DĂUNĂTOR ESTE FORMALISMUL, NU ORGANIZATIA
Răul nu este un rezultat al organizatiei, ci motivul este că organizatia este socotită a fi totul, iar evlavia este considerată ca având putină însemnătate. Când se folosesc în mod predominant formalismul si tot felul de combinatii si se depun eforturi considerabile pentru a se aduce la îndeplinire o lucrare care trebuie făcută cu simplitate, rezultatul va fi gresit si se va materializa foarte putin în comparatie cu efortul depus. Obiectivul organizatiei este exact reversul acestui fapt; iar dacă am vrea să lucrăm dezorganizat, ar însemna să dărâmăm ceea ce am clădit. S-au văzut rezultate nesatisfăcătoare atât la Scoala de Sabat, cât si în lucrarea misionară, pentru că s-au folosit tot felul de planuri omenesti, în timp ce experienta vitală a fost pierdută din vedere. În multe din lucrările făcute pentru îmbunătătirea lucrurilor s-a folosit modelul si planul omenesc. În Scoala de Sabat au fost acceptati ca instructori si slujbasi oameni care nu sunt spirituali si care nu prezintă nici un interes pentru lucrarea care le-a fost încredintată; însă lucrurile pot fi puse în ordine numai cu ajutorul Duhului Sfânt. Acelasi rău care există acum în biserică persistă de multi ani. Formalismul, mândria si plăcerea de a se etala au luat locul evlaviei adevărate si umile. Lucrurile ar arăta altfel dacă mai multi s-ar consacra cu totul lui Dumnezeu si apoi si-ar dedica darurile pe care le au în slujba Scolii de Sabat, înaintând mereu în privinta cunoasterii, instruindu-se pe ei însisi, astfel încât să fie în stare să-i învete la rândul lor pe altii cu cele mai bune metode care se pot folosi în lucrare; însă slujbasii nu trebuie să-si irosească timpul în reprezentatii teatrale si etalări muzicale, căci acest lucru nu este de folos nimănui. Nu face nici un bine să învătăm pe copii să tină cuvântări în anumite ocazii speciale. Ei trebuie să fie câstigati pentru Hristos si, în loc să se cheltuiască timp, bani si efort pentru etalare, fiecare efort depus să fie pentru a strânge snopi pentru seceris. Se pare că multi cred că esential pentru lucrarea Scolii de Sabat este să organizeze Scoala si să-i antreneze pe elevii acesteia, astfel încât ei să actioneze în conformitate cu un anumit set de ceremonii si forme; si că dacă se găsesc persoane care să lucreze ca instructori, Scoala de Sabat va merge de la sine fără probleme. Adesea sunt alesi ca instructori persoane care nu pot conduce suflete la Hristos deoarece Domnul Hristos nu reprezintă ceva de mare pret pentru propriile lor suflete; iar toti aceia care nu apreciază valoarea unui suflet lucrând pentru acesta asa cum ar fi lucrat Hristos pentru el nu vor face altceva decât să îndepărteze oamenii de Hristos. "Cine nu lucrează cu Mine risipeste." Dacă instructorii nu au pe suflet povara de a-i conduce pe oameni la Hristos, acestia vor creste indiferenti fată de adevăr; vor deveni nemultumiti, iar atmosfera pe care o vor degaja în jurul lor va îndepărta sufletele de la Hristos. Si cu astfel de elemente în Scoala de Sabat, aceasta se va confrunta tot timpul cu dificultăti; căci atunci când instructorii se angajează în lucrare fără să aibă interes fată de aceasta, elevii se vor molipsi de acelasi spirit. Însă chiar dacă aceste greutăti există, sunt ele îndreptătite să înlăture organizatia? Eu sunt sigură că Domnul a rânduit organizatia pentru a ne ajuta spre desăvârsire, iar faptul că există lucruri descurajatoare în lucrare nu trebuie să fie socotite un motiv suficient pentru a sustine desfiintarea organizatiei. Ne-a fost dată multă lumină cu privire la organizarea bisericii si, cu toate acestea, trebuie să luptăm mereu pentru a desăvârsi organizatia; însă, în cele din urmă, biruinta a fost câstigată si oare vom permite ca biserica să fie dezorganizată datorită indiferentei, formalismului si mândriei? Să ne întoarcem la dezordine pentru că membrii neconsacrati ai bisericii folosesc în lucrare planul si modelul de lucru omenesc si încearcă să adapteze biserica la standardul popular? Este adevărat că simplitatea si adevărata evlavie s-au pierdut în mare măsură în cadrul bisericii si multi din cei ce pretind că sunt urmasi ai lui Hristos sunt atât de orbiti, încât socotesc câstigul evlavie si îsi consacră puterile lucrurilor vremelnice. Ei nu realizează că toată puterea lor intelectuală o datorează lui Hristos, care i-a răscumpărat, si că ei ar trebui să-I dedice Lui cele mai bune eforturi ale gândirii, în vederea înaintării cauzei Sale. Însă, în loc să-si folosească ideile strălucite, clare, pentru avansarea lucrării, pentru a întări si binecuvânta biserica, ei îsi consacră toate puterile pentru înaintarea propriilor lor interese. Ei nu adună împreună cu Hristos, ci risipesc de la El prin cuvintele si faptele lor. Ei îsi înconjoară sufletele cu o atmosferă dăunătoare spiritualitătii. Ei sustin că sunt urmasi ai lui Hristos, însă nu Îl cunosc prin experientă personală. Ei nu pun religia în practică. Ei nu caută să fie crestini cu aceeasi ardoare cu care vor să învete să progreseze în cele vremelnice. Ei sustin că doresc înaintarea adevărului; însă este evident că acesta este lăsat în curtea de afară; căci nu are putere sfintitoare asupra vietii si caracterului. Ei nu îsi dau seama ce interese sunt în joc; căci ei pun în pericol atât mântuirea propriilor lor suflete, cât si a altora. Ei nu constientizează faptul că, pentru a fi o mireasmă de viată spre viată, trebuie să se lase învătati si disciplinati spiritual în scoala lui Hristos. Fără această disciplină spirituală, ei devin ineficienti, ignoranti si subdezvoltati si nu simt nevoia de instruire spirituală, de dobândirea de cunostinte care să-i învrednicească să ocupe pozitii în care să aibă influentă si să fie utili. Dacă ei nu se consacră cu totul lui Dumnezeu, devenind elevi în scoala Sa, ei vor face o lucrare la întâmplare, dăunătoare bisericii. Însă, datorită influentei acestor persoane neconsacrate, să ne permitem noi să facem pasi înapoi si să îndepărtăm acele metode care ne-au costat atât de mult pentru a clădi si să devenim noi adeptii ideii că organizatia este o greseală? Noi nu îndrăznim să facem acest lucru. Sunt încă multe lucruri care trebuie puse în ordine; căci unele lucruri de mică importantă sunt socotite de mare însemnătate, în timp ce alte lucruri de o mare valoare sunt neglijate si sunt considerate ca fiind neesentiale. Mintile oamenilor au nevoie de instruire atât în ce priveste educatia, cât si în cele spirituale pentru a se dezvolta armonios; căci fără educatie, oamenii nu pot fi acceptati în pozitii de încredere. Cartea cea mare în privinta educatiei este Biblia, dar, cu toate acestea, este putin citită si pusă în practică. Oh, cât de bine ar fi ca fiecare să caute să facă tot ce îi stă în putere, să folosească cel mai bine toate ocaziile pe care le are, punându-si ca tintă să folosească toată puterea pe care i-a dat-o Dumnezeu, nu numai pentru înaintarea treburilor sale vremelnice, dar si a celor spirituale. Oh, dacă toti ar căuta cu stăruintă să stie ce este adevărul, să studieze cu seriozitate pentru a avea un limbaj corect si voci cultivate pentru a putea prezenta adevărul în toată frumusetea măretiei si nobletii sale! Nimeni să nu-si imagineze că asa, pur si simplu, va fi luat de curent si va ajunge în pozitii de încredere. Dacă oamenii doresc să fie folositi pentru lucrarea lui Dumnezeu, atunci să-si pună la muncă toate puterile, să-si concentreze mintea si să se poarte cu seriozitate. Satana este acela care doreste ca oamenii să fie ignoranti si ineficienti si să se dezvolte unilateral, nefiind în stare niciodată să îndrepte ceea ce nu au făcut. El vrea ca oamenii să-si dezvolte doar anumite capacităti, în timp ce altele rămân nefolosite, astfel mintea ajungând să-si piardă tăria, când, de fapt, sunt atâtea de făcut, iar ei nu le pot face fată. Dumnezeu doreste ca oamenii să facă tot ceea ce pot mai bine, iar în timp ca Satana trage mintea într-o directie, Isus o trage în cealaltă directie. Când adevărul este primit în inimă, el îsi începe lucrarea de curătire si sfintire a celui ce îl primeste. Acela care îndrăgeste adevărul nu va simti că nu mai are nevoie să fie iluminat, ci, dacă el trăieste adevărul în viata practică, va realiza că are continuu nevoie de lumină pentru a putea creste în cunostintă. Pe măsură ce adevărul este tot mai prezent în viata sa, el va constientiza adevărata lui ignorantă si se va simti tot mai mult nevoia unei educatii complete pentru a putea întelege cum să-si folosească cel mai bine capacitătile pe care le are. Există o mare lipsă de educatie între noi si nu avem oameni suficient de instruiti pentru a conduce Scolile de Sabat si comunitătile noastre. Multi dintre cei care cunosc adevărul nu îl înteleg suficient, încât să-l poată prezenta. Ei nu sunt pregătiti să prezinte adevărul în asa fel, încât caracterul măret, sacru, al acestuia să fie clar pentru oameni. În loc de mai putină disciplină, ei au nevoie de mai multă instruire corespunzătoare. Este imposibil să prevedem în ce loc vom fi chemati. Poate vor fi situatii în care este nevoie de un discernământ rapid si de argumente bine echilibrate si de aceea este pentru slava lui Dumnezeu să avem cât mai multi lucrători instruiti în rândurile noastre; ei trebuie să fie capabili să prezinte adevărul în mod clar, inteligent, iar prezentarea adevărului să fie cât mai lipsită de greseli. Adevărata educatie, atunci când mintea se află sub influenta stăpânitoare a Duhului lui Dumnezeu, este de mare importantă si fiecare în mod individual trebuie să învete să aprecieze corect capacitătile care i-au fost date de Dumnezeu; si prin punerea în practică a cunostintei pe care o câstigă, el poate, prin influenta propriului său caracter, să imprime si în mintea altora nevoia instruirii pentru a-L sluji pe Hristos si de a-i conduce si pe acestia să urmeze exemplul Său. Există mult de făcut în lume si nu este folositor să asezăm necunoscători să lucreze în acele probleme care sunt de cea mai mare importantă. Apatia, indolenta si lipsa de atentie manifestate cu privire la educatie sunt uluitoare, si acest lucru este foarte mult pe placul lui Satana. Dumnezeu doreste ca noi să ne trezim din această indiferentă si să nu mai îngăduim puterilor intelectuale să fie irosite si să degenereze în neîndemânare. Oamenii trebuie să pretuiască talentele care le-au fost încredintate si să folosească ocaziile pe care le au la îndemână. Fie ca puterile mintii să fie puse la lucru si, prin exercitiu viguros, mintea să se dezvolte. Mai mult decât oricând înainte, este nevoie ca tinerii si tinerele noastre să fie calificati intelectual pentru lucrare. Scolile noastre de Sabat au nevoie nu doar de lucrători intelectuali, ci si spirituali, iar mintea îsi primeste tonusul si eficienta prin disciplină serioasă. Prin studiu superficial, mintea îsi pierde treptat puterea si degenerează în debilitate mintală, imbecilitate, si nu mai este în stare de nici un efort obositor. Însă educatia îi pregăteste pe oameni pentru orice domeniu al lucrării din acest timp. Disciplina deplină, ordinea, sub ochii unui profesor întelept, este de mai mare valoare decât aptitudinile si înzestrarea naturală fără disciplină. Domnul a arătat cât îl pretuieste El pe om prin faptul că L-a dat pe singurul Său Fiu pentru a-l răscumpăra. Satana i-a arătat si el pretuirea fată de capacitătile instruite si sfintite prin metodele ingenioase prin care caută să distragă mintea si inima unui astfel de om pentru a nu-L sluji pe Dumnezeu si pentru a-l conduce în rândurile celor apostaziati. Sub înfătisarea unui înger de lumină, el îi atrage pe oameni cu insinuările lui să-l slujească pe el; căci el stie că un bărbat sau o femeie educată, când nu este sub stăpânirea Duhului lui Dumnezeu, îi poate fi de mare folos. El îi va urmări pe elevi si studenti cu ispite înselătoare, căutând să-i facă să se mândrească cu realizările lor si să-si închipuie că sunt persoane importante, că pot avea încredere în ei însisi si că pot umbla în lumina propriei lor candele. Astfel, ei sunt determinati să-si îndepărteze sufletul de Dumnezeu, care este Izvorul oricărei lumini si cunostinte, si, pentru a se înălta pe ei însisi, să se unească cu Satana, initiatorul oricărui păcat. Temerea de Domnul este începutul oricărei întelepciuni; si când nu există dependentă de Dumnezeu, rezultatul educatiei este doar înăltarea lipsei de evlavie. Motivul pentru care biserica este slabă si ineficientă este lipsa harului lui Hristos în mijlocul acelora care sustin adevărul pentru aceste timpuri. Dacă Domnul vorbeste prin mine, atunci vă spun că păcatul, în toate formele lui, este prezent în viata acelora care pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu; si dacă nu se despart de Satana si nu se agată de Domnul Isus, neprihănirea noastră, blestemul lui Dumnezeu va fi asupra celor care au avut o mare lumină si, cu toate acestea, au ales să umble în întuneric. "Atunci Isus a început să mustre cetătile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. Vai de tine, Horazine!" a zis El. "Vai de tine, Betsaido!" Căci dacă ar fi fost făcute în Tir si Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac si cenusă. De aceea vă spun că, în ziua judecătii, va fi mai usor pentru Tir si Sidon decât pentru voi. Si tu, Capernaume, vei fi înăltat oare până la cer? Vei fi pogorât până în locuinta mortilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ar fi rămas în picioare până în ziua de azi. De aceea, vă spun că în ziua judecătii va fi mai usor pentru tinutul Sodomei decât pentru tine." (Matei 11,20-24).
Este un lucru înfricosător să ai o lumină mare si să fii binecuvântat, să ai multe ocazii si privilegii si, cu toate acestea, să nu le folosesti spre mântuire. Cei care nu folosesc spre mântuire ocaziile pe care le au vor fi condamnati de către privilegiile pe care li le-a dat Dumnezeu; însă cei care umblă în lumină vor avea si mai multă lumină. Aceia care au avut lumina adevărului si totusi nu au umblat în lumină se află sub aceeasi sentintă a condamnării cum au fost Horazinul si Betsaida. Oare să nu luăm seama la aceste avertismente? Să nu acordăm atentie acestor sfaturi? În viitorul apropiat, se va vedea cine a umblat umil cu Dumnezeu si cine a ascultat de poruncile Lui. Cei care au umblat în lumina propriei lor candele vor zăcea în nenorocire. Se va vedea că au făcut o teribilă greseală. Oh, să ne trezim! Lumina străluceste acum; să lăsăm ferestrele mintii si ale inimii deschise pentru a spune bun-venit razelor trimise de cer. Va spune oare Domnul Isus despre cei care pretind a crede adevărul si totusi nu umblă în lumina lui, "cu privire la ei se împlineste profetia lui Isaia care zice: 'Veti auzi cu urechile voastre si nu veti întelege, veti privi cu ochii vostri si nu veti vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, si-au închis ochii, să audă cu urechile, să înteleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu si să-i vindece'" (Mat. 13,14.15)? "Educatia crestină", 1893 .
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
