CĂTRE STUDENTII DE LA COLEGIUL DIN BATTLE CREEK
Am un deosebit interes pentru institutia de învătământ de la Battle Creek. Timp de ani de zile, sotul meu si cu mine ne-am străduit mult ca să întemeiem o scoală în care tinerii si copiii nostri să aibă avantaje fată de scolile obisnuite sau fată de colegiile din lume. Domnul a arătat clar care trebuie să fie caracterul influentei si învătăturii pe care scoala trebuie să-l mentină ca să poată fi adusă la îndeplinire lucrarea importantă pentru care a fost rânduită. Deoarece cunoasterea si frica de Domnul constituie începutul întelepciunii, era necesar ca studiul Bibliei să ocupe un loc proeminent între diferitele discipline ale educatiei stiintifice. Standardul scolii trebuie să fie înalt, iar principiile vitale ale evlaviei trebuia continuu păstrate în fata studentilor ca fiind printre cele mai importante trăsături ale educatiei. "Si viata vesnică este aceasta, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu." Tinerii aveau nevoie să fie instruiti cu privire la vremurile în care trăim si ajutati să înteleagă ce se va întâmpla înainte de încheierea istoriei lumii.
Un motiv pentru care a fost necesar să întemeiem propriile noastre institutii a fost faptul că părintii nu puteau contracara influenta învătăturii pe care copiii lor o primeau în scolile publice, iar lucrurile eronate pe care le învătau acolo îi conduceau pe cei tineri pe căi gresite. Nu poate exista o influentă mai puternică asupra mintii tinerilor si copiilor decât cea a profesorilor care îi învată principiile stiintei. Din acest motiv, era evident că trebuia înfiintate scoli în care copiii nostri să poată fi învătati pe calea adevărului. În scolile noastre, s-a specificat că tinerii aveau să fie învătati principiile biblice ale cumpătării si că orice influentă de care vor avea parte să-i ajute să evite nebunia acestui veac destrăbălat, care face repede din lume o a doua Sodomă. În institutiile noastre de învătământ, trebuia exercitată o influentă care să contracareze influenta lumii, care să nu încurajeze îngăduirea poftei, a satisfacerii egoiste a simturilor prin mândrie, ambitie, iubire de îmbrăcăminte si etalare, plăcere pentru laudă si flatare si luptă pentru înalte onoruri si recompense pentru meritele scolare. Toate aceste lucruri urmau să fie descurajate în scolile noastre. Ar fi imposibil de evitat aceste lucruri trimitându-i la scolile publice, unde zi de zi ei ar fi fost în contact cu ceea ce le-ar fi contaminat obiceiurile. Pretutindeni în lume exista o atât de mare neglijentă în ce priveste educatia corespunzătoare din cămin, că educatia se făcea în scolile publice care, în cea mai mare parte, erau destrăbălate si cufundate în viciu. Lucrarea pe care noi, ca popor, trebuia să o facem în această privintă era aceea de a întemeia o scoală si de a îndeplini lucrarea pe care Domnul Isus Hristos, din stâlpul de nor, o făcea pentru a călăuzi pe poporul Său - aceea de a instrui si învăta pe copiii nostri cu privire la poruncile lui Dumnezeu. Desconsidera-rea vădită a Legii lui Dumnezeu de către lume contamina morala acelora care pretindeau că tin Legea lui Dumnezeu. Însă noi suntem chemati să urmăm exemplul lui Avraam. Despre el, Domnul a spus: "Căci îl cunosc si stiu că are să poruncească fiilor lui si casei lui după el să tină calea Domnului, făcând ce este drept si bine" (Geneza 18,19). Avraam a trebuit să-si părăsească tara si casa tatălui său si să se oprească într-o tară străină, pentru a putea introduce cu succes noua ordine a lucrurilor în familia sa. Providenta lui Dumnezeu îi pune la dispozitie continuu noi metode si, din generatie în gene-ratie, trebuia să se facă progrese pentru a se putea păstra în lume cunostinta adevăratului Dumnezeu, a legilor si poruncilor Sale. Acest lucru se putea realiza doar cultivând religia în cămin. Însă era imposibil ca Avraam să facă acest lucru cât timp era înconjurat de rude si prieteni idolatri. La porunca lui Dumnezeu, el trebuia să plece singur si să asculte de vocea Domnului Hristos, conducătorul copiilor lui Israel. Domnul Isus a fost pe pământ pentru a instrui si învăta poporul ales al lui Dumnezeu. Avraam s-a hotărât să asculte de Legea lui Dumnezeu si Domnul stia că el nu avea să trădeze adevărul divin si nici să accepte vreun alt călăuzitor în afară de El, fată de care simtea răspunderea de a asculta. El a recunoscut că era responsabil de învătătura pe care o dădea casei sale si copiilor săi si le-a poruncit să facă ceea ce este drept si bine. Învătându-i legile lui Dumnezeu, el îi învăta că Domnul este judecătorul nostru, dătătorul Legii si Împăratul si că părintii si copiii trebuie să fie condusi de El; că din partea părintilor nu trebuia să existe asuprire, iar din partea copiilor neascultare. Domnul i-a poruncit lui Moise să meargă si să-i vorbească lui faraon, rugându-l să-l lase pe Israel să plece din Egipt. Ei se aflau în Egipt de 400 de ani, unde fuseseră robi. Fuseseră mânjiti de idolatrie si sosise timpul când Domnul i-a chemat afară din Egipt pentru a putea tine legile si Sabatul Său pe care El le instituise în Eden. El a rostit către ei Cele Zece Porunci pe Muntele Sinai, într-o măretie înfricosătoare, pentru ca ei să poată întelege caracterul sacru si vesnic al Legii si să pună temelia pentru multe generatii, învătându-si copiii cerintele obligatorii ale preceptelor sfinte ale lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea pe care noi o avem de făcut. De la amvonul bisericilor populare se proclamă că prima zi a săptămânii este Sabatul Domnului; însă Domnul ne-a dat lumină, arătându-ne că porunca a patra a Decalogului este tot la fel de obligatorie ca si celelalte nouă porunci din Legea Morală. Este lucrarea noastră să arătăm clar copiilor nostri că prima zi a săptămânii nu este adevăratul Sabat si că păzirea acesteia, după ce am primit lumina cu privire la adevăratul Sabat, constituie idolatrie si este în totală contradictie cu Legea lui Dumnezeu. Pentru a-i putea învăta cu privire la cerintele Legii lui Iehova, este necesar să-i separăm pe copiii nostri de asocierile si influentele lumesti si să păstrăm în mintea lor adevărul Scripturii, învătându-i cuvânt cu cuvânt, precept cu precept, pentru ca ei să nu se dovedească necredinciosi fată de Dumnezeu. Protestantii au acceptat sabatul fals, copilul papalitătii, si l-au înăltat mai presus de ziua cea sfântă a lui Dumnezeu; iar institutiile noastre de învătământ au fost întemeiate cu scopul expres de a contracara influenta acelora care nu urmează cuvântul lui Dumnezeu. Acestea sunt motive suficiente care să arate necesitatea de a avea propriile noastre institutii de învătământ; căci noi trebuie să învătăm adevărul, si nu minciuna sau închipuirile omenesti. Scoala trebuie să completeze educatia din cămin si, atât în cămin, cât si în scoală, trebuie păstrate simplitatea în îmbrăcăminte, în dietă si în distractii. Trebuie creată o atmosferă care să nu dăuneze naturii morale. Cuvânt cu cuvânt, precept după precept, copiii nostri si toti membrii familiilor noastre trebuie învătati să rămână pe calea Domnului si să stea neclintiti pentru adevăr si neprihănire. Trebuie să ne mentinem pe pozitii împotriva oricărui sofism care tulbură acest veac decăzut, în care minciuna este înăltată si atât de mult amestecată cu adevărul, încât este aproape imposibil ca cei neobisnuiti cu distinctia pe care o face Scriptura între traditiile omenesti si Cuvântul lui Dumnezeu să deosebească adevărul de minciună. S-a scris clar că în acest veac "unii se vor lepăda de credintă si se vor alipi de duhuri înselătoare si de învătăturile demonilor" (1 Tim. 4,1). Pe măsură ce adevărul este adus în viata practică, standardul trebuie ridicat mai sus si tot mai sus, pentru a întruni cerintele Bibliei. Aceasta presupune opozitie fată de modă, fată de obiceiurile si practicile lumesti. Influentele lumii, ca si valurile mării se abat împotriva urmasilor lui Hristos pentru a-i îndepărta de la adevăratele principii ale bunătătii si harului lui Hristos; însă ei trebuie să rămână neclintiti ca stânca pentru principii. Va fi nevoie de curaj moral pentru a face acest lucru, iar cei ale căror suflete nu sunt întemeiate pe Stânca cea vesnică vor fi măturati de valul lumesc. Noi putem rămâne neclintiti numai dacă viata noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când ne opunem lumii, vom avea totală independentă morală. Conformându-ne în totul vointei lui Dumnezeu, noi ne vom aseza pe un teren avantajos si vom fi constienti de nevoia unei despărtiri categorice fată de obiceiurile si practicile lumii. Noi nu trebuie să ridicăm standardul nostru doar cu putin mai sus fată de standardul lumii; ci noi trebuie să facem ca linia de demarcatie să fie vizibilă. În biserică sunt multi care cu inima apartin lumii, însă Dumnezeu îi cheamă pe aceia care pretind a crede cel mai înalt adevăr să se ridice mai presus de atitudinea întâlnită în bisericile de astăzi. Unde este tăgăduirea de sine, unde este purtarea crucii despre care Domnul Hristos a spus că trebuie să-i caracterizeze pe urmasii Săi? Motivul pentru care avem o influentă atât de mică asupra rudelor si prietenilor necredinciosi este pentru că s-a văzut prea putină deosebire între obiceiurile noastre si cele ale lumii. Părintii trebuie să se trezească si să-si curete sufletul prin trăirea adevărului în viata lor din cămin. Când vom ajunge la standardul pe care Domnul doreste să-l atingem, cei lumesti îi vor privi pe adventistii de ziua a saptea ca fiind ciudati, unici si extremisti rigizi. "Noi suntem o priveliste pentru lume, îngeri si oameni." (1 Cor. 4,9).
Noi suntem sub un legământ solemn, sacru, fată de Dumnezeu spre a ne creste copiii nu pentru lume, nu pentru a pune mâinile lor în mâinile lumii, ci pentru a-L iubi pe Dumnezeu, a se teme de El si a păzi poruncile Sale. Noi trebuie să-i învătăm să lucreze în mod inteligent pentru Hristos, pentru a prezenta acelora cu care se asociază un caracter crestin nobil. Pentru acest motiv au fost înfiintate scolile noastre, pentru ca tinerii si copiii nostri să fie astfel educati, încât să exercite o influentă de partea lui Dumnezeu în lume. Atunci să devină oare scolile noastre ca si cele din lume si să urmeze practicile si obiceiurile ei? "Vă îndemn dar, fratilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceti trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, aceasta va fi din partea noastră o slujbă duhovnicească." (Rom. 12,1).
Atunci când cei care au ajuns la vârsta tineretii si maturitătii nu văd nici o diferentă între scolile noastre si colegiile din lume si nu au nici o preferintă pentru care să opteze si având în vedere că în scolile din lume minciuna este învătată prin cuvânt si exemplu, atunci înseamnă că este nevoie de o examinare atentă a motivelor care au condus la o asemenea concluzie. Institutiile noastre de învătământ s-ar putea să se clatine, alunecând spre conformare fată de lume. Pas cu pas, ele pot înainta spre asemănarea cu lumea; însă ele sunt prizoniere ale sperantei si Dumnezeu le va lumina si corecta si le va aduce înapoi pozitia lor de integritate si diferentiere fată de lume. Eu veghez cu un interes deosebit si sper să văd scolile noastre cu totul pătrunse de spiritul religiei adevărate si curate. Când studentii sunt astfel pătrunsi, vor vedea că este de făcut o mare lucrare pentru Hristos, iar timpul pe care îl folosesc acum pentru distractii îl vor folosi pentru a face în mod serios lucrare misionară. Ei se vor strădui să facă bine tuturor celor din jurul lor, să ridice sufletele care zac în descurajare si să ilumineze pe aceia care se află în întuneric si rătăcire. Ei se vor îmbrăca cu Domnul Isus Hristos si nu se vor mai preocupa de firea pământească pentru a-i satisface poftele." Review and Herald,"9 iunie 1894.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
