COMORI CARE SÃ FIE DEPOZITATE ÎN MINTE 

Domnul Isus a privit asupra neamului omenesc care zãcea în ignorantã, se îndepãrtase de Dumnezeu si se afla sub vinovãtia cãlcãrii Legii; si  a venit  sã aducã eliberare, pentru a oferi o iertare deplinã, în dreptul cãreia Si-a pus semnãtura Maiestatea cerului. Dacã omul avea sã accepte aceastã iertare, el avea sã fie mântuit; dacã avea sã o respingã, urma sã fie pierdut. Numai întelepciunea lui Dumnezeu poate dezvãlui tainele planului de mântuire. Întelepciunea oamenilor poate sau nu sã fie de valoare,  experienta  dovedind acest lucru, însã întelepciunea lui Dumnezeu este de neînlocuit; si cu toate acestea, multi dintre cei care pretind cã sunt întelepti sunt cu bunã stiintã ignoranti în lucrurile legate de viata vesnicã. Orice ar fi sã pierdeti în privinta realizãrilor omenesti, trebuie sã aveti credintã în iertarea adusã vouã cu un pret infinit, cãci, dacã nu, toatã întelepciunea dobânditã pe pãmânt va pieri o datã cu voi.  Dacã Soarele Neprihãnirii Si-ar retrage razele Sale de luminã din lume, noi am fi lãsati în întunericul unei nopti vesnice. Domnul Isus a vorbit asa cum nu a vorbit niciodatã un om. El a desfãsurat în fata oamenilor toatã comoara cereascã în ce priveste cunostinta si întelepciunea. El este lumina care lumineazã pe orice om venind în lume. Fiecare fatetã a adevãrului îi era clarã. El nu a venit sã exprime opinii si sentimente îndoielnice, ci a venit sã prezinte numai adevãrul întemeiat pe principii vesnice. Atunci de ce sã luati cuvintele nefondate ale oamenilor si sã le considerati o întelepciune deosebitã, când aveti la îndemânã o întelepciune mai mare si mai sigurã? Oamenii cerceteazã scrierile oamenilor de stiintã, pe nedrept numiti astfel, si cautã sã armonizeze deductiile lor cu declaratiile Bibliei. Însã acolo unde nu existã întelegere, nu poate exista armonie. Domnul Hristos spune: "Nici un om nu poate sluji la doi stãpâni." Interesele lor se vor ciocni cu sigurantã. Mereu, mereu oamenii au încercat sã punã Biblia si scrierile oamenilor pe o bazã comunã; însã  aceste încercãri s-au dovedit a fi un esec; cãci noi nu putem sluji si lui Dumnezeu, si lui Mamona.  Noi suntem în lume, însã nu trebuie sã facem parte din lume. Domnul Isus îi implorã fierbinte pe cei pentru care a murit sã  nu-si piardã rãsplata vesnicã, investindu-si afectiunea în lucrurile  pieritoare ale acestui pãmânt, înselându-se pe ei însisi si pierzând fericirea vesnicã. Judecata luminatã ne sileste sã recunoastem cã lucrurile ceresti sunt superioare celor pãmântesti si, cu toate acestea, inima stricatã a omului îl conduce sã dea întâietate lucrurilor lumesti. Pãrerile marilor oameni si teoriile asa-zisei stiinte sunt amestecate cu adevãrurile scrierilor sfinte.  Însã inima care este predatã lui Dumnezeu iubeste adevãrul din Cuvântul lui Dumnezeu; cãci sufletul este reînnoit, regenerat prin adevãr. Mintea fireascã nu  gãseste plãcere în contemplarea Cuvântului lui Dumnezeu, însã acela care este reînnoit în duhul mintii sale descoperã noi lucruri minunate în scrierile vii; cãci frumusetea divinã si lumina cereascã par sã strãluceascã de pe fiecare paginã. Ceea ce pentru mintea fireascã a fost un desert, pentru mintea spiritualã devine un tinut cu izvoare vii. Ceea ce pentru inima nerenãscutã este ceva sterp, neroditor, pentru sufletul convertit devine grãdina lui Dumnezeu, plinã de arbusti înmiresmati si flori strãlucitoare.  Biblia a fost asezatã în plan secundar, în timp ce spusele asa- zisilor oameni mari au fost puse pe primul plan. Fie ca Domnul sã ne ierte pentru cã am dispretuit Cuvântul Sãu. Desi este ca o minã plinã de minereuri pretioase si comori inestimabile, Biblia  nu este apreciatã, nu este cercetatã, iar bogãtiile ei nu sunt dezgropate. Mila, adevãrul si dragostea sunt mai presus de puterea noastrã de evaluare; nu putem avea prea mult din aceste comori  prin eforturi proprii, dar în Cuvântul lui Dumnezeu  putem descoperi acum cum putem deveni posesori ai acestor bogãtii ceresti. Cu toate acestea, de ce Cuvântul lui Dumnezeu este atât de putin interesant pentru multi din cei ce  pretind cã sunt crestini? Pentru cã acest Cuvânt al lui Dumnezeu nu este spirit si nu este viatã? Oare Domnul Isus ne-a dat o poruncã lipsitã de interes atunci când ne-a spus: "Cercetati Scripturile"? Domnul Isus spune: "Cuvintele pe care vi le spun Eu sunt duh si viatã." Însã lucrurile spirituale se judecã spiritual, iar motivul lipsei voastre de interes constã în faptul cã nu aveti Duhul lui Dumnezeu. Când inima este adusã în armonie cu Cuvântul, în ea se va  naste o nouã viatã si o nouã luminã va strãluci asupra fiecãrui cuvânt al Bibliei, iar aceasta va deveni glasul lui Dumnezeu care vorbeste sufletului vostru. În acest fel, veti face descoperiri uimitoare cu privire la cele ceresti si veti sti încotro mergeti si veti fi în stare sã dobânditi cele mai mari avantaje.  Trebuie sã-I cerem Domnului sã ne lumineze întelegerea, ca sã putem pricepe adevãrul divin. Dacã ne umilim inimile înaintea lui Dumnezeu, le golim de vanitate, mândrie si egoism prin harul acordat nouã din belsug; dacã avem o dorintã sincerã si o credintã statornicã razele strãlucitoare ale Soarelui Neprihãnirii vor strãluci asupra mintilor noastre si ne vor lumina întelegerea întunecatã. Domnul Isus este lumina care lumineazã pe orice om venind în lume. El este Lumina lumii si  ne implorã sã venim la El si sã învãtãm de la El. Domnul Isus a fost cel mai mare Învãtãtor. El ar fi putut face dezvãluiri în ce priveste stiinta care ar fi dovedit descoperirile celor mai mari oameni de stiintã ca fiind de micã însemnãtate; însã nu aceasta a fost misiunea ori lucrarea Sa. El a venit sã caute si sã mântuiascã ce era pierdut, iar El nu-si putea permite sã se îndepãrteze de la îndeplinirea acestui scop. El nu a îngãduit nici unui lucru sã-I distragã atentia. Aceastã lucrare ne-a încredintat-o si nouã. O vom face?  În zilele Domnului Hristos, învãtãtorii  îi învãtau pe oameni potrivit cu traditiile strãmosesti, le spuneau basme copilãresti amestecate cu pãrerile acelora pe care ei îi considerau ca având autoritate. Cu  toate acestea, nici cei bogati si nici cei sãraci nu puteau discerne vreo razã de luminã în învãtãtura lor. Câtã uimire a fost atunci când multimile Îl urmau pe Domnul si Îi dãdeau slavã când ascultau cuvintele Sale! El descoperea adevãruri care fuseserã  îngropate sub molozul minciunii si El i-a eliberat de pretentiile si traditiile oamenilor si le-a poruncit sã rãmânã statornici. El a eliberat adevãrul care fusese acoperit de întuneric si l-a asezat în locul unde se cuvenea sã stea, pentru a strãluci în splendoarea lui originarã. El le-a vorbit oamenilor în propriul Sãu nume; cãci El a fost învestit cu autoritate. Atunci de ce oamenii care pretind cã sunt urmasii Sãi nu vorbesc cu autoritate când trateazã subiecte asupra cãrora El a dat luminã? De ce sã folosim surse inferioare de inspiratie, când Domnul Hristos este Marele Învãtãtor care cunoaste toate lucrurile? De ce sã venim în fata studentilor cu autori de rang inferior, când Cel ale cãrui cuvinte sunt spirit si viatã ne invitã: "Veniti, si învãtati de la Mine"?  Sã nu ne intereseze oare lectiile lui Hristos? Sã nu fim noi încântati de lumina nouã si glorioasã a adevãrului ceresc? Aceastã luminã este mai presus de orice poate prezenta omul. Noi putem primi luminã doar dacã venim la cruce si ne predãm pe altarul de jertfã. Aici slãbiciunea omeneascã este evidentã; aici tãria Lui este descoperitã. Aici oamenii vãd cã este putere în Hristos pentru a-i mântui pe toti cei care vin la Dumnezeu prin El.  Sã nu  împlinim noi cuvintele Aceluia care cunoaste toate lucrurile? Sã nu facem noi oare din Biblie ghidul nostru în ce priveste educatia si instruirea tinerilor? Cuvântul lui Dumnezeu este temelia pentru orice cunoastere adevãratã si Domnul Hristos îi învatã  pe oameni ce trebuie sã facã pentru a fi mântuiti. Iatã de ce planurile vrãjmasului au fost  împlinite prin aducerea înaintea studentilor nostri a acelor cãrti care îi învãtau minciuni grosolane si le prezentau basme care le atâtau poftele firii. Sã-l aducem noi oare în scolile noastre pe cel care seamãnã neghinã? Sã le îngãduim noi oare oamenilor care sunt numiti mari, dar care si-au primit învãtãtura de la vrãjmasul oricãrui adevãr, sã îi educe pe tinerii nostri? Sau sã luãm Cuvântul lui Dumnezeu drept cãlãuzã si sã administrãm scolile noastre mai mult dupã rânduiala din scolile profetilor din vechime?  Dacã Biblia ar fi studiatã si  ascultatã, dacã am avea spiritul lui Hristos, noi am face eforturi  stãruitoare pentru a fi împreunã lucrãtori cu Dumnezeu. Noi ar trebui sã pretuim mai mult valoarea unui suflet; cãci fiecare suflet convertit pentru Dumnezeu înseamnã un vas dedicat unui scop sfânt, un depozitar al adevãrului si un purtãtor de luminã pentru altii. Dumnezeu asteaptã mai mult de la scoli decât ceea ce s-a realizat pânã acum. Domnul Hristos a spus: "Lucrati nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rãmâne în vesnicie, pe care ne-o va da Fiul omului; cãci pe El Dumnezeu Tatãl L-a însemnat cu pecetea Sa."  Atunci noi vom întelege asa cum se cuvine învãtãturile din Cuvântul lui Dumnezeu si vom pretui adevãrul ca fiind cea mai pretioasã comoarã care va fi depozitatã în minte. Vom avea un izvor continuu de apã vie. Ne vom ruga precum psalmistul: "Deschide-mi ochii ca sã vãd lucrurile minunate ale Legii Tale" si vom descoperi, ca si el, cã "judecãtile Domnului sunt adevãrate si drepte deopotrivã. Ele sunt mai de dorit decât aurul, da, decât mult aur curat; mai dulci decât mierea si fagul de miere. Mai mult decât atât, prin ele slujitorul tãu este avertizat: si dacã le pãzeste, are o mare rãsplatã."     "Review and Herald" , 24 noiembrie 1891 

ELLEN  G.  WHITE