DUCATIA CEA MAI IMPORTANTĂ
PENTRU LUCRĂTORII EVANGHELIEI
Există lucrători crestini care nu au avut parte de o educatie primită într-un colegiu, deoarece le-a fost imposibil să-si asigure acest privilegiu; însă Dumnezeu le-a dat dovezi că i-a ales. El a rânduit ca ei să meargă si să lucreze în via Sa. El a făcut din ei colaboratori eficienti ai Săi. Ei au un spirit dornic de a învăta; îsi simt dependenta de Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu este cu ei pentru a-i ajuta în slăbiciunile lor. Acesta le va însufleti mintea, le va da fortă vitală, le va călăuzi gândurile si îi va ajuta în prezentarea adevărului. Când lucrătorul stă în fata oamenilor pentru a prezenta cuvintele vietii, se aude în glasul său ecoul glasului lui Hristos.
Este evident că el umblă cu Dumnezeu, că a fost cu Isus si că a învătat de la El. El a adus adevărul în sanctuarul lăuntric al sufletului; aceasta este pentru el o realitate vie, iar el prezintă adevărul prin puterea Duhului. Oamenii aud exprimarea lui plăcută. Dumnezeu le vorbeste inimilor lor prin oameni consacrati în slujba Lui. În timp ce lucrătorul Îl înaltă pe Isus prin Duhul, el devine cu adevărat elocvent. El este serios si sincer si este iubit de cei pentru care lucrează.
Ce păcat îsi iau asupra lor aceia care ascultă pe un asemenea om doar pentru a critica, pentru a găsi greseli gramaticale sau o pronuntie incorectă si pentru a batjocori datorită acestor greseli! Fariseii îsi băteau joc de Domnul Hristos; ei criticau simplitatea limbajului Său care era atât de limpede, încât si copilul, si cel în vârstă, si omul de rând Îl ascultau cu bucurie si erau fermecati de cuvintele Lui. Saducheii de asemenea Îl ridiculizau, deoarece cuvântările Lui nu semănau deloc cu cele ale conducătorilor si cărturarilor lor. Acei învătători iudei vorbeau pe un ton monoton, iar cele mai clare si mai pretioase pasaje din Scriptură erau făcute neinteresante si de neînteles, îngropate sub maldărul traditiei si învătăturilor prezentate de rabini, în asa fel încât oamenii ajungeau să cunoască mai putin din însemnătatea acelui pasaj al Scripturii după ce l-au ascultat decât înainte de a-l asculta. Erau multe suflete care flămânzeau după Pâinea Vietii, iar Isus le-a hrănit cu adevărul curat si simplu. În învătătura Lui, El a luat ilustratii din lucrurile din natură si din experientele obisnuite ale vietii, cu care ei erau familiarizati. În acest fel, adevărul a devenit pentru ei o realitate vie; scenele din natură si treburile zilnice ale vietii le reaminteau mereu învătăturile pretioase ale Mântuitorului. Modul de învătare al lui Hristos este exact ceea ce El doreste ca slujitorii Săi să urmeze.
Vorbitorul care nu a avut parte de o educatie completă s-ar putea să facă uneori greseli de gramatică sau de pronuntie; s-ar putea să nu folosească cele mai elevate expresii sau cele mai frumoase figuri de stil, însă, dacă el însusi s-a hrănit cu Pâinea Vietii, dacă a băut din fântâna vietii, el poate hrăni sufletele flămânde, poate oferi apă celui care este însetat. Defectele sale vor fi iertate si uitate. Ascultătorii săi nu vor obosi si nu vor fi dezgustati, ci Îi vor multumi lui Dumnezeu pentru solia harului trimisă lor prin slujitorul Său.
Dacă lucrătorul s-a consacrat pe deplin lui Dumnezeu si stăruie în rugăciune pentru putere si întelepciune cerească, harul lui Hristos va fi învătătorul său si el va învinge mari defecte si va deveni tot mai întelept în lucrurile lui Dumnezeu. Însă nimeni să nu se socotească îndreptătit în această situatie să-si permită să fie nepăsător, să risipească timp si ocazii si să neglijeze instruirea, care este esentială pentru el ca să devină eficient. Dumnezeu nu îi apreciază pe aceia care, oferindu-li-se ocazii de a dobândi cunostinte, le-au neglijat, scuzându-se că nu au folosit toate privilegiile pe care El le-a pus la îndemâna lor pentru a putea deveni inteligenti, lucrători bine calificati, cu care Dumnezeu să nu Se rusineze.
Mai mult decât orice om de pe pământ, omul a cărui minte este iluminată prin deschiderea Cuvântului lui Dumnezeu spre întelegerea sa va simti că trebuie să se dedice unei cercetări mai sârguincioase a Cuvântului lui Dumnezeu si unui studiu asiduu al stiintelor, deoarece nădejdea si chemarea lui sunt mai mari decât oricare altele. Cu cât omul este mai mult legat de Sursa stiintei si întelepciunii, cu atât va fi mai mult avantajat atât din punct de vedere intelectual, cât si spiritual, datorită relatiei sale cu Dumnezeu. Cunoasterea lui Dumnezeu reprezintă educatia cea mai importantă si orice lucrător adevărat va face tot posibilul pentru a o dobândi. "Christian Education" (Educatia crestină), 1893
PENTRU STUDIU SUPLIMENTAR
"Buletinul Conferintei Generale"
- Misiuni în orasele mari, Instruirea lucrătorilor tec., p. 161-163, 1893 "Educatia crestină" - 1893
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
