EDUCATIA CEA MAI ÎNALTà

           Expresia "educatia cea mai înaltã" trebuie privitã într-o luminã diferitã de cum au cercetat-o studentii care studiazã stiintele. Rugãciunea Domnului Hristos cãtre Tatãl Sãu este plinã de adevãr vesnic. "Dupã ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer si a zis: 'Tatã, a sosit ceasul! Proslãveste pe Fiul Tãu, ca si Fiul Tãu sã Te proslãveascã pe Tine, dupã cum I-ai dat putere peste orice fãpturã, ca sã dea viata vesnicã tuturor acelora pe care I-ai dat Tu. Si viata vesnicã este aceasta: sã Te cunoascã pe Tine, singurul Dumnezeu adevãrat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu'." (Ioan 17,1-3). "Cãci Acela, pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbeste cuvintele lui Dumnezeu, pentru cã Dumnezeu nu dã Duhul cu mãsurã. Tatãl iubeste pe Fiul si a dat toate lucrurile în mâna Lui. Cine crede în Fiul, are viata vesnicã; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viata, ci mânia lui Dumnezeu rãmâne peste el." (Ioan 3,34-36). Puterea si sufletul adevãratei educatii este cunoasterea lui Dumnezeu si a lui Isus Hristos pe care L-a trimis El.    "Frica de Domnul este începutul întelepciunii." (Prov. 9,10).             Despre Domnul Hristos este scris: "Si pruncul crestea si se întãrea; era plin de întelepciune si harul lui Dumnezeu era peste El. Si Isus crestea în întelepciune, în staturã si era tot mai plãcut înaintea lui Dumnezeu si înaintea oamenilor" (Luca 2,40.52). Cunoasterea de Dumnezeu este o cunoastere care va dura cât vesnicia. Dobândirea adevãratei educatii înseamnã a învãta si a face faptele Domnului Hristos. Mãcar cã Duhul Sfânt lucra asupra mintii Domnului Hristos, astfel cã El a putut spune pãrintilor Sãi: "De ce M-ati cãutat? Nu stiati cã trebuie sã fiu în casa Tatãlui Meu?", El a lucrat totusi, ca tâmplar, ca un fiu supus si ascultãtor. El a dezvãluit faptul cã era constient de lucrarea Sa ca Fiu al lui Dumnezeu si, cu toate acestea, El nu a înãltat caracterul Sãu divin. El nu a adus ca scuzã, pentru a nu duce povara grijilor vremelnice, faptul cã avea origine divinã; ci El a fost supus pãrintilor Sãi. El fusese Cel care dãduse poruncile si totusi, S-a supus tuturor cerintelor acestora, lãsându-ne astfel un exemplu de ascultare în copilãrie, tinerete si maturitate.             Dacã mintea se dedicã studiului Bibliei pentru a primi informatii, facultãtile gândirii vor beneficia. Prin studiul Scripturii, mintea se dezvoltã si devine mai echilibratã decât dacã este preocupatã cu obtinerea de informatii generale din cãrti uzate, care nu au nici o legãturã cu Biblia. Nici o cunoastere nu este atât de puternicã, atât de statornicã si atotcuprinzãtoare ca aceea obtinutã din studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta constituie temelia pentru orice cunoastere autenticã. Biblia este ca o fântânã. Cu cât privesti mai mult în ea, cu atât ti se pare mai adâncã. Marile adevãruri ale istoriei sacre sunt pline de putere si frumusete uimitoare si sunt tot atât de atotcuprinzãtoare ca si vesnicia. Nici o stiintã nu poate egala stiinta care descoperã caracterul lui Dumnezeu. Moise a fost educat în toatã întelepciunea egiptenilor si, cu toate acestea, a spus: "Iatã, v-am învãtat legi si porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca sã le împliniti în tara pe care o veti lua în stãpânire. Sã le pãziti si sã le împliniti, cãci aceasta va fi întelepciunea si priceperea voastrã înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi si vor zice: 'Acest neam mare este un popor cu totul întelept si priceput!' Care este, în adevãr, neamul acela asa de mare, încât sã fi avut pe dumnezeii lui asa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemãm? Si care este neamul acela asa de mare care  sã aibã legi si porunci asa de drepte, cum este toatã legea aceasta pe care v-o pun astãzi înainte? Numai ia seama asupra ta si vegheazã cu luare aminte asupra sufletului tãu, în toate zilele vietii tale, ca nu cumva sã uiti lucrurile pe care ti le-au vãzut ochii, si sã-ti iasã din inimã; fã-le cunoscut copiilor tãi si copiilor tãi." (Deut. 4,5-9).             Oare unde am putea gãsi legi mai nobile, mai curate si mai drepte decât cele prezentate în cãrtile lui Moise, care raporteazã toate instructiunile date lui Moise pentru copiii lui Israel? În toate timpurile, aceste legi trebuie transmise mai departe, pentru ca poporul lui Dumnezeu sã-si poatã forma un caracter dupã modelul divin. Legea este un zid de apãrare pentru cei care ascultã de cerintele lui Dumnezeu. Oare din care altã sursã am putea sã adunãm atâta putere sau sã învãtãm o stiintã atât de nobilã? Care altã carte i-ar învãta pe oameni sã-L iubeascã pe Dumnezeu, sã se teamã de El si sã-L asculte, asa cum o face Biblia? Care altã carte le poate prezenta elevilor si studentilor o stiintã mai înaltã, o istorie mai minunatã? Aceasta prezintã cu claritate starea de neprihãnire si ne spune dinainte care sunt consecintele neascultãrii de Legea lui Iehova. Nimeni nu rãmâne nelãmurit cu privire la ceea ce aprobã sau dezaprobã Dumnezeu.  Studiind Scripturile, noi Îl cunoastem pe Dumnezeu si suntem condusi sã întelegem relatia noastrã cu Domnul Hristos, care a purtat pãcatul nostru, care este garantia noastrã, substitutul nostru, cel care a plãtit pentru neamul nostru decãzut. Aceste adevãruri privesc interesele noastre prezente si vesnice. Biblia rãmâne cea mai mãreatã dintre cãrti, iar studierea ei este mai presus decât studiul oricãror alte cãrti prin faptul cã întãreste si dezvoltã mintea. Pavel spune: "Cautã sã te înfãtisezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrãtor care nu are de ce sã-i fie rusine, si care împarte drept cuvântul adevãrului." (2 Tim. 2,15). "Tu sã rãmâi în lucrurile pe care le-ai învãtat si de care esti deplin încredintat, cãci stii de la cine le-ai învãtat; din pruncie cunosti Sfintele Scripturi care pot sã-ti dea întelepciunea care duce la mântuire, prin credinta în Hristos Isus. Toatã Scriptura este insuflatã de Dumnezeu si de folos ca sã învete, sã mustre, sã îndrepte, sã dea întelepciune în neprihãnire, pentru ca omul lui Dumnezeu sã fie desãvârsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare bunã." (2 Tim. 3,14-17). "Si tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învãtãtura noastrã, pentru ca, prin rãbdare si prin mângâierea pe care o dau Scripturile, sã avem nãdejde." (Rom. 15,4).

Cuvântul lui Dumnezeu constituie cartea desãvârsitã pentru educatie din lumea noastrã. Cu toate acestea, în colegiile si scolile noastre au fost introduse pentru studiu cãrti produse de mintea omului, iar Cartea cãrtilor, pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor drept cãlãuzã infailibilã, a fost socotitã ca o materie de studiu secundarã. Lucrãri omenesti au fost folosite ca fiind cele mai importante, iar Cuvântul lui Dumnezeu a fost studiat simplu, doar spre a da savoare celorlalte studii. Isaia descrie scenele slavei ceresti, care i-au fost prezentate în cel mai viu limbaj. Pe tot parcursul cãrtii sale, el zugrãveste  lucruri pline de slavã, care trebuie descoperite si altora. Ezechiel scrie: "Cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în tara Haldeilor, lângã râul Chebar; si acolo a venit de la miazãnoapte un vânt nãprasnic, un nor gros si un snop de foc, care rãspândea de jur împrejur o luminã strãlucitoare, în mijlocul cãreia lucea ca o aramã lustruitã, care iesea din mijlocul focului. Tot în mijloc se mai vedeau patru fãpturi vii, a cãror înfãtisare avea o asemãnare omeneascã. Fiecare din ele avea patru fete si fiecare avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte si talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vitel si scânteiau ca niste aramã lustruitã. Sub aripi, de cele patru pãrti ale lor, aveau niste mâini de om; si toate patru aveau fete si aripi. Aripile lor erau prinse una de alta. Si când mergeau, nu se întorceau în nici o parte, ci fiecare mergea drept înainte. Cât despre chipul fetelor lor, era asa: înainte, toate aveau o fatã de om; la dreapta, toate patru aveau o fatã de leu; iar înapoi, toate patru aveau câte o fatã de vultur." (Ezechiel 1,3-10). Cartea lui Ezechiel este foarte instructivã.

             Biblia a fost rânduitã de Dumnezeu spre a fi cartea prin care priceperea noastrã sã fie disciplinatã, iar sufletul cãlãuzit si îndreptat. A trãi în lume si totusi a nu face parte din lume constituie o problemã pe care multi din cei ce sustin cã sunt crestini nu au trãit-o în viata lor practicã. Oamenii unei natiuni vor avea o minte ascutitã numai în mãsura în care vor fi devotati lui Dumnezeu. Lumea este inundatã cu cãrti ce contin informatii generale, iar oamenii îsi dedicã mintea studierii unor cãrti neinspirate; astfel, ei neglijeazã cea mai minunatã carte care le poate da cele mai corecte idei si o întelegere cuprinzãtoare.  "Review and Herald," 25 februarie 1896

ELLEN  G.  WHITE