EDUCATIA CORESPUNZĂTOARE A TINERILOR
Al treilea înger este reprezentat zburând prin mijlocul cerului, arătând că solia trebuie să ajungă de-a lungul si de-a latul pământului. Este cea mai solemnă solie care a fost dată vreodată muritorilor, iar cei care sunt legati de lucrare trebuie să simtă mai întâi nevoia de educatie si de un proces de instruire cât mai complet pentru lucrare, în scopul de a fi utili în viitor; ar trebui să se facă planuri si să se depună eforturi pentru pregătirea acelora care se vor angaja în orice ramură a lucrării. Lucrarea de pastoratie nu poate si nu trebuie să fie încredintată unor copii, nici predarea de studii biblice nu trebuie încredintată fetelor lipsite de experientă, deoarece, desi ei îsi oferă serviciile si vor să aibă functii de răspundere, le lipseste experienta religioasă, dacă nu au o educatie si o instruire deplină. Ei trebuie probati ca să se vadă dacă vor trece testul; si dacă nu au principiul ferm, constiincios, că trebuie să fie cu totul ceea ce le cere Dumnezeu să fie, ei nu vor reprezenta corect cauza noastră si nu vor putea lucra în aceste timpuri. Surorile angajate în fiecare misiune trebuie să aibă deja, o experientă deosebită dobândită de la cele care au experientă si care înteleg modalitătile si căile de lucru. Lucrarea misionară este continuu obstructionată din lipsă de lucrători întelepti, consacrati si evlaviosi, care să reprezinte în mod corect credinta noastră.
Sunt nenumărati cei care ar trebui să devină misionari, dar care nu vor ajunge niciodată în câmp pentru că cei care sunt alături de ei în biserică sau în colegii nu simt povara de a lucra împreună cu ei, de a le prezenta cerintele lui Dumnezeu, si nu se roagă cu ei si pentru ei; iar perioada favorabilă care decide planurile si cursul vietii trece si o dată cu ea se sting si convingerile lor; alte influente si tendinte îi atrag, iar tentatia de a căuta pozitii lumesti care, cred ei, le vor aduce bani îi atrag în valul lumii. Acesti tineri ar fi putut fi câstigati pentru lucrare dacă s-ar fi făcut planuri bine organizate. Dacă bisericile din diferite locuri îsi vor face datoria, Dumnezeu va fi alături de ei prin Duhul Său si va face ca lucrarea să fie întărită cu lucrători credinciosi.
Scolile noastre trebuie să fie scoli de educatie si instruire; iar cei care le absolvă trebuie să fie pregătiti din toate punctele de vedere pentru câmpul misionar, trebuie să fi înteles măretia lucrării si evlavia practică ce trebuie să fie prezentă în experienta de zi cu zi, pentru a putea corespunde si pentru a fi utili în orice loc din lume, în biserică sau în via cea mare a lui Dumnezeu, care face acum apel pentru lucrători în tări străine.
Tinerilor trebuie să li se acorde încredere. Ei au un simt al demnitătii si trebuie să fie respectati, pentru că acesta este dreptul lor. Dacă elevilor li se dă impresia că nu pot pleca sau veni, că nu se pot aseza la masă sau oriunde în altă parte, nici măcar în camerele lor, fără a fi supravegheati, urmăriti, criticati, aceste lucruri îi vor demoraliza, iar timpul de recreare nu va mai constitui o plăcere pentru ei. Constiinta faptului că sunt continuu supravegheati este pentru ei mai mult decât tutela părintească si înseamnă ceva mult mai rău; căci părintii întelepti pot, cu tact, să discearnă dincolo de aparenta lucrurilor si să înteleagă ce se petrece în mintea fără astâmpăr a tinerilor, din dorintele pe care le au acestia sau din înclinatiile lor, si vor face planuri care să contracareze răul. Însă această supraveghere continuă nu este normală si produce tocmai acele rele care se caută a fi evitate. Sănătatea tinerilor necesită miscare fizică, voiosie si o atmosferă fericită, plăcută, care să-i înconjoare pentru a-si păstra sănătatea fizică si a-si dezvolta un caracter simetric.
Cuvântul lui Dumnezeu trebuie deschis tinerilor, însă nu tinerii sunt cei care să-l prezinte. Celor care se ocupă de ei permanent pentru a le asigura un comportament bun, li se cere să-i urmărească în tot ceea ce fac. Iată de ce acest sistem de educatie, prin care se modelează caracterele tinerilor, este cu totul dăună-tor. Aveti ca tintă educarea mintii si formarea unor simtăminte si obiceiuri morale corecte.
Materiile de studiu trebuie să fie, în general, putine si bine alese, iar cei care frecventează colegiile noastre trebuie să beneficieze de o instruire diferită de cea din scolile obisnuite. În general, dacă au avut părinti întelepti si temători de Dumnezeu, au fost învătati principiile crestine. Cuvântul lui Dumnezeu a fost respectat în căminele lor, iar învătăturile acestuia au fost făcute legea căminului. Ei au fost crescuti si învătati potrivit Evangheliei, iar când vin în scoli, aceeasi educatie trebuie continuată. Principiile, obiceiurile si practicile lumii nu constituie educatia de care au nevoie; însă ei trebuie să vadă că profesorii din scolile lor au grijă de sufletele lor, că ei se interesează de bunăstarea lor spirituală si că religia este cel mai important principiu pe care îl au în vedere; căci iubirea si frica de Domnul constituie începutul întelepciunii. Tinerii despărtiti de atmosfera din cămin, de regulile din familie si de îngrijirea părintilor, dacă sunt lăsati să-si aleagă ei însisi tovarăsii, vor avea de făcut fată, în general, în viata lor, unei crize care nu favorizează evlavia sau respectarea principiului. De aceea, ori de câte ori se deschide o scoală, trebuie să existe inimi calde care să se preocupe de tinerii nostri. Este nevoie de tati si mame care să poată oferi o simpatie plină de căldură, care să sfătuiască cu bunătate si să trateze problemele religioase în modul cel mai plăcut cu putintă. Dacă există dintre aceia care prelungesc exercitiul religios până la plictiseală, ei vor lăsa puternice impresii în mintile tinerilor, astfel încât acestia vor asocia religia cu tot ce este sec, neplăcut si neinteresant. Si acesti tineri nu îsi aleg ca standard cele mai înalte principii, ci pe cele mai slabe, iar un standard scăzut îi va strica pe aceia care, dacă ar fi fost învătati în mod corespunzător, ar fi fost calificati nu doar spre a fi o binecuvântare pentru cauză, dar si pentru biserică si pentru lume. Pietatea arzătoare, activă, este esentială pentru profesor. Altarul de dimineată si de seară din capelă si întâlnirile din Sabat pot să devină, dacă nu există o preocupare deosebită pentru acestea si dacă lipseste spiritul dătător de viată al lui Dumnezeu, cele mai seci, mai formale si mai amare amestecuri, iar pentru tineri, cele mai împovărate, neplăcute si neatractive din tot ce se practică la scoală. Întâlnirile sociale trebuie să fie bine plănuite si organizate, astfel încât ele să nu fie doar plăcute si atractive.
Cei care sunt competenti să-i educe pe tineri, să învete ei însisi în scoala lui Hristos, să învete lectii pe care apoi să le predea tinerilor. Este nevoie de consacrare sinceră, serioasă, din inimă. Trebuie evitată orice viziune îngustă. Profesorii care până acum, datorită mândriei, nu au fost apropiati de copii, să fie una cu acestia în jocurile si în sporturile lor, fără să lase impresia că îi urmăresc, că merg de jur împrejurul lor păstrând o alură de maiestate, ca si cum ar fi niste soldati în uniformă care sunt de gardă în jurul lor. Însăsi prezenta voastră le modelează cursul actiunii lor. Unirea cu ei va face ca inima voastră să bată cu o nouă afectiune. Tinerii au nevoie de simpatie, afectiune si iubire, altfel se descurajează. Un spirit de "nu-mi pasă de nimeni si nimănui nu-i pasă de mine" pune stăpânire pe ei si, chiar dacă sustin că sunt urmasi ai lui Hristos, pe urma lor se află diavolul care îi ispiteste si sunt în primejdia de a ajunge descurajati, căldicei si de a se depărta de credintă. Atunci unii simt că este datoria lor să-i învinovătească si să-i trateze cu răceală, socotindu-i mai răi decât sunt în realitate, si doar câtiva, poate chiar nici unul, simt că au datoria să facă un efort personal pentru îndreptarea acestora si îndepărtarea impresiilor dăunătoare pe care acestia le-au primit.
Obligatiile profesorului sunt importante si sacre, însă nici o parte a lucrării nu este mai importantă ca aceea de a se îngriji de tineri cu dragoste, astfel încât acestia să poată simti că îi socotim prieteni. O dată ce le câstigi încrederea, îi poti conduce, îi poti controla si instrui cu usurintă. Motivatiile sfinte ale principiilor noastre crestine trebuie să fie vizibile în viata noastră. Mântuirea elevilor nostri constituie cea mai mare preocupare pentru profesorul care se teme de Dumnezeu. El este lucrătorul lui Hristos, iar efortul său special si hotărât trebuie să fie pentru salvarea sufletelor de la condamnare si de a le câstiga pentru Isus Hristos. Dumnezeu cere acest lucru de la profesori. Fiecare trebuie să ducă o viată de curătie si evlavie si să depună eforturi stăruitoare pentru a-si face toată datoria. Dacă inima este entuziastă de dragostea pentru Dumnezeu, sentimentele vor fi curate, lucru care este esential; rugăciunile vor fi fierbinti si vor fi date avertismente pline de credinciosie. Neglijati aceste lucruri si atunci sufletele care sunt în grija voastră vor fi în pericol. Mai bine petreceti mai putin timp în discursuri lungi sau în studiu decât să vă neglijati aceste datorii.
După ce depun toate aceste eforturi, profesorii s-ar putea să descopere că unii din cei care sunt în grija lor dezvoltă caractere neprincipiale. Ei sunt flexibili în ceea ce priveste etica lor, ca rezultat, în multe cazuri, al exemplelor gresite pe care le-au avut si al neglijării disciplinei de către părintii lor. Iar profesorii, chiar dacă fac tot ce pot, nu vor reusi să-i aducă pe acesti tineri la o viată curată si sfântă; si după ce îi învată cu răbdare, după ce trudesc cu toată fiinta si cu rugăciune arzătoare, ei sunt dezamăgiti de cei în care îsi puseseră sperante atât de mari. Pe lângă acestea, se mai adaugă si reprosurile părintilor care vin la ei, pentru că nu au avut puterea de a contracara influenta exemplului si instruirii lor neîntelepte. După ce îsi face datoria, profesorul se loveste de aceste descurajări. Însă el trebuie să continue să lucreze, încrezându-se în Dumnezeu, care va lucra pentru el, să stea la postul lui cu curaj si să actioneze mai departe prin credintă. Altii vor fi salvati pentru Dumnezeu si influenta lor va fi exercitată în a-i salva pe altii. Fie ca pastorii, instructorii de la Scoala de Sabat si profesorii din colegiile noastre să-si unească inima, sufletul si scopul în lucrarea de salvare de la ruină a tinerilor nostri. Multi au considerat că "nu contează prea mult dacă nu avem o educatie deplină" si a fost acceptat un standard scăzut în ceea ce priveste cunostinta. Iar acum, când este nevoie de oameni potriviti pentru diferite pozitii de încredere, acestia nu sunt usor de găsit; si când se caută femei cu mintea echilibrată, cu o educatie care să nu fie superficială, ci una care să le facă în stare să ocupe pozitii de încredere, acestea nu sunt usor de găsit. Ceea ce merită să fie făcut trebuie realizat bine. În timp ce religia trebuie să fie elementul de bază din fiecare scoală, aceasta nu trebuie însă să conducă la neglijarea celorlalte realizări în privinta educatiei. În timp ce atmosfera religioasă trebuie să predomine în scoală, să-si răspândească influenta, aceasta îi va determina pe cei care sunt cu adevărat crestini să-si simtă mai profund nevoia de a dobândi cunostinte cât mai depline, pentru a-si putea folosi cât mai bine capacitătile acordate lor de Dumnezeu. Ei cresc în harul si cunostinta Domnului nostru Isus Hristos, vor fi nemultumiti datorită simtământului pe care li-l dau nedesăvârsirile lor si vor căuta continuu să-si concentreze toate puterile mintii pentru a putea deveni crestini inteligenti.
Domnul Isus este dezonorat de idei si planuri slabe din partea noastră. Acela care nu simte cerintele obligatorii ale Legii lui Dumnezeu si neglijează să tină fiecare poruncă încalcă întreaga Lege. Acela care se multumeste să atingă doar partial standardul de neprihănire si care nu învinge orice dusman al spiritualitătii nu poate îndeplini cerintele lui Hristos. El dispretuieste întregul plan privind viata lui religioasă, si acest lucru slăbeste caracterul si, sub puterea ispitei, defectele din caracterul său câstigă suprematia si astfel răul triumfă. El trebuie să fie perseverent si hotărât, pentru a atinge cel mai înalt standard cu putintă. În multe cazuri, trebuie învinse ideile si obiceiurile preconcepute pentru ca să putem înainta în viata de credintă. Crestinul credincios aduce multă roadă, el este un luptător; el nu este lenes, ci îsi va pune întreaga armură pentru a se lupta în bătăliile Domnului. Lucrarea esentială este de a face ca gusturile, pofta, pasiunile, motivele, dorintele să fie corespunzătoare marelui standard moral de neprihănire. Lucrarea trebuie să înceapă din inimă. Aceasta trebuie să fie curată, să se conformeze întru totul vointei lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva vreo pasiune, obicei sau defect să pună stăpânire si să devină o putere de distrugere. Dumnezeu nu acceptă nimic altceva decât o inimă întreagă.
Dumnezeu doreste ca toti profesorii din scolile noastre să fie eficienti. Dacă sunt avansati în privinta cunostintelor spirituale, ei vor simti că este important să nu aibă deficiente în privinta cunoasterii stiintifice. Evlavia si experienta religioasă stau la temelia adevăratei educatii. Însă nu înseamnă că, dacă au o experientă solidă în cele religioase, au tot ce le trebuie pentru a deveni educatori. Evlavia nu trebuie desconsiderată, însă au nevoie si de o cunoastere temeinică a stiintelor. Aceasta va face din ei nu doar niste crestini buni, practici, ci îi va face capabili să îi educe pe tineri si în acelasi timp vor avea întelepciunea cerească de a-i conduce la fântânile cu apă vie. Este crestin acela care are ca tintă cele mai înalte realizări în scopul de a face bine altora. Cunostinta îmbinată armonios cu un caracter asemenea lui Hristos va face din acea persoană cu adevărat o lumină în lume. Dumnezeu lucrează o dată cu eforturile omului. Toti cei care îsi dau toată silinta ca alegerea si chemarea lor să fie sigure vor simti că o cunoastere superficială nu-i va face în stare să fie folositori. Educatia echilibrată de o experientă religioasă solidă îl face pe copilul lui Dumnezeu capabil să îndeplinească ferm, cu pricepere si hotărât lucrarea încredintată lui. Cine învată de la Isus, cel mai mare învătător pe care l-a cunoscut lumea vreodată, va avea nu numai un caracter crestin simetric, dar si o minte instruită pentru lucrul eficient. Mintile care sunt rapide în a discerne esenta lucrurilor vor pătrunde mai adânc decât în aparentă.
Dumnezeu nu doreste ca noi să fim multumiti cu o minte lenesă, nedisciplinată, cu o gândire greoaie si cu o memorie slabă. El vrea ca fiecare profesor să fie eficient, să nu fie multumit cu orice fel de succes, ci să simtă nevoia de a stărui continuu pentru a dobândi cât mai multe cunostinte. Corpurile si sufletele noastre apartin lui Dumnezeu, căci El ne-a răscumpărat. El ne-a încredintat talente si a făcut posibil ca să dobândim tot mai multe, ca să putem fi în stare să ne ajutăm pe noi însine si pe altii spre a înainta pe calea vietii. Datoria fiecărei persoane este de a se dezvolta si pune la lucru darurile ce i-au fost încredintate de Dumnezeu, cu care să facă cea mai serioasă, cea mai practică lucrare, atât în ceea ce priveste lucrurile vremelnice, cât si în cele religioase. Dacă toti ar fi constienti de acest lucru, ce mare diferentă s-ar observa în scolile, bisericile si misiunile noastre! Însă cei mai multi sunt multumiti cu putine cunostinte mediocre, cu câteva realizări; si dorinta de a fi bărbati asemenea lui Daniel si Moise, oameni cu o puternică influentă, bărbati ale căror caractere au devenit armonioase lucrând pentru binecuvântarea omenirii si pentru slava lui Dumnezeu - o asemenea experientă doar putini au avut-o, iar urmarea este că sunt doar câtiva care corespund acum pentru marea nevoie a acestor timpuri.
Dumnezeu nu-i ignoră pe nestiutori, însă, dacă sunt legati de Hristos, dacă sunt sfintiti prin adevăr, ei vor dobândi continuu pricepere. Exercitându-si toate puterile pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, ei îsi vor mări capacitatea de a-L glorifica. Însă cei care vor să rămână îngusti, socotind că Dumnezeu i-a acceptat asa cum i-a găsit, sunt nebuni; cu toate acestea, există sute si mii de oameni care fac acest lucru. Dumnezeu le-a încredintat mecanismul vietii si acesta trebuie utilizat zilnic pentru ca mintea să poată ajunge pe cele mai înalte culmi. Este o rusine că multi leagă ignoranta de umilintă si, în ciuda posibilitătilor pe care le avem în privinta educatiei, atât de multi oameni vor să rămână în aceeasi stare de lipsă de cunoastere în care s-au aflat atunci când adevărul a ajuns la ei pentru prima dată. Ei nu se dezvoltă din punct de vedere mintal; ei nu sunt mai potriviti sau mai pregătiti pentru a face fapte mari si fapte bune decât atunci când au auzit adevărul pentru prima dată.
Multi dintre cei care îi învată pe altii adevărul încetează să învete ei însisi, să sape, să sape continuu pentru adevăr ca după o comoară ascunsă. Mintile lor ating un standard mediocru, comun; însă ei nu caută să devină oameni cu influentă, nu de dragul ambitiei personale, ci pentru Hristos, pentru a putea descoperi puterea adevărului asupra intelectului. Nu este păcat să apreciezi talentul literar, dacă nu este idolatrizat; însă nimeni nu trebuie să lupte pentru slavă desartă, pentru înăltarea eului. Dacă lucrurile stau astfel, există o lipsă a întelepciunii care vine de sus, care este mai întâi curată, apoi pasnică, usor de înduplecat, plină de dragoste si de roade bune.
Misiunile întemeiate în orasele noastre, dacă sunt conduse de bărbati care au capacitate de a conduce cu întelepciune aceste misiuni, vor fi lumini permanente care vor străluci în mijlocul întunericului moral. Deschiderea Scripturilor prin intermediul studiilor biblice constituie o parte esentială a lucrării acestor misiuni; însă lucrătorii nu se pot apuca de această lucrare până ce nu se pregătesc pentru aceasta. Multi ar trebui să fie instruiti în scoală cum să studieze, să-si aducă mintea si gândurile sub controlul vointei si cum să-si folosească întelept puterile mintale.
Noi, ca popor, avem multe de învătat înainte de a ne angaja în marea lucrare de pregătire a unui popor care să stea în picioare în ziua Domnului. Scolile noastre de Sabat, care trebuie să-i instruiască pe copii si tineri, sunt prea superficiale. Cei care le conduc trebuie să lucreze mai sârguincios. Trebuie să pună mai multă inimă si mai mult efort în lucrarea pe care o fac. Ei trebuie să fie cercetători stăruitori ai Bibliei si să aibă o experientă religioasă mai profundă, pentru a sti cum să conducă Scoala de Sabat după rânduiala Domnului si cum să-i conducă pe copii si tineri la Mântuitorul lor. Aceasta este una din ramurile lucrării care nu merg prea bine din lipsă de bărbati si femei eficienti, cu putere de discernământ, care se simt datori fată de Dumnezeu pentru a-si folosi puterea pe care o au, nu pentru a înălta eul, nu pentru o slavă desartă, ci pentru a face bine.
Cât de mare si vastă este porunca: "Duceti-vă si învătati toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului si al Sfântului Duh: si învătati-i să păzească toate lucrurile pe care vi le-am poruncit; si iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârsitul lumii!" Ce onoare este acordată aici omului si totusi cât de multi rămân pe tărm! Cât de putini sunt cei care se avântă în larg si îsi aruncă mrejele! Dacă acest lucru trebuie făcut, dacă oamenii trebuie să fie împreună lucrători cu Hristos, dacă sunt chemati bărbati ca să activeze în misiuni pentru a lucra cu tot felul de oameni, atunci este nevoie de o pregătire specială pentru această lucrare.
"Review and Herald", 21 iunie 1887
PENTRU STUDIU SUPLIMENTAR "Review and Herald" - Întelepciunea divină, 17 aprilie 1888
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
