DEPRINDEREA CU LUCRUL MANUAL
Viata nu ne-a fost dată spre a fi irosită în trândăvie si satisfacerea plăcerilor egoiste; înaintea aceluia care vrea să-si dezvolte capacitătile date lui de Dumnezeu stau mari posibilităti. Din această cauză, instruirea tinerilor este o chestiune de cea mai mare importantă. Fiecare copil născut în familie reprezintă o mostenire sfântă. Dumnezeu le spune părintilor: Luati acest copil si cresteti-l pentru Mine, pentru ca el să poată fi o onoare la adresa Numelui Meu si un canal prin care binecuvântările Mele să se poată scurge spre lume. Pentru ca un copil să poată face fată cerintelor unei astfel de vieti, este nevoie de ceva mai mult decât o educatie partială, unilaterală, care dezvoltă mintea în detrimentul puterilor fizice; si aceasta este lucrarea pe care părintii, ajutati de profesor, trebuie să o facă pentru copiii si tinerii dati în grija lor.
Cele dintâi lectii sunt de cea mai mare valoare. Este obiceiul de a se trimite copiii la scoală încă de când sunt foarte mici. Li se cere să studieze din cărti lucruri care le împovărează mintile lor fragede si adesea li se predă muzică. Adeseori, părintii au posibilităti limitate si fac cheltuieli pe care cu greu si le pot permite; si totul are legătură cu această directie artificială în privinta educatiei. Această cale nu este înteleaptă. Un copil nervos nu trebuie suprasolicitat în nici o privintă si nu ar trebui să învete muzică până când nu este suficient dezvoltat din punct de vedere fizic.
Mama trebuie să fie învătătorul, iar căminul, scoala în care fiecare copil să primească primele lectii; iar prin aceste lectii, ei trebuie să se deprindă să fie harnici. Mamelor, lăsati-i pe micuti să se joace afară, în aer liber; lăsati-i să asculte cântecul păsărelelor si să învete dragostea lui Dumnezeu, asa cum este ea exprimată în minunatele Sale lucrări. Învătati-i lectii simple din cartea naturii si din lucrurile care îi înconjoară; si, pe măsură ce mintea lor se dezvoltă, pot fi adăugate lectii din cărti si fixate solid în memorie. Însă ei trebuie să învete, de asemenea, chiar din anii cei mai fragezi, să fie utili. Învătati-i că, fiind si ei membri ai gospodăriei, trebuie să-si aibă partea lor în purtarea poverilor casei si că trebuie să caute să fie utili în îndeplinirea îndatoririlor din cămin.
Este foarte important ca părintii să găsească ocupatii utile pentru copiii lor, care să implice responsabilităti în functie de posibilitătile vârstei si puterii lor. Copiilor trebuie să li se dea ceva de făcut nu doar pentru a-i tine ocupati, ci si pentru a le stârni interesul. Mâinile harnice si creierul trebuie folosite încă din cei mai fragezi ani. Dacă părintii neglijează să îndrepte energia copiilor lor în directii utile, ei le fac un mare rău; căci Satana este întotdeauna gata să le dea ceva de făcut. Oare nu ar trebui ca părintii să le fie îndrumători si să le găsească ceva de făcut?
Când copilul a ajuns destul de mare pentru a fi trimis la scoală, învătătorul trebuie să coopereze cu părintii, iar deprinderea cu lucrul manual trebuie continuată ca o parte a datoriilor scolare. Sunt multi elevi si studenti care obiectează fată de acest mod de lucru în scoli. Ei socotesc că ocupatiile utile, cum ar fi de exemplu învătarea unei meserii, sunt înjositoare; însă asemenea persoane au o idee gresită în privinta a ceea ce este adevărata demnitate. Domnul si Mântuitorul nostru Isus Hristos, care este una cu Tatăl, comandantul ostilor ceresti, a fost învătătorul personal si călăuza copiilor lui Israel; si dintre acestia, fiecărui tânăr i se cerea să învete să muncească. Toti trebuia să fie învătati să facă ceva, pentru a avea cunostinte practice pentru viată si, pe lângă faptul că se puteau întretine singuri, erau utili. În acest fel a învătat Dumnezeu pe poporul Său.
Prin viata Sa de pe pământ, Domnul Hristos a fost un exemplu pentru orice familie omenească; El a fost ascultător si harnic în cămin. El a învătat meseria de tâmplar si a muncit cu propriile Sale mâini în micul atelier din Nazaret. El trăia în prezenta slavei ceresti; însă El Si-a îmbrăcat divinitatea în umanitate pentru a putea fi una cu omul si pentru a ajunge la inimile omenesti, simtind împreună cu ele. Când a fost om, S-a umilit si a lucrat pentru refacerea sufletului omenesc, adaptându-Se El Însusi la situatia în care a găsit omenirea.
Biblia spune despre Isus: "Iar Pruncul crestea si se întărea; era plin de întelepciune si harul lui Dumnezeu era peste El." (Luca 2,40). Pe măsură ce lucra în copilărie si tinerete, mintea si corpul Său se dezvoltau. El nu Îsi folosea puterile fizice în mod nechibzuit, ci le punea la lucru, astfel încât să le poată mentine în stare de sănătate, pentru a putea face cea mai bună lucrare în orice domeniu. El nu voia să gresească nici măcar în mânuirea uneltelor. Ca lucrător a fost desăvârsit, tot asa cum a fost si în ce priveste caracterul. Prin cuvânt si faptă, Domnul Hristos a conferit demnitate lucrului folositor. Timpul petrecut în miscare fizică nu este un timp pierdut. Elevul sau studentul care stă continuu aplecat asupra cărtilor sale, în timp ce face doar putine miscări în aer liber, îsi face singur rău. Punerea în miscare în mod corespunzător a tuturor organelor si facultătilor corpului este esentială în vederea unei bune functionări a fiecăruia. În timp ce creierul este în mod continuu suprasolicitat, iar celelalte organe ale masinăriei vii sunt inactive, are loc o pierdere de putere, atât fizică, cât si mintală. Organismul este jefuit din punct de vedere fizic de tonusul său sănătos, mintea îsi pierde prospetimea si vigoarea, iar urmarea este o iritabilitate bolnăvicioasă.
qCel mai mare beneficiu nu este dobândit prin exercitiul fizic ce se capătă doar prin joc sau miscare. Este adevărat că este bine să stai în aer liber si de asemenea să pui în miscare muschii; însă, dacă aceeasi cantitate de energie este folosită la îndeplinirea unor datorii folositoare, beneficiul va fi mai mare si se va dobândi un simtământ de satisfactie; si un astfel de exercitiu atrage după sine un simt al utilitătii si aprobarea din partea constiintei pentru un lucru bine făcut.
Trebuie trezită în copii ambitia de a se deprinde să facă ceva util atât pentru ei însisi, cât si pentru semenii lor. Exercitiul fizic care dezvoltă mintea si caracterul, care deprinde mâinile să fie utile si îl învată pe copil să-si facă partea lui în purtarea poverilor vietii este acela care dă putere fizică si însufleteste toate facultătile. Si există, desigur, o răsplată pentru hărnicie, virtute si cultivarea obiceiului de a trăi pentru a face bine.
Copiii celor bogati nu ar trebui să fie lipsiti de marea binecuvântare de a avea ceva de făcut pentru a spori puterea creierului si a muschilor. Munca nu este un blestem, ci o binecuvântare. Dumnezeu a dat în grijă lui Adam si Evei, atunci când erau fără păcat, o minunată grădină. Aceasta a fost o muncă plăcută si nimic altceva nu ar fi existat în lumea noastră în afară de activitatea plăcută, dacă prima pereche de oameni nu ar fi călcat poruncile lui Dumnezeu. Lenevia nepăsătoare si satisfacerea eului produc invalizi; acestea pustiesc viata pe orice cale posibilă. Dumnezeu nu a dat fiintelor omenesti ratiune si nu i-a încununat cu bunătate pentru ca ei să fie blestemati cu rezultatele sigure ale trândăviei. Cei bogati nu trebuie să fie lipsiti de privilegiul si binecuvântarea unui loc între lucrătorii din lume. Ei ar trebui să-si dea seama că sunt responsabili pentru felul în care folosesc bunurile care le-au fost încredintate; că puterea lor, timpul si banii lor trebuie folositi în mod întelept, si nu în scopuri egoiste.
Religia crestină este practică. Aceasta nu scuteste pe nimeni de îndeplinirea cu credinciosie a datoriilor esentiale ale vietii. Când învătătorul legii L-a întrebat pe Isus: "Ce să fac ca să mostenesc viata vesnică?", Domnul Hristos a îndreptat întrebarea spre Sine si a spus: "Ce este scris în lege? Cum citesti în ea?" El a răspuns: "Să iubesti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta si cu tot cugetul tău; si pe aproapele tău ca pe tine însuti." "Bine ai răspuns", i-a zis Isus; "fă asa si vei trăi" (KJV) (Luca 10,25-28). Aici nu este schitată o religie a inactivitătii, ci aceea care necesită folosirea energică a tuturor puterilor mintale si fizice.
Trândăveala indolentă, contemplarea lenesă nu constituie religie. Dumnezeu cere ca noi să pretuim darurile cu care am fost înzestrati si să le înmultim, folosindu-le în mod continuu, practic. Poporul Său trebuie să fie un model de corectitudine în toate problemele vietii. Fiecăruia dintre noi El ne-a dat de făcut o lucrare, potrivit cu capacitatea noastră; si este privilegiul nostru acela de a ne bucura de binecuvântarea Sa în timp ce o îndeplinim în mod credincios, devotându-ne puterea corpului si a mintii, având în vedere slava Sa.
Aprobarea lui Dumnezeu va fi asupra acelor copii care îsi fac cu bucurie partea din datoriile în gospodărie, ajutându-i pe mama si tata în ducerea poverilor vietii. Copiii deprinsi cu îndeplinirea datoriilor practice ale vietii vor pleca din cămin, ajungând utili în societate. Educatia lor este mult superioară celei câstigate prin închiderea în sala de clasă încă de la o vârstă fragedă, când nici mintea si nici corpul nu sunt pregătite să suporte încordarea.
Copiii si tinerii trebuie să învete în mod continuu, în cămin si la scoală, prin cuvânt si exemplu, lectia de a spune adevărul, de a fi altruisti si harnici. Nu trebuie să li se îngăduie să-si petreacă timpul lenevind; mâinile lor nu trebuie să stea încrucisate în inactivitate. Părintii si profesorii trebuie să lucreze pentru atingerea acestui obiectiv - dezvoltarea tuturor puterilor si formarea unui caracter drept; însă, când părintii îsi dau seama de răspunderile lor, profesorilor le va rămâne cu mult mai putin de făcut în instruirea copiilor.
Cerul este interesat de această lucrare în folosul copiilor si tinerilor. Părintii si profesorii care, printr-o instruire înteleaptă, într-o manieră calmă, hotărâtă, îi vor obisnui să gândească si să le poarte de grijă si altora îi vor ajuta să-si biruiască egoismul si astfel vor închide usa în fata multor ispite. Îngerii lui Dumnezeu vor colabora cu acesti învătători credinciosi. Îngerii nu sunt însărcinati să facă această lucrare; ci ei vor da putere si eficientă acelora care, în temere de Domnul, vor căuta să-i instruiască pe copii si tineri în vederea unei vieti folositoare.
"Special Testimonies on Education" , 11 mai 1896
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
