DISCIPLINA CORECTĂ ÎN SCOALĂ
Am avut în scoala de la elevi turbulenti care nu au tinut cont de învătăturile din Cuvântul lui Dumnezeu si prin comportamentul lor au trădat adevărurile sacre. Domnul a privit din ceruri asupra lor si a văzut obiceiurile lor rele si mărturia gresită dată prin purtarea lor. Pentru ei s-a lucrat cu credinciosie; însă erau mult prea aproape de oras, unde erau multe ispite. Ei au uitat să fie credinciosi fată de Legea cea sfântă a lui Dumnezeu si au neglijat poruncile Lui. Erau niste infatuati si au dovedit lipsă de integritate morală. Parcă ar fi fost la lucru o agentie de-a lui Satana pentru a-i descuraja pe profesori si a demoraliza scoala. Unii profesori nu au avut o influentă bună. Când ar fi trebuit să acorde toată atentia disciplinei si ordinii, acesti profesori, desi cunosteau toate necazurile pe care studentii răzvrătiti le produseseră directorului si conlucrătorilor acestuia, care erau împovărati de lucru si care Îl căutau pe Domnul cu toată stăruinta, ei au arătat simpatie pentru cei care slujeau vrăjmasul în modul cel mai deschis. Studentii - răufăcătorii - stiau acest lucru. Doar câtiva au avut tăria de a-si recunoaste greselile, până când lucrul le-a fost prezentat foarte clar - si ei au recunoscut că nu s-au supus regulilor scolii si că atunci încercaseră să se ascundă după minciuni.
Facultatea a organizat întâlniri speciale pentru a vedea ce este cel mai bine de făcut. A fost o voce în aceste consilii care a încercat să contracareze planurile introduse pentru păstrarea disciplinei si ordinii. Prin acest glas, cuvinte indiscrete le-au fost strecurate studentilor în legătură cu cele discutate în consiliu. Aceste lucruri au fost receptionate de studenti. Ei gândeau că este bună o astfel de profesoară, că este inteligentă, că simte împreună cu făcătorii de rele. În acest fel, bratele acelora care duceau o sarcină grea nu au fost întărite, ci slăbite. Eforturile făcute pentru a reprima răul au fost socotite ca fiind dure si lipsite de milă. "Tinerii trebuie să aibă si ei timp să se distreze", se tot repeta de-acum, în alte cuvântări insipide. Un cuvânt scăpat pe aici, unul pe dincolo au avut un efect dăunător; iar făcătorii de rele erau constienti că în scoală existau din aceia care considerau că purtarea lor rea, cu minciuni si înselătorii, nu este un păcat mare. Însă a tine continuu partea făcătorului de rele, neluând în seamă îndepărtarea lui de calea neprihănirii, a adevărului si a integritătii neclintite, este un păcat grozav împotriva lui Dumnezeu.
Se aflau în scoală studenti care erau întretinuti pentru că ei însisi nu avuseseră mijloacele necesare. Acestia ar fi trebuit să facă tot ce le stătea în putere pentru a trage foloase si să-si arate în acest fel multumirea fată de Dumnezeu si pentru bunătatea prietenilor care îi ajutaseră.
Când tinerii si tinerele sunt convertiti în ce priveste fapta si adevărul, toti cei care au vreo legătură cu ei vor vedea o schimbare decisivă. Nu vor mai fi usuratici, nu se va mai vedea dorinta continuă după distractii si plăceri egoiste, nu va mai exista dorul după un anumit fel de schimbare si dorinta după petreceri si excursii. Ascultati cuvintele Marelui Învătător: "Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer si dă lumii viata" (Ioan 6,33). Nu trebuie să fim redusi si indolenti, trăind doar pentru distractii obisnuite, pământesti. Viata este dată fiecărui credincios atât pentru confort, cât si pentru cumpătare. Toti pot avea bucurie, datorită multumirii de a-L avea pe Hristos locuind ca oaspete în inimile lor.
Când Domnul Hristos a spus multimilor: "Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer si dă lumii viata", cineva din multime a spus: "Doamne, dă-ne totdeauna această pâine" (Ioan 6,34). Pâinea din cer era în mijlocul lor, însă ei nu L-au recunoscut ca pâine a vietii. Atunci Domnul Isus a spus cu claritate: "Eu sunt Pâinea vietii; cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; si cine crede în Mine, nu va înseta niciodată" (Ioan 6,35).
Capitolul 6 din Ioan contine cele mai pretioase si importante adevăruri pentru toti cei care învată în scolile noastre. Dacă doresc acea educatie care va dura cât timpul si vesnicia, atunci ei trebuie să pună în practică, în viata lor, minunatele adevăruri din acest capitol. Întregul capitol este deosebit de instructiv, însă este foarte putin înteles. Noi îi îndemnăm pe studenti să tină seama de aceste cuvinte ale Domnului Hristos, pentru a putea întelege privilegiile pe care le au. Domnul Isus ne învată ce este El pentru noi si care vor fi avantajele dacă fiecare, în mod individual, ne vom hrăni cu cuvintele Sale, dându-ne seama că El este marele centru al vietii noastre. "Cuvintele pe care vi le spun Eu "sunt duh si viată", a spus El.
Avându-L pe Domnul Hristos în inimă, noi avem privirea atintită numai spre slava lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne luptăm să întelegem ce înseamnă a fi în desăvârsită unire cu Hristos, care este jertfa pentru păcatele noastre si pentru păcatele întregii lumi, înlocuitorul si garantul nostru în fata Domnului Dumnezeului cerurilor. Viata noastră trebuie să fie legată de viata lui Hristos, noi trebuie să ne hrănim continuu de la El, să avem părtăsie cu El, pâinea vie care s-a coborât din cer, alimentându-ne continuu dintr-o fântână mereu proaspătă, care ne oferă în permanentă comori îmbelsugate. Când aceasta este într-adevăr experienta crestinului, atunci în viata lui se va vedea dinamism, simplitate, umilintă, blândete si smerenie a inimii, toate acestea arătând tuturor cu cine este el în legătură, si anume că a fost cu Isus si a învătat de la El.
Această experientă le dă tuturor profesorilor acele calificări necesare pentru a fi un reprezentant al lui Isus Hristos. Metodele de învătare ale Domnului Hristos, dacă vor fi urmate, vor da fortă si o directie bună aceluia care le foloseste si se roagă pentru ele. Cel care este martor pentru Hristos nu va da o mărturie îngustă, searbădă, lipsită de viată, ci va fi întocmai ca si când se ară un câmp, stimulând constiinta, deschizând inima si pregătind-o pentru sământa adevărului.
Nici unul din cei care lucrează cu tinerii nu ar trebui să aibă o inimă împietrită, ci să fie plin de afectiune, blând, milos, curtenitor, sociabil; totusi, ei ar trebui să stie ce observatii trebuie făcute si chiar să mustre atunci când trebuie dezrădăcinate anumite rele. Încurajati-i pe tineri să aducă slavă lui Dumnezeu, dând expresie multumirii lor fată de Domnul pentru toate îndurările Sale. Multumirile lor să fie adesea rostite în inimă si cu glas tare; de asemenea, trebuie dovedite tăgăduirea de sine si sacrificiul de sine. Dacă cei care pretind că sunt ucenicii lui Hristos vor mânca trupul Lui si vor bea sângele Lui, acestea fiind Cuvântul Lui, ei vor avea viată vesnică, "si Eu îl voi învia în ziua de apoi", spune Domnul Hristos. "Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană si sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu si bea sângele Meu, rămâne în Mine si Eu rămân în el." (Ioan 6,55.56).
"După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu trăiesc prin Tatăl, tot asa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi si el prin Mine." (Ioan 6,57). Câti au avut această experientă? Cine îsi dă seama de adevărata însemnătate a acestor cuvinte? Vom căuta noi, fiecare, în mod individual, să întelegem Cuvântul lui Dumnezeu si să îl punem în practică? Dacă îl vom crede, acest cuvânt va fi, pentru fiecare suflet cu adevărat convertit, darul mărinimos al harului. Nu poate fi cumpărat cu bani. Noi trebuie să fim tot timpul constienti că nu primim harul datorită meritelor noastre, deoarece tot ce avem este darul lui Dumnezeu. El ne spune: "Fără plată ati primit, fără plată să dati".
Atmosfera necredintei este greoaie si apăsătoare. Râsul ametitor, glumele, spiritul usuratic îmbolnăvesc sufletul care se alimentează de la Hristos. Vorbirea usuratică si nesăbuită îi produce durere. Cititi 1 Petru 1,13-18 cu o inimă smerită. Cei cărora le place să vorbească vor vedea că trebuie să-si aleagă cuvintele cu grijă. Fiti atenti cum vorbiti. Fiti atenti cum reprezentati religia pe care ati acceptat-o. Poate voi simtiti că nu este păcat să bârfiti si să vorbiti despre lucruri de nimic, însă acest lucru Îl întristează pe Mântuitorul si îi mâhneste pe îngerii cei sfinti.
Ce mărturie aduce Petru? "Lepădati dar orice răutate, orice viclesug; orice fel de prefăcătorie, de pizmă si de clevetire; si, ca niste prunci născuti de curând, să doriti laptele duhovnicesc si curat, pentru ca prin el să cresteti spre mântuire, dacă ati gustat în adevăr că bun este Domnul." (1 Petru 2,1-3). Din nou, aici este scos în evidentă acelasi principiu. Nimeni nu trebuie să facă vreo greseală. Dacă, precum niste prunci, veti dori după laptele curat al Cuvântului, pentru ca să puteti creste prin el, nu veti avea poftă pentru felul de mâncare al vorbirii de rău, ci orice mâncare de acest fel va fi de îndată respinsă, deoarece aceia care au gustat că Domnul este bun nu pot mânca din mâncarea vorbirii de rău, nesăbuite, si a clevetirii, calomnierii. Ei vor spune în mod hotărât: "Luati acest fel de mâncare din fata mea; eu nu vreau să mănânc o astfel de mâncare. Aceasta nu este pâinea din ceruri. Aceasta înseamnă a mânca si a bea din acelasi spirit al diavolului, căci preocuparea lui este aceea de a pârî pe frati."
Fiecare suflet trebuie să cerceteze cu atentie ce hrană foloseste pentru minte. Când vin la voi cei cărora le place să vorbească si care sunt înarmati si echipati să zică: "spune-mi mie si eu voi duce zvonul mai departe", stai pe loc si gândeste-te dacă această discutie este folositoare din punct de vedere spiritual, pentru ca într-o conversatie spirituală să poti mânca trupul si bea sângele Fiului lui Dumnezeu. "Apropiati-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă si scumpă înaintea lui Dumnezeu." (1 Petru 2,4). Aceste cuvinte spun foarte mult. Noi nu trebuie să fim bârfitori, clevetitori si pârâtori; noi nu trebuie să fim mincinosi. Dumnezeu ne interzice să ne angajăm în lucruri de nimic, în discutii nesăbuite, în glume, flecării, sau să vorbim cuvinte fără rost. Noi vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu de ceea ce spunem. Vom fi adusi la judecată datorită cuvintelor noastre pripite, care nu fac bine nici celui care le rosteste si nici celui care le aude. Atunci, haideti să rostim cu totii cuvinte spre zidire. Aduceti-vă aminte că sunteti de pret în ochii lui Dumnezeu. Nu îngăduiti ca vorbele usuratice, desarte, nechibzuite, sau principii gresite să alcătuiască experienta voastră crestină.
"Alesi ai lui Dumnezeu si de pret." Gânditi-vă voi, care purtati Numele lui Hristos, ati gustat să vedeti cât de bun este Domnul? Ati experimentat voi ceea ce se spune în Ioan 6 - să mâncati si să beti sângele Fiului lui Dumnezeu? Ca niste prunci nou-născuti, doriti voi laptele curat al Cuvântului, pentru ca să puteti creste prin el? Ati fost voi convertiti vreodată cu adevărat? Ati fost născuti din nou? Dacă nu, atunci este timpul să aveti acea experientă despre care a vorbit Domnul Hristos unuia din mai marii lui Israel. "Trebuie să te nasti din nou", i-a spus El. "Dacă un om nu se naste din nou, nu poate vedea Împărătia lui Dumnezeu." Aceasta înseamnă că el nu poate discerne cerintele esentiale pentru a face parte din acea împărătie spirituală. "Nu te mira că ti-am zis: Trebuie să vă nasteti din nou" (Ioan 3,7). Dacă vă deschideti mintea ca să poată pătrunde Cuvântul lui Dumnezeu, fiind hotărâti să-l puneti în practică, atunci lumina va veni; căci Cuvântul dă pricepere omului de rând.
Aceasta este educatia de care au nevoie toti studentii. Când se dobândeste această educatie, când sunt convertiti, viata usuratică pe care au avut-o până acum se va schimba. Cerurile din întregul univers vor privi caracterele care au fost transformate. Spiritul usuratic, obisnuit, va fi abandonat, iar picioarele lor vor fi puse pe prima treaptă a scării, care este Hristos Isus. Ei vor urca spre cer pas cu pas, treaptă cu treaptă. Domnul Hristos va fi descoperit în spiritul lor, în cuvintele si faptele lor.
"Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca să fiti o casă duhovnicească, o preotie sfântă, si să aduceti jertfe duhovnicesti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos." (1 Petru 2,5). Profesorii si studentii să studieze această reprezentare simbolică, pentru a vedea dacă fac parte din acea clasă care, prin harul îmbelsugat dăruit, dobândesc o experientă care este în armonie cu experienta reală, autentică, pe care trebuie să o aibă orice copil al lui Dumnezeu, dacă doreste să înainteze. Când a venit la El, Domnul Hristos i-a prezentat lui Nicodim conditiile vietii divine, învătându-l chiar abecedarul convertirii. Nicodim a întrebat: "Cum se poate asa ceva?" (Ioan 3,9). "Tu esti învătătorul lui Israel", i-a răspuns Isus, "si nu pricepi aceste lucruri?" (Ioan 3,10). Această întrebare poate fi pusă în dreptul multor profesori care detin pozitii de răspundere, dar care au neglijat cea mai importantă lucrare pe care o mai aveau de făcut pentru ei înainte de a deveni profesori. Dacă cuvintele lui Hristos ar fi fost primite în suflet, s-ar fi dat dovadă de mult mai multă întelepciune si o cunoastere spirituală mult mai profundă cu privire la ceea ce înseamnă să fii un ucenic si un urmas sincer al lui Hristos. Când încercarea si necazul vor veni peste fiecare suflet, se vor produce apostazii. Oameni trădători, neînduplecati, nesăbuiti, trufasi si încrezători în sine vor părăsi adevărul, făcând o epavă din credinta lor. De ce? Pentru că ei nu au săpat adânc si nu si-au făcut o temelie trainică. Ei nu s-au asezat pe Stânca cea vesnică. Atunci când solii Domnului le prezintă cuvintele Sale, ei murmură si socotesc calea prea îngustă. Ca si cei despre care se credea că sunt ucenici ai lui Hristos, dar cărora nu le plăceau cuvintele Sale si nu au mai mers cu El, ei Îl vor părăsi pe Hristos.
"Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; si Eu îl voi învia în ziua de apoi." (Ioan 6,44). Cum îl atrage? "În prooroci este scris: 'Toti vor fi învătati de Dumnezeu'. Asa că oricine a ascultat pe Tatăl, si a primit învătătura Lui, vine la Mine." (Ioan 6,45). Sunt oameni care aud, dar care nu învată această lectie ca niste studenti silitori. Ei au doar o formă de evlavie, dar nu sunt credinciosi. Ei nu cunosc adevărul din practică. Ei nu sunt întemeiati pe cuvânt. "De aceea, lepădati orice necurătie si orice revărsare de răutate si primiti cu blândete Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiti împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înselându-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvântul si nu-l împlineste cu fapta, seamănă cu un om care îsi priveste fata firească într-o oglindă; si după ce s-a privit, pleacă si uită îndată cum era." (Iacov 1,21-24). El nu a lăsat ca mintea sa să fie impresionată atunci când si-a analizat cursul vietii, privindu-se în marea oglindă morală. Nicodim nu si-a văzut defectele de caracter. El nu s-a schimbat si, uitând totul în legătură cu impresia făcută, nu a mers pe calea lui Dumnezeu, ci pe propria sa cale, continuând să rămână netransformat. Ascultati singura cale corectă pentru oricine doreste să aibă o experientă sigură, deplină: "Dar cine îsi va adânci privirile în legea desăvârsită, care este legea slobozeniei, si va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta (căci este o lucrare de făcut, care, dacă este neglijată, pune în primejdie sufletul), acest om va fi fericit în lucrarea lui. Dacă crede cineva că nu este religios si nu-si înfrânează limba, ci îsi înseală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată si neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani si văduve în necazurile lor si să ne păzim neîntinati de lume." (Iacov 1,25-27). Aduceti la îndeplinire aceste lucruri, ca un test pentru religia curată si neîntinată, si binecuvântarea lui Dumnezeu va urma cu sigurantă. "Căci este scris în Scriptură: 'Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; si cine se încrede în El, nu va fi dat de rusine'." (1 Petru 2,6). Observati reprezentarea din versetul 5: "Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca să fiti o casă duhovnicească, o preotie sfântă, si să aduceti jertfe duhovnicesti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos." Atunci, aceste pietre vii vor exercita o influentă reală, practică, în casa duhovnicească a Domnului. Ei sunt o preotie sfântă, împlinind un serviciu curat, sacru. Ei aduc jertfe spirituale, primite de Dumnezeu. Domnul nu va accepta un serviciu care nu este făcut din inimă, un sir întreg de ceremonii din care Domnul Hristos lipseste cu desăvârsire. Copiii Lui trebuie să fie pietre vii în clădirea lui Dumnezeu. Dacă toti s-ar preda fără rezerve lui Dumnezeu, dacă ar înceta să facă planuri care să aibă în vede-re doar distractiile, excursiile si asocierile cu cei iubitori de plăceri si ar studia cuvintele: "Nu sunteti ai vostri; căci ati fost cumpărati cu un pret; proslăviti dar pe Dumnezeu în trupul vostru si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu", ei n-ar mai înseta niciodată după schimbare sau senzational. Dacă este spre binele nostru să fim spirituali si dacă mântuirea poporului nostru depinde de întemeierea si înrădăcinarea noastră pe Stânca cea vesnică, nu ar fi mai bine să ne angajăm în a căuta ceea ce va tine toată clădirea legată de piatra din capul unghiu-lui, ca să nu fim confuzi si dezorientati în ce priveste credinta noastră.
"Cinstea aceasta este dar pentru voi, care ati crezut! Dar pentru cei necredinciosi, 'piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului'; si 'o piatră de poticnire si o stâncă de cădere'. Ei se lovesc de ea pentru că n-au crezut Cuvântul, si la aceasta sunt rânduiti." (1 Petru 2,7.8). Toti bărbatii, toate femeile si tinerii sunt rânduiti să facă o anumită lucrare. Însă unii se împiedică de cuvântul adevărului. Acesta nu este în armonie cu înclinatiile lor si de aceea ei refuză să fie împlinitori ai Cuvântului. Ei nu vor să poarte jugul lui Hristos, care constă în a asculta desăvârsit de Legea lui Dumnezeu. Ei privesc la acest jug ca la o povară, iar Satana le spune că el îl va îndepărta de la ei si vor deveni ca niste dumnezei. Nimeni nu îi va conduce si nici nu le va dicta; ei vor putea face ceea ce le place si vor avea toată libertatea pe care o doresc. Într-adevăr, ei au fost oprimati si obstructionati în diferite moduri în viata lor religioasă, însă acea viată religioasă pe care o trăiesc ei este o farsă. Ei au fost rânduiti să fie împreună lucrători cu Domnul Isus Hristos si, trăgând la jug împreună cu Hristos, era unica lor sansă pentru a obtine odihna desăvârsită si libertatea. Dacă ar fi făcut acest lucru, nu ar fi fost dezorientati niciodată.
"Voi însă sunteti o semintie aleasă, o preotie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Si l-a câstigat să fie al Lui, ca să vestiti (prin capacitătile voastre, să atrageti atentia la voi însivă si să căutati slava proprie? Nu, nu), ca să vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat (la o viată grea, dezgustătoare de robie?) din întuneric la lumina Sa minunată." (1 Petru 2,9). Vreti voi să vă gânditi la starea înaltă pentru care am fost desemnati? Cei care poartă Numele lui Hristos se vor îndepărta de orice rău? Ne vom agita noi sub jugul lui Hristos? Când vă place distractia si iubiti petrecerile si doriti să aveti un timp special de senzatie pentru înăltarea eului, bucurându-vă si având plăcere pentru cele firesti, în loc să faceti voia lui Dumnezeu, găsiti voi odihnă îndeplinind aceste lucruri? Nu cumva templul lui Dumnezeu din viata voastră este construit pe baza ideii voastre superficiale cu privire la crestinism? "Să aveti o purtare bună în mijlocul Neamurilor pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niste făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării." (1 Petru 2,12). Oare nu trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu călăuza noastră si stimulatorul nostru? Va mai zăbovi cineva pentru a studia acest cuvânt? Vor mai exista asa-zisi crestini, care prin viata lor ajung să dezonoreze credinta, doar pentru că ei doresc să trăiască pentru a satisface propriile lor înclinatii firesti? În timp ce sustin că sunt cu adevărat de partea credintei, vor merge ei pe o cale prin care vor batjocori credinta si dezonora adevărul de origine divină? Cine a pretuit ocaziile valoroase acordate în timpul de har pentru a-si forma caractere pe care Dumnezeu să le poată aproba, deoarece poartă jugul ascultării pe care l-a purtat Hristos? Ce spune El cu privire la aceasta? "Luati jugul Meu asupra voastră si învătati de la Mine, căci Eu sunt blând si smerit cu inima; si veti găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoară." (Matei 11,29.30).
Multi dintre cei care pretind a crede în Hristos nu poartă acest jug. Ei cred că fac acest lucru, însă, dacă nu ar fi amăgiti si înselati de Satana, ei ar avea gânduri corespunzătoare credintei lor si marilor adevăruri pe care sustin că le cred. Ei îsi vor da seama că acele cuvinte rostite de Hristos au o anumită însemnătate pentru ei. "Dacă voieste cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-si ia crucea si să mă urmeze." (Marcu 8,34 u.p.). Dacă Îl urmati pe Isus, voi sunteti ucenicii Lui; dacă urmati propriile voastre impulsuri sau inima voastră nesfintit, voi spuneti în mod deschis: nu vreau calea Ta, Doamne, ci calea mea.
Trebuie să luăm seama la această situatie si să decidem care ne este scopul. Sunt profund preocupată de tinerii si tine-rele care s-au înrolat în armata Domnului. Dragostea mea pentru Domnul Isus Hristos mă umple de iubire pentru sufletele pentru care a murit Hristos. Cuvintele: "Voi sunteti lucrători împreună cu Hristos" înseamnă mult. Nimeni nu poate pune conditii lui Dumnezeu. Voi sunteti slujitori ai viului Dumnezeu si toti cei care vor fi educati în scoala noastră trebuie să fie instruiti pentru a fi lucrători. Ei lucrează pentru a-si forma principii corecte. Ei trebuie să se lege de Hristos prin credintă. Astfel pot aduce o mare satisfactie întregului univers. Dacă fiecare dintre cei care se înrolează ca voluntari în armata Domnului va face tot ce poate mai bine, Dumnezeu va face restul. Ei nu trebuie să socotească nimic ca apartinându-le. Când se luptă pentru victorie, ei trebuie să se lupte legitim. Cuvântul trebuie să fie învătătorul lor. Ambitia nesfântă nu îi va ajuta să progreseze, căci numai Dumnezeu le poate da adevărata întelepciune si pricepere; însă El nu va lucra cu Satana. Dacă ei nutresc invidie si ambitie nesfântă, dacă ei luptă pentru biruintă spre a dobândi slavă omenească, mintea va fi tulburată. Faceti tot ce puteti mai bine. Înaintati cât mai repede cu putintă pentru a atinge un înalt standard în lucrurile spirituale. Cufundati eul vostru în Isus Hristos si puneti-vă ca tintă întotdeauna să aduceti slavă Numelui Său. Păstrati mereu în minte gândul că talentul, învătătura, pozitia, bogătia si influenta sunt daruri de la Dumnezeu; de aceea, ele trebuie să Îi fie consacrate. Căutati să dobânditi o educatie care să vă califice spre a fi ispravnici întelepti ai harului felurit al lui Isus Hristos, slujitori ai lui Hristos, gata să îndepliniti porunca Sa.
Fie ca toti studentii să-si formeze o conceptie cât mai largă cu privire la obligatiile lor fată de Dumnezeu. Ei nu trebuie să astepte cu nerăbdare încheierea scolii, când vor face o lucrare mare, faimoasă. Ei trebuie să studieze cu seriozitate cum îsi pot începe lucrarea practică în viata de studentie, trăgând la jug împreună cu Hristos. Orice pornire să fie de partea Domnului. Nu-i trageti în jos si nu-i descurajati pe aceia care vă sunt profesori! Nu le împovărati sufletele, manifestând un spirit de neseriozitate si o desconsiderare nepăsătoare a regulilor.
Studenti, voi puteti face ca această scoală să aibă succes, fiind împreună lucrători cu profesorii vostri, pentru a-i ajuta pe alti studenti si cu zel să vă înăltati pe voi însivă de la un standard obisnuit, comun, de jos. Fiecare să vadă ce îmbunătătiri poate face, îndreptându-si purtarea după principiile Bibliei. Cei care vor căuta să fie ei însisi înăltati si înnobilati conlucrează cu Domnul Isus Hristos, devenind rafinati în vorbire, iar în ce priveste temperamentul, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Ei trag la jug împreună cu Domnul Isus Hristos. Ei nu vor fi agitati si nici nu vor deveni neascultători sau turbulenti, egoisti, preocupându-se doar de plăcerile lor proprii si de multumirea lor. Ei îsi unesc toate eforturile cu Isus Hristos ca mesageri ai harului si iubirii Sale, împărtăsind si altora din harul Său. Inimile lor bat la unison cu inima lui Hristos. Ei sunt una cu Hristos în spirit, una cu Hristos în actiune. Ei caută să depoziteze în minte pretioasele adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca fiecare să poată face lucrarea încredintată lui de către Dumnezeu, pentru a aduna laolaltă razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, ca să poată străluci asupra altora.
Dacă vegheati, vă rugati si faceti eforturi stăruitoare în directia cea bună, veti fi cu totul pătrunsi de spiritul lui Isus Hristos "Îmbrăcati-vă în Domnul Isus Hristos, si nu purtati grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziti poftele" (Rom. 13,14). Fiti hotărâti să faceti ca această scoală să aibă succes; si dacă acordati atentie sfatului dat de Cuvântul lui Dumnezeu, puteti merge bine înainte cu dezvoltarea puterii intelectuale si morale, ceea ce va produce bucurie chiar si îngerilor, iar Dumnezeu Se va bucura de voi cântând. Dacă sunteti sub disciplina lui Dumnezeu, veti asigura cooperarea si armonia dintre pute-rile fizice, mintale si morale si cea mai deplină dezvoltare a facultătilor date vouă de Dumnezeu. Nu lăsati ca lăudărosenia si poftele tineretii, care se manifestă prin nenumărate ispite, să facă din ocaziile si privilegiile voastre un esec. Zi de zi îmbrăcati-vă cu Hristos si, în scurta perioadă de încercare pe care o aveti în fata voastră, păstrati-vă demnitatea în puterea lui Dumnezeu, ca împreună lucrători cu cei mai înalti agenti, pe perioada vietii voastre scolare.
Toti trebuie să spună: nu voi da gres. Prin influenta mea, eu nu mă voi trăda pe mine însumi sau pe colegii mei în mâinile vrăjmasului. Voi da atentie cuvintelor Domnului. "Să se prindă de tăria Mea, ca să facă pace cu Mine, si va fi în pace cu Mine." Să vă amintiti întotdeauna că aveti de partea voastră pe Cineva care vă spune: "Nu vă temeti." "Eu am biruit lumea." Nu uitati că Hristos a venit ca Print al cerului si S-a angajat într-o luptă vesnică împotriva principiilor păcatului. Toti cei care se unesc cu Hristos vor fi de partea lui Dumnezeu în acest război.
"Si Eu Însumi Mă sfintesc pentru ei, ca si ei să fie sfintiti prin adevăr." (Ioan 17,19). Domnul Isus este calea, adevărul si viata; si cei care se unesc cu El, îmbrăcându-se cu El, vor lucra împreună cu El, conformându-se principiilor adevărului. Privind, ei sunt pătrunsi de adevăr si se unesc cu Hristos pentru a transforma templul viu dedicat idolilor, pentru ca fiinta omenească să poată fi curătită, rafinată, sfintită, un templu în care să locuiască Duhul Sfânt. "Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău si li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei si Eu să fiu în ei." (Ioan 17,26). Domnul S-a îngrijit ca dragostea Sa îmbelsugată să ne fie acordată ca har al Său din abundentă, ca o mostenire a noastră în această viată, care să ne facă în stare să-l răspândim si altora, trăgând la jug împreună cu Hristos. Domnul Isus transmite vitalitatea unei iubiri curate si sfinte, care circulă în toată fiinta noastră. Când această dragoste este exprimată în caracter, ea le descoperă tuturor acelora cu care ne asociem că este posibil ca Dumnezeu să ia chip înăuntrul nostru, nădejdea slavei. Aceasta arată că Dumnezeu i-a iubit pe cei ascultători asa cum Îl iubeste pe Isus Hristos; si nimic mai putin decât aceasta îi satisface dorintele pe care le are cu privire la noi. De îndată ce agentul omenesc ajunge una cu Hristos în inimă, suflet si spirit, Tatăl iubeste acel suflet ca fiind o parte din Hristos, ca un mădular al trupului lui Hristos, El Însusi fiind capul cel slăvit."
"MSS" (Manuscris), 21 iunie 1897.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
