DEGRADAREA FIZICĂ A RASEI UMANE
Cartea Genezei dă destul de multe relatări clare referitoare la viata socială si individuală si totusi nu există nici un raport despre vreun copil care s-ar fi născut orb, surd, olog, cu malformatii sau debil mintal. Nu există nici o relatare a vreunei morti naturale care să fi survenit în pruncie, copilărie sau tinerete. Nu se relatează despre bărbati sau femei care să fi murit din cauza vreunei boli. Necrologurile care sunt date în cartea Genezei sună astfel: "Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de 930 de ani; apoi a murit". "Toate zilele lui Set au fost de 912 ani; apoi a murit" (Geneza 5,5.8). Iar despre altii, raportul consemnează: a trăit mult, până la o vârstă înaintată; apoi a murit. Se întâmpla foarte rar ca fiul să moară înaintea tatălui, astfel că, atunci când aveau loc asemenea evenimente, ele erau considerate vrednice de a fi consemnate: "Si Haran a murit înaintea tatălui său Terah". Haran avusese si el copii înainte de a muri.
Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu o fortă vitală atât de mare, încât acesta a putut rezista bolilor acumulate asupra neamului omenesc, ca urmare a obiceiurilor lui pervertite, si a continuat să existe timp de sase mii de ani. Acest lucru, prin sine însusi, este suficient pentru a constitui pentru noi dovada puterii si fortei de viată date de Dumnezeu omului la creatiune. A fost nevoie de mai mult de două mii de ani de nelegiuire si îngăduire a patimilor josnice pentru ca bolile trupesti să ajungă să afecteze rasa omenească într-o măsură care să fie resimtită. Dacă la creatiune Adam nu ar fi fost înzestrat cu de douăzeci de ori mai multă fortă decât are omul acum, rasa omenească, cu obiceiurile pe care le are, prin care încalcă legile naturale, ar fi dispărut. În vremea când Domnul Hristos a fost pe acest pământ, neamul omenesc degenerase atât de mult, încât generatia de atunci era apăsată de o acumulare de boală, ceea ce a produs un val întreg de dureri si necazuri si o stare de nenorocire care nu poate fi descrisă.
Mi-a fost prezentată starea nenorocită a lumii de acum. De la căderea lui Adam, neamul omenesc s-a degradat continuu. Mi-au fost arătate câteva din motivele pentru care oamenii, creati după chipul lui Dumnezeu, se află într-o stare atât de deplorabilă. Iar când mi-am dat seama cât de mult trebuie făcut pentru a opri, chiar si într-o anumită măsură, decăderea fizică, mintală si morală, am simtit rău de la inimă si m-am îngrozit. Dumnezeu nu a creat rasa umană în starea de slăbiciune în care se află în prezent. Această stare de lucruri nu este lucrarea Providentei, ci a omului, a fost produsă prin obiceiuri gresite si abuzuri, prin violarea legilor pe care Dumnezeu le-a făcut pentru a conduce viata omului. Prin ispita îngăduirii poftei, Adam si Eva au fost cei dintâi care au căzut din starea înaltă, sfântă si fericită. Si datorită aceleiasi ispite, rasa omenească a devenit slabă. Ei au îngăduit poftei si pasiunii să troneze si să supună ratiunea si intelectul.
Călcarea legii fizice si urmarea acesteia, suferinta omenească, au durat atât de mult, încât oamenii privesc asupra situatiei din prezent, cu boală, suferintă, debilitate si moarte prematură, ca si când aceasta ar fi soarta rânduită pentru omenire. Omul a iesit din mâna Creatorului Său desăvârsit si frumos la chip si plin de atâta fortă vitală, încât a fost nevoie de mai mult de o mie de ani ca neamul omenesc să simtă urmările poftelor si patimilor corupte si, în general, ale călcării legilor fizice. Generatiile mai recente au simtit apăsarea neputintei si a bolii mult mai repede si mult mai greu cu fiecare generatie. Fortele vitale au fost mult slăbite prin îngăduirea poftei si a patimilor josnice.
Patriarhii, de la Adam până la Noe, cu doar câteva exceptii, au trăit aproape o mie de ani. Din zilele lui Noe, durata vietii a scăzut treptat. Cei suferinzi erau adusi la Hristos din toate cetătile, orasele si satele pentru a fi vindecati de El; căci ei erau chinuiti de tot felul de boli. De la data aceea, boala a fost în mod constant în crestere, de-a lungul generatiilor care au urmat. Datorită încălcării continue a legilor vietii, mortalitatea a crescut într-un mod înfricosător. Anii omului s-au scurtat, astfel încât generatia din prezent trece în mormânt chiar înainte de vârsta la care cei din generatiile care au trăit în primele mii de ani după creatiune ajungeau la stadiul de a fi apti pentru muncă. Boala s-a transmis din generatie în generatie, de la părinti la copii. Pruncii din leagăn sunt teribil de afectati datorită păcatelor părintilor lor, care le-au diminuat forta vitală. Obiceiurile lor gresite de alimentatie si destrăbălarea lor generală sunt transmise ca o mostenire copiilor lor. Multi se nasc alienati mintal, cu malformatii, orbi sau surzi si foarte multi au deficiente în privinta intelectului. Este uluitoare absenta stranie a principiului în această generatie, care se manifestă prin desconsiderarea legilor vietii si sănătătii. Nestiinta predomină în legătură cu acest subiect, în timp ce lumina străluceste pretutindeni în jurul lor. Pentru majoritatea, grija principală este: ce voi mânca, ce voi bea si cu ce mă voi îmbrăca. Netinând seama de tot ce se spune si este scris în legătură cu felul în care ar trebui să ne tratăm corpurile, pofta constituie legea cea mare care îi conduce în general pe oameni.
Puterile morale sunt slăbite, pentru că bărbatii si femeile nu vor să trăiască în ascultare fată de legile sănătătii si să facă din acest subiect atât de important o datorie personală. Părintii le lasă ca mostenire odraslelor obiceiurile lor pervertite si boli dezgustătoare, care afectează sângele si slăbesc creierul. Majoritatea bărbatilor si femeilor rămân ignoranti în privinta legilor fiintei lor si îngăduie pofta si pasiunea în detrimentul intelectului si moralitătii si se pare că doresc să rămână în necunostintă în ceea ce priveste urmările încălcării de către ei a legilor naturale. Ei îsi permit să pervertească apetitul prin folosirea unor otrăvuri lente, care viciază sângele si subminează fortele ce stăpânesc nervii, aducând, prin urmare, asupra lor însisi boala si moartea. Prietenii lor spun că urmările acestui mod de viată reprezintă hotărârea Providentei. Prin aceasta ei insultă cerul. Ei s-au răzvrătit împotriva legilor naturii si au suferit pedeapsa pentru că au abuzat în acest fel de legile ei. Suferinta si moartea predomină acum pretutindeni, în special în rândul copiilor. Cât de mare este contrastul dintre această generatie si cele care au trăit în timpul primilor două mii de ani!
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
