CUVINTE PENTRU STUDENTI

        Fiecare suflet este înconjurat cu o anumitã atmosferã specificã individului. Aceastã atmosferã poate fi plinã de malarie spiritualã, care este otrãvitoare pentru principiile neprihãnirii. Însã atunci  când suntem în preajma altora, nu avem nevoie de zile sau sãptãmâni pentru a stabili dacã atmosfera  are spiritul lui Hristos sau al lui Satana. Influenta tovarãsilor nu este niciodatã mai puternicã decât în perioada scolarã; însã elevul sau studentul care vine la scoalã cu dorinta serioasã de a fi un ajutor si o binecuvântare pentru prietenii sãi va fi atent ca influenta sa sã fie exercitatã în directia cea bunã si îsi va cãuta tovarãsi care i se vor alãtura în cultivarea principiilor si deprinderilor bune.  Studentii trebuie sã se simtã responsabili sã facã din perioada scolarã un succes. Ei trebuie sã orienteze orice efort în directia cea bunã, pentru a nu-i dezamãgi pe pãrintii lor sau pe aceia care îi au în grijã, care muncesc din greu pentru a-i tine la scoalã si care sunt profund preocupati pentru binele lor prezent si vesnic. Studentii trebuie  sã fie constienti cã în dreptul lor se scrie un raport de care nu trebuie sã le fie rusine în ziua judecãtii. Un elev sau student care are grijã de comportamentul sãu, care nu va fi legãnat la dreapta sau la stânga de influente gresite, va exercita o putere ce îi constrânge pe cei care în scoalã simt plãcere sã-si arate independenta si sã se angajeze în sporturi nelegiuite, care nu se supun regulilor si care umplu inimile profesorilor lor de întristare si descurajare.             Viata este o problemã de care fiecare trebuie sã se ocupe în mod individual. Nimeni nu poate forma caracterul în dreptul altuia; fiecare îsi decide propria soartã. Noi suntem instrumente libere, responsabile, ale lui Dumnezeu si fiecare trebuie sã lucreze pentru propria lui mântuire cu fricã si cutremur, în timp ce Dumnezeu lucreazã în noi, dupã buna Lui plãcere, si vointa, si înfãptuirea. Studentii pot face binele sau pot face rãul, însã "ce seamãnã omul, aceea va si secera".             Fiecare, în mod individual, suntem pusi la încercare de Dumnezeu. Fiintele ceresti sunt toate  pregãtite sã ajute orice suflet care este atras de Domnul Hristos si oricine Îl iubeste cu adevãrat pe Domnul Isus va coopera cu uneltele ceresti, cãutând sã îndepãrteze sufletele de la ceea ce este nesãbuintã, josnicie si frivolitate. Urmasii lui Hristos nu vor lucra de partea lui Satana pentru a slãbi credinta în religia cea adevãratã, pentru a-i înjosi pe altii, creând în jurul lor o atmosferã dãunãtoare pentru moral si caracter. Însã ne pare rãu cã trebuie sã spunem cã si în scolile noastre sunt persoane crestine doar cu numele. Nu trebuie sã stai prea mult în preajma acestor profesori ca sã-ti dai seama cã ei sunt agenti prin care Satana lucreazã cu succes. În scolile noastre sunt persoane care au o inimã stricatã, desi au o înfãtisare plãcutã, si care au succes în a fascina o anumitã categorie  de oameni si, înainte ca cei nechibzuiti sã fie constienti de acest lucru, influenta acestor persoane le-a schimbat sentimentele si le-a modelat dupã caracterele discutabile ale acestor persoane stricate. Însã aceia care poartã haina crestinismului si care sunt totusi  cãlãuziti de modele si obiceiurile lumii sunt oameni  care îi corup si pe altii din punct de vedere moral. Ei pretind a cãuta comorile ceresti, însã atmosfera de care este înconjurat sufletul lor este încãrcatã de o mireasmã spiritualã de moarte si ei ar trebui sã fie evitati de cãtre aceia care vor sã se pãstreze neîntinati de lume.             Tinerii care au discernãmânt pot vedea de îndatã ce fel de persoane sunt acestia; cãci ei stiu cã acestia nu sunt asemenea lui Hristos. Însã va îngãdui El oare ca acestia  sã-i fie ca niste piedici? El are o carte care îi descrie pe aceia care sunt de partea Domnului. Dacã el stie cã viata lor nu corespunde cu ceea ce înseamnã crestinism, dacã e constient de ceea ce înseamnã o viatã evlavioasã, el va  fi socotit rãspunzãtor pentru lumina  si cunostinta pe care le are. El va fi rãspunzãtor dacã face voia Domnului, pentru cã aratã lumii ce înseamnã cu adevãrat  o viatã  si un caracter asemenea Domnului Hristos.             Noi avem un vrãjmas puternic care nu numai cã urãste  orice fiintã omeneascã creatã dupã chipul lui Dumnezeu, însã el  urãste cu cea mai mare  înversunare pe Dumnezeu si pe singurul Sãu Fiu - Domnul Isus Hristos. Când oamenii se predau ei însisi pentru a fi sclavii lui Satana, el nu manifestã aceeasi vrãjmãsie  fatã de ei ca cea pe care o manifestã fatã de cei care poartã Numele lui Hristos  si se consacrã în slujba lui Hristos. Pe acestia el îi urãste cu o urã de moarte. El stie cã Îl poate întrista pe Domnul Hristos, aducându-i pe acestia sub puterea înselãciunilor lui, fãcându-le rãu, slãbindu-le credinta si fãcându-i incapabili de a-I sluji lui Dumnezeu asa cum le cere Cãpitanul lor, Domnul Isus Hristos. Satana este îngãduitor si îi lasã în pace pe cei care sunt sclavi si trag la carul sãu, pentru cã ei îi sunt captivi de bunã voie; însã vrãjmãsia lui este stârnitã atunci  când mesajul îndurãrii lui Dumnezeu ajunge la cei care îi sunt robi si cautã sã se smulgã de sub puterea lui pentru a-L putea urma pe adevãratul Pãstor. Atunci el încearcã sã îi lege si cu alte lanturi  pentru a-i tine captivi. Lupta dintre om si Satana începe atunci când cel captiv începe sã se zbatã în jug si sã doreascã cu ardoare sã fie liber; cãci atunci agentul omenesc devine conlucrãtor cu fiintele ceresti, iar credinta se agatã de Domnul Hristos. Atunci, acela care este mai puternic decât bratul înarmat al omului îl ajutã pe om, iar bietul prizonier este întãrit de Duhul Sfânt pentru a-si obtine libertatea.             Dumnezeu are o dragoste profundã si sincerã pentru fiecare membru al familiei omenesti; nimeni nu este uitat, nimeni nu este lãsat fãrã ajutor si amãgit  pentru a fi biruit de vrãjmasul. Si dacã cei care s-au înrolat în ostirea lui Hristos îsi vor pune întreaga armãturã a lui Dumnezeu si o vor purta, ei vor fi pregãtiti împotriva tuturor atacurilor vrãjmasului.  Cei care doresc cu adevãrat sã fie învãtati de Dumnezeu si sã meargã pe calea Lui au fãgãduinta sigurã cã, dacã ei simt cã le lipseste întelepciunea si o cer de la Dumnezeu, El le-o va da cu mânã largã si nu îi va ocãrî. Apostolul spune: "Dar s-o cearã cu credintã, fãrã sã se îndoiascã deloc; pentru cã cine se îndoieste, seamãnã cu valul mãrii, tulburat si împins de vânt încoace si încolo. Un astfel de om sã nu se astepte sã primeascã ceva de la Domnul, cãci este un om nehotãrât si nestatornic în toate cãile sale" (Iacov 1,6-8). Dumnezeu Îsi tine fiecare fãgãduintã si nu Îl putem dezonora mai mult decât punând  acest lucru sub semnul întrebãrii si ezitând, cerând fãrã sã credem cã primim si exprimându-ne îndoiala în cuvinte. Dacã nu primiti de îndatã ceea ce ati cerut, vã veti supãra si veti da frâu liber necredintei? Credeti; credeti cã Dumnezeu va face exact ce a promis. Continuati sã vã înãltati cererile si vegheati, lucrati si asteptati. Luptati lupta cea bunã a credintei. Spuneti în inima voastrã: "Dumnezeu m-a invitat sã vin. El mi-a ascultat rugãciunea. El Si-a dat cuvântul cã mã va primi si Îsi va îndeplini fãgãduinta. Mã pot încrede în Dumnezeu; pentru cã El m-a iubit atât de mult, cã a dat pe singurul Sãu Fiu sã moarã pentru mine. Fiul lui Dumnezeu este Mântuitorul meu." "Cereti si vi se va da; cãutati si veti gãsi; bateti si vi se va deschide." "Dacã voi, care sunteti rãi, stiti  sã dati daruri  bune copiilor vostri, cu cât mai mult Tatãl vostru ceresc va da El Însusi Duhul Sfânt celor care i-L cer?"             Tinerii care vin si îsi continuã viata scolarã, având adevãratul obiectiv în fata lor, nu vor fi nostalgici sau descurajati. Ei nu vor fi nelinistiti sau îngrijorati, nestiind ce trebuie sã facã. Ei vor avea o singurã tintã în atentie, si anume aceea de a fi bãrbati si femei  principiali, care trebuie sã se conformeze standardului lui Dumnezeu, care trebuie sã fie de folos oamenilor si care sã aducã slavã lui Dumnezeu. Ei nu  vor privi timpul petrecut la scoalã ca  un timp pentru cãutarea de plãceri, distractii prostesti sau nãzbâtii, ci se vor strãdui sã foloseascã  la maximum ocaziile si privilegiile  date de Dumnezeu pentru a nu-si dezamãgi nici pãrintii si nici profesorii si pentru a nu-L întrista pe Dumnezeu si fiintele ceresti.

            Este un lucru solemn sã mori, însã este un lucru si mai so-lemn sã trãiesti si sã-ti formezi un caracter care sã te  califice pentru a intra în scoala  din curtile ceresti. Noi locuim pe pãmântul unui vrãjmas si ne putem astepta la greutãti si lupte. Va trebui ca tinerii  sã fie  capabili sã îndure greutãtile  ca niste buni ostasi ai Domnului Isus Hristos. Nu este spre binele lor sã le usurãm si sã le netezim complet cãrarea,  aprovizionându-i  cu bani, fãrã sã-i învãtãm cât este de necesar sã practice  tãgãduirea  de sine si economia.             Când un tânãr se hotãrãste în inima sa cã vrea sã obtinã o educatie, el trebuie sã chibzuiascã cu atentie care este motivul pentru care doreste sã meargã la scoalã. El ar trebui sã se întrebe: Cum as putea sã-mi folosesc cel mai bine timpul pentru a culege toate beneficiile posibile din  oportunitãtile si privilegiile care mi se oferã? Îmi voi pune eu toatã armãtura pe care mi-a dat-o Dumnezeu prin darul unicului Sãu Fiu? Îmi voi deschide eu inima  fatã de Duhul Sfânt, astfel încât fiecare facultate si energie pe care mi le-a încredintat Dumnezeu sã poatã fi trezite? Eu sunt proprietatea lui Hristos si sunt angajat în serviciul Sãu. Eu sunt un ispravnic al harului Sãu.             Desi, dupã judecata ta omeneascã, unii din cei care pretind cã sunt crestini nu întrunesc mãsura ta în privinta caracterului crestin, tu nu ar trebui sã întristezi inima lui Hristos, trãind o viatã inconsecventã; cãci si altii vor fi influentati de cãile tale gresite. Tu lupti pentru cununa vietii si nu ar trebui sã fii multumit cu un standard scãzut.   Domnul nu acceptã o lucrare pe jumãtate; în lucrarea lui Dumnezeu, nu trebuie sã existe  neîndemânare din partea ta. Nu te încrede în tine însuti, ci predã-ti vointa, ideile  si cãile tale lui Dumnezeu si fã numai voia Lui. Trãieste pentru a fi pe plac Aceluia care a socotit cã ai o atât de mare valoare, încât a dat pe Domnul Isus, unicul Sãu Fiu, spre a te mântui de pãcatele tale. Prin meritele Sale, tu poti fi primit. În viata scolarã, sã ai întotdeauna înaintea ta gândul cã ceea ce meritã sã fie fãcut trebuie fãcut bine. Sã depinzi de Dumnezeu pentru întelepciune, ca sã nu descurajezi nici un suflet în facerea binelui. Lucreazã împreunã cu Hristos pentru a atrage sufletele la El. Însã nu va fi bine pentru tine ca, în timp ce condamni la altii lucrurile fãcute pe jumãtate, în timp ce le scoti în evidentã greselile, tu însuti sã faci aceleasi greseli pe care le fac si ei pentru cã nu te-ai asezat de partea dreptãtii si a credinciosiei. Chiar dacã regulile si regulamentele par inutil de severe, supune-te lor; cãci s-ar putea sã gresesti  în  experienta ta.  Fã orice lucru cât mai bine în tot ceea ce întreprinzi. Domnul Isus este Mântuitorul tãu si trebuie sã te bizui pe El, pentru a te ajuta zi de zi ca sã nu semeni neghinã, ci sãmânta cea bunã a împãrãtiei.             "Ochiul este lumina trupului; dacã ochiul tãu este sãnãtos, tot trupul tãu va fi plin de luminã, dar dacã ochiul tãu este rãu, tot trupul tãu va fi plin de întuneric" (Mat. 6,22.23). Ca elev, trebuie sã înveti sã vezi  si cu mintea, nu numai cu ochii. Trebuie sã îti educi modul de a gândi, pentru a nu fi slab si ineficient. Tu trebuie sã te rogi pentru cãlãuzire si sã-ti predai viata Domnului.  Trebuie sã îti închizi inima fatã de orice nesãbuintã si orice pãcat si sã o tii deschisã pentru orice influentã cereascã. Trebuie sã folosesti cât mai bine ocaziile si timpul pentru a-ti dezvolta un caracter simetric. Distractia, nesãbuinta si indolenta nu pot fi  întretinute ca oaspeti ai tãi dacã vei copia modelul, pe Domnul Isus Hristos, si vei ajunge zi de zi tot mai întelept, pe mãsurã ce vei  face tot ce poti pentru a fi mântuit.             Tineri studenti, viata noastrã nu poate fi condusã de impuls, fãrã a se dovedi un esec total. Nu vã puteti urma înclinatiile firesti fãrã a avea parte de o mare pierdere. Dacã vreti sã fiti în sigurantã, mergeti pe calea Domnului. Priceperea voastrã trebuie curãtitã  si rafinatã; trebuie sã lucrati conform planului lui Dumnezeu sau veti  esua si nu veti avea succes. Tot timpul trebuie sã cresteti si sã înaintati în cunostintã. Nu veti putea face nimic acceptabil  în viata scolarã dacã nu sunteti  ordonati si calculati. Lucrul fãcut la întâmplare conduce cu sigurantã la esec.             Voi trebuie sã studiati cu atentie chestiunea distractiilor. Întreabã-te pe tine însuti: Care este influenta distractiilor asupra mintii si caracterului si asupra lucrãrii  pe care o am de fãcut? Întreabã-te pe tine însuti: Ce înrâurire are chestiunea distractiilor asupra vietii mele religioase, asupra caracterului meu de crestin? În urma jocurilor la care participi, te poti angaja în rugãciune si în slujirea lui Dumnezeu? Te ajutã ele sã investesti tot atât de mult zel si seriozitate în lucrarea Domnului pe cât pui în jocurile la care participi? Oare nu cumva aceste jocuri ti-au absorbit interesul, încât ai ajuns sã nu fii în stare sã-ti mai faci lectiile cu toatã seriozitatea? Cine trebuie sã aibã suprematia - slujirea lui Dumnezeu sau slujirea eului? Fie ca fiecare elev si student sã examineze cu grijã terenul pe care stã.             Iubiti tineri, voi vã hotãrâti acum destinul vesnic. Trebuie sã faceti un efort stãruitor în viata voastrã crestinã dacã doriti sã vã formati un caracter desãvârsit. Va fi spre pieirea voastrã vesnicã dacã veti avea  o experientã religioasã puerilã, slabã, nedezvoltatã. Voi trebuie sã fiti "desãvârsiti în El". "Astfel dar, asa cum L-ati primit  pe Hristos Domnul, asa sã si umblati în El". Aceasta înseamnã cã trebuie sã studiati viata lui Hristos. Trebuie sã o studiati mult mai serios decât studiati lucrurile vremelnice, cu atât mai mult cu cât interesele vesnice sunt mai importante decât cele trecãtoare. Dacã apreciati valoarea si caracterul sacru al lucrurilor vesnice, vã veti consacra toatã priceperea, toatã energia rezolvãrii acelei probleme de care depinde soarta voastrã vesnicã; cãci orice alte interese pãlesc si nu au nici o valoare în comparatie cu aceea.             Aveti modelul, pe Domnul Isus Hristos; cãlcati pe urmele Lui ca sã fiti în stare sã îndepliniti orice lucrarea la care vã va chema El. Veti fi "înrãdãcinati si ziditi în El, întãriti prin credintã, dupã învãtãturile care v-au fost date si sporind în ele cu multumiri cãtre Dumnezeu" (Col. 2,7). Nu trebuie sã te simti rob, ci fiu al lui Dumnezeu; cãci ai fost onorat, socotindu-te  de o valoare atât de mare, încât a plãtit un pret de rãscumpãrare infinit pentru tine. Domnul Isus spune: "Nu vã numesc robi; ci v-am numit prieteni". Când veti aprecia minunata Lui iubire, dragostea si multumirea vor fi în inima voastrã ca un izvor de bucurie.             Nu îngãduiti lingusirea nici mãcar în viata voastrã religioasã. Lingusirea este un mestesug prin care Satana minte pentru a însela si a-l face pe om sã se umfle de mândrie, nutrind gânduri mari cu privire la sine însusi. "Luati seama  ca nimeni sã nu vã fure cu filozofia si cu o amãgire desartã, dupã datina oamenilor, dupã învãtãturile începãtoare ale lumii, si nu dupã Hristos" (Col. 2,8). Lingusirea a fost hrana cu care au fost hrãniti multi dintre elevii si studentii nostri; iar cei care lãudau si linguseau credeau cã fac bine; însã ei fãceau rãu. Lauda, lingusirea si îngãduinta au constituit mijlocul prin care Satana a condus suflete pretioase pe cãrãri gresite mai mult decât oricare altã inventie de-a lui.             Lingusirea este una din practicile lumii, dar ea nu a fost una dintre metodele de lucru ale Domnului Hristos. Prin lingusire, bietele fiinte omenesti ajung sã creadã cã sunt eficiente si  valoroase si încep sã se umfle  de mândrie în mintea lor fireascã. Ele ajung intoxicate de ideea cã ar fi mai capabile  decât sunt în realitate si astfel experienta lor religioasã se dezechilibreazã. Dacã nu vor fi scãpati de aceste înselãciuni prin providenta lui Dumnezeu si dacã nu vor învãta ABC-ul religiei în scoala lui Hristos, ei îsi vor pierde sufletele.             Multi  tineri au fost lingusiti, spunându-li-se cã iscusinta lor este un dar natural, când, de fapt, abilitatea pe care tânãrul crede cã o are se poate câstiga numai prin instruire serioasã si culturã, învãtând blândetea si smerenia lui Hristos. Considerând cã are talente naturale, el nu-si  mai pune mintea la lucru pentru a-si învãta lectiile; si înainte de a fi constient de acest lucru, el este deja prins în cursa lui Satana. Dumnezeu îngãduie ca el sã fie atacat de vrãjmasul pentru a-si putea întelege propria slãbiciune.  El îngãduie ca acesta  sã facã gafe mari si sã ajungã sã fie umilit în mod dureros. Însã, când acesta suferã grozav datoritã slãbiciunii sale, nu trebuie judecat cu asprime. Acesta este timpul când, mai mult decât oricând, are nevoie de un sfãtuitor priceput, de un prieten adevãrat  care are discernãmânt. Acesta este momentul când are nevoie de un prieten care este condus de Duhul lui Dumnezeu, care sã se poarte cu rãbdare si sã înalte sufletul  doborât. Acesta nu trebuie ridicat prin intermediul lingusirii. Nimeni nu este autorizat sã  otrãveascã vreun suflet cu aceastã otravã înselãtoare a lui Satana. Mai degrabã, sufletul trebuie condus spre primele trepte ale scãrii si picioarele sale care se clatinã trebuie asezate  pe treapta cea mai de jos a progresului. Petru spune: "Uniti cu credinta voastrã fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, înfrânarea; cu înfrânarea, rãbdarea; cu rãbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni. Cãci dacã aveti din belsug aceste lucruri în voi, ele nu vã vor lãsa sã fiti nici lenesi, nici neroditori în ce priveste deplina cunostintã a Domnului nostru Isus Hristos" (2 Petru 1,5-8).

           Fie ca cel care este gresit sã fie încurajat sã urce treaptã cu treaptã, pas cu pas. Efortul s-ar putea sã-i producã durere, însã va fi, de departe, cea mai bunã lectie pe care a învãtat-o vreodatã; cãci  astfel el va deveni constient de propria lui slãbiciune si va fi în stare în viitor sã evite greselile trecutului. Cu ajutorul unor sfãtuitori întelepti, înfrângerea lui va fi transformatã în victorie. Însã nimeni sã nu înceapã din partea de sus a scãrii. Ci fiecare sã înceapã cu treapta cea mai de jos si sã urce treaptã cu treaptã, cu ajutorul Domnului Hristos, agãtându-se de Hristos si ajungând pânã la statura lui Hristos.  Aceasta este singura cale de a înainta spre cer. Nimic sã nu distragã atentia de la marea lucrare pe care o avem de fãcut. Gândurile, priceperea, iscusinta puterii  creierului, toate sã fie puse la lucru în studiul Cuvântului si al vointei lui Dumnezeu. Dumnezeu are un plan pentru toate darurile cele bune pe care le-a încredintat oamenilor. În lucrarea  de zidire  a împãrãtiei Sale, noi putem folosi toate darurile si capacitãtile  date nouã de Dumnezeu cu tot atâta credinciosie si seriozitate  ca si Daniel în Babilon, când a fost  gãsit credincios în toate datoriile sale fatã de oameni si loial Dumnezeului sãu.

             Dumnezeu doreste sã vadã în oameni mai mult tact, mai multã iscusintã decât s-a crezut cã este necesar. Este nevoie de o gândire ascutitã, sfintitã, si o lucrare plinã de întelepciune pentru a contracara planurile ingenioase ale lui Satana. Chemarea este pentru un standard mai înalt si un efort mai sfânt, mai hotãrât, mai plin de sacrificiu de sine, spre a fi depus în lucrarea Domnului. Tinerii nostri trebuie educati în vederea acestui standard înalt, pentru a întelege cã ei îsi decid acum destinul vesnic. Nu existã nici o sigurantã pentru nimeni, în afarã de aceea de a avea în inimã adevãrul  asa cum este el în Hristos Isus. Acesta trebuie sãdit în inimã prin Duhul Sfânt. Multe lucruri din cele care acum sunt numite religie vor dispãrea când vor începe atacurile  lui Satana. Nimic în afarã de adevãr nu va rãmâne în picioare - întelepciunea care vine de sus, care va sfinti sufletul.

             Nimeni sã nu-si închipuie cã îngãduinta de sine este religie. Egoismul sã nu fie rãsfãtat. Tinerii sã fie învãtati sã-si tinã în frâu dorintele si sã evite extravaganta în folosirea mijloacelor pe care le au. Fie ca toti sã priveascã la Domnul Isus, sã contemple caracterul Sãu si sã meargã pe urmele pasilor Sãi. "Cãci în El locuieste trupeste toatã plinãtatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin în El,  care este Capul oricãrei domnii si stãpâniri." (Col. 2,9.10)  "Youth Instructor", 3,10,17,24 mai 1894.

ELLEN  G.  WHITE