabă, în conformitate cu pregătirea superficială a pământului.
Dumnezeu le-a dat copiilor si tinerilor minti cercetătoare. Puterea de gândire le-a fost încredintată ca un talant de mare pret. Este de datoria părintilor de a mentine problema educatiei în fata lor în adevărata ei valoare; căci aceasta cuprinde multe domenii. Ei trebuie învătati să-si pună la lucru fiecare talent si fiecare capacitate, pregătindu-se să fie folositi în serviciul lui Hristos pentru înăltarea omenirii căzute. Scolile noastre constituie instrumentul special al Domnului în pregătirea copiilor si tinerilor nostri pentru lucrare misionară. Părintii ar trebui să-si înteleagă responsabilitatea si să-si ajute copiii să aprecieze marile privilegii si binecuvântări pe care Dumnezeu le-a pus la dispozitie prin educatie. Însă educatia primită în cămin trebuie să tină pasul cu educatia lor în domeniul stiintei. n copilărie si tinerete, trebuie combinate învătăturile practice cu cele teoretice, iar în minte, trebuie depozitate cunostinte. Părintii trebuie să simtă că au o mare lucrare de făcut si datoria lor este să se apuce de ea cu seriozitate. Ei trebuie să formeze si să modeleze caracterele copiilor lor. Ei nu trebuie să se multumească cu un lucru făcut de mântuială; căci ei trebuie să ajungă desăvârsiti în Hristos prin intermediul mijloacelor puse la dispozitie de Dumnezeu. Terenul inimii trebuie pregătit; sământa adevărului trebuie semănată acolo încă din cei mai fragezi ani. Dacă părintii sunt nepăsători în această privintă, ei vor fi trasi la răspundere pentru că au fost ispravnici necredinciosi. Cu copiii trebuie să se lucreze cu duiosie si iubire si ei trebuie învătati că Domnul Hristos este Mântuitorul lor personal si că ei pot deveni ucenicii Săi doar predându-si Lui în mod simplu inima si cugetul. Copiii trebuie învătati să-si facă partea în treburile din gospodărie. Ei trebuie învătati să-i ajute pe tata si pe mama în lucrurile mici pe care le pot face. Mintile lor trebuie învătate să gândească, iar memoria, deprinsă să-si aducă aminte lucrul desemnat; iar în deprinderea de obiceiuri pentru a fi utili în cămin, ei trebuie învătati să facă lucruri practice, potrivite vârstei lor. Dacă sunt educati corespunzător în cămin, copiii nu vor fi găsiti pe străzi, primind o educatie la întâmplare, ca aceea pe care atât de multi o primesc. Părintii care îsi iubesc copiii în mod deosebit nu le vor îngădui să crească deprinzându-se cu obiceiuri delenevie si nestiind nimic cu privire la datoriile lor din cămin.
Ignoranta nu este acceptată de Dumnezeu si este defavorabilă lucrării Sale. Ignoranta nu trebuie considerată un semn al umilintei sau ceva pentru care oamenii ar trebui lăudati. Însă Dumnezeu lucrează pentru oameni, în ciuda ignorantei lor. Cei care nu au avut ocazia să dobândească cunostinte sau au avut ocazii pe care nu le-au folosit si se convertesc pot ajunge utili în serviciul lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Său cel Sfânt. Însă cei care au educatie si care se consacră în serviciul lui Dumnezeu pot servi într-o varietate de moduri si pot îndeplini o lucrare mult mai mare de a aduce suflete la cunostinta adevărului decât aceia care nu au educatie. Ei se află într-o pozitie avantajoasă datorită disciplinării mintii de care au beneficiat. Noi nu ar trebui să desconsiderăm nicidecum educatia, ci ar trebui să dăm sfatul ca aceasta să fie adusă la îndeplinire, avându-se în vedere scurtimea timpului si marea lucrare care trebuie făcută înainte de venirea lui Hristos. Nu trebuie să-i lăsăm pe studenti să creadă că pot petrece multi ani pentru dobândirea educatiei. Lăsati-i să folosească această educatie obtinută într-o perioadă de timp rezonabilă, pentru a putea continua lucrarea lui Dumnezeu. Mântuitorul nostru se află în Sanctuar, pledând în favoarea noastră. El este Marele nostru Preot, care mijloceste pentru noi, făcând un sacrificiu ispăsitor pentru noi, sustinând cauza noastră în virtutea sângelui vărsat pentru noi. Părintii trebuie să caute să-L reprezinte pe acest Mântuitor în fata copiilor, pentru a imprima în mintile lor planul de mântuire - deoarece omul a călcat Legea lui Dumnezeu, - Domnul Hristos a devenit purtătorul păcatelor noastre. Faptul că unicul Fiu al lui Dumnezeu Si-a dat viata datorită păcătuirii omului, pentru a satisface dreptatea si a apăra onoarea Legii lui Dumnezeu, trebuie păstrat continuu în mintea copiilor si tineri-lor. Scopul acestui mare sacrificiu trebuie mentinut continuu înaintea lor; căci acest sacrificiu a fost făcut pentru ridicarea omului decăzut, degradat de păcat. Domnul Hristos a suferit pentru ca, prin credinta în El, păcatele noastre să poată fi iertate. El a devenit înlocuitorul si siguranta omului, luând El Însusi asupra Lui pedeapsa, desi nu o merita nicidecum, pentru ca noi, care o meritam, să putem fi liberi si din nou credinciosi lui Dumnezeu prin meritele Mântuitorului nostru răstignit si înviat. El este singura noastră sperantă de mântuire. Prin sacrificiul Său, noi, care suntem acum pusi la probă, suntem prizonieri ai sperantei. Noi trebuie să arătăm universului întreg, lumii căzute si lumilor necăzute, că există iertare la Dumnezeu, că prin harul lui Dumnezeu noi putem fi împăcati cu Dumnezeu. Omul se pocăieste, ajunge smerit cu inima, crede în Hristos ca jertfă de ispăsire pentru el si ajunge în pace cu Dumnezeu. Noi trebuie să multumim în toate zilele vietii noastre pentru că Domnul a rostit aceste cuvinte: "Căci asa vorbeste Cel Prea Înalt, a cărui locuintă este vesnică si al cărui Nume este sfânt. Eu locuiesc în locuri înalte si în sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca să înviorez duhurile smerite si să îmbărbătez inimile zdrobite" (Isa. 57,15). Împăcarea lui Dumnezeu cu omul si a omului cu Dumnezeu este sigură atunci când sunt îndeplinite anumite conditii. Domnul spune: "Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inimă zdrobită si mâhnită" (Ps. 51,17). Si iarăsi el spune: "Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă si mântuieste pe cei cu duhul zdrobit" (Ps. 34,18). "Domnul este înăltat; totusi vede pe cei smeriti si cunoaste de departe pe cei îngâmfati." (Ps. 138,6). "Asa vorbeste Domnul: 'Cerul este scaunul Meu de domnie si pământul este asternutul picioarelor Mele! Ce casă ati putea voi să-Mi ziditi si ce loc Mi-ati putea da voi ca locuintă? Toate aceste lucruri doar mâna Mea le-a făcut si toate si-au căpătat astfel fiintă', zice Domnul. 'Iată spre cine mi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă si are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu'." (Is. 66,1-2). "Duhul Domnului este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia si prinsilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului si o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toti cei întristati; să dau celor întristati din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenusă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca săie numiti 'terebinti ai neprihănirii', 'un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui'." (Is. 61,1-3). Psalmistul scrie: "El tămăduieste pe cei cu inima zdrobită si le leagă rănile" (Ps. 147,3). Desi El este Cel care restaurează omenirea căzută, totusi El "socoteste numărul stelelor si le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru si puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini. Domnul sprijineste pe cei nenorociti si doboară pe cei răi la pământ. Cântati Domnului cu multumiri, lăudati pe Dumnezeul nostru cu harfa" Domnul iubeste pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui. Laudă pe Domnul, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!" (Ps. 147,4-12). Cât de pretioase sunt lectiile acestui psalm! Putem consacra un studiu ultimilor patru psalmi ai lui David. De asemenea, cuvintele profetului sunt foarte pretioase: "Părăseste zăpada Libanului stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete si curgătoare? Totusi, poporul Meu M-a uitat si aduce tămâie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări si a apucat pe cărări si drumuri nebătute" (Ier. 18,14). "Asa vorbeste Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineste pe un muritor si îsi abate inima de la Domnul! Căci este ca un nenorocit în pustie si nu vede venind fericirea; locuieste în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat si fără locuitori. Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul si a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-si întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine si frunzisul lui rămâne verde, în anul secetei nu se teme si nu încetează să aducă roadă."(Ier. 17,5-8). "Special Testimonies on Education", (Mărturii speciale cu privire la educatie), 22 aprilie,1895
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
