CĂTRE ÎNVĂTĂTORI
Toti cei care sunt implicati în lucrarea de educatie a celor mai tineri elevi ar trebui să aibă în vedere că acesti copii sunt afectati si le sunt transmise impresii prin atmosfera care se creează în jurul lor, fie că este plăcută, fie că este neplăcută.
Dacă învătătorul sau profesorul este în legătură cu Dumnezeu, dacă Domnul Isus Hristos locuieste în inima lui, spiritul pe care îl nutreste el este simtit si de copii. Dacă învătătorul manifestă nerăbdare sau este agitat în fata unui copil, greseala nu poate fi pusă nici pe jumătate pe seama copilului, ci pe seama profesorului. Profesorii ajung obositi de lucrul lor când se întâmplă uneori ca vreun copil să spună sau să facă ceva ce nu este în acord cu simtămintele lor si astfel ei îi dau voie lui Satana să-i ia în stăpânire cu spiritul lui, dând nastere în copii la simtăminte foarte neplăcute datorită lipsei lor de tact si întelepciune de la Dumnezeu. Nu ar trebui să fie angajat nici un profesor care să nu fi fost testat si pus la probă să dovedească faptul că Îl iubeste pe Dumnezeu si că se teme să-L supere. Dacă se lasă învătati de Dumnezeu, dacă îsi învată zilnic lectiile în Scoala lui Hristos, profesorii vor lucra urmând indicatiile lui Hristos. Ei vor câstiga si vor conduce împreună cu Hristos; căci orice copil si tânăr este pretios.
Fiecare profesor are nevoie ca Domnul Hristos să locuiască în inima lui prin credintă si să aibă un spirit credincios de tăgăduire de sine si de sacrificiu de dragul lui Hristos. S-ar putea ca cineva să aibă suficientă educatie si cunostinte în cele ale stiintei pentru a învăta pe altii; însă s-a stabilit oare că el are tactul si întelepciunea de a lucra cu minti omenesti? Dacă învătătorii si profesorii nu au dragostea lui Hristos în inimă, ei nu pot lucra cu copiii deoarece nu pot purta responsabilitatea pentru educarea acestor copii si tineri. Ei însisi duc lipsă de acea educatie si învătătură înaltă si nu stiu cum să se ocupe de mintile omenesti. Spiritul propriilor lor inimi firesti si nesupuse se luptă să preia controlul si să supună mintile si caracterele maleabile ale copiilor printr-o astfel de disciplină care va lăsa cicatrici si răni asupra mintii, urme care nu vor putea fi sterse niciodată. Dacă un profesor nu poate fi făcut să simtă răspunderea si grija pe care trebuie să le aibă lucrând cu mintile omenesti, educatia sa este în multe cazuri deficitară. În viata de cămin, educatia a fost dăunătoare pentru caracter si este un lucru trist să reproduci acest caracter deficitar si acest fel de conducere în copiii care ajung în grija sa. Noi suntem adusi în fata testului si judecătii lui Dumnezeu, pentru a se vedea dacă fiecare, în mod individual, putem fi printre cei care vor alcătui familia celor răscumpărati din ceruri. "Si am văzut pe morti, mari si mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niste cărti au fost deschise. Si a fost deschisă o altă carte care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărtile acelea" (Apoc. 20,12).
Aici este înfătisat marele tron alb si Acela care stătea pe el, de la a cărui fată cerurile si pământul au fugit. Fiecare profesor să ia seama că lucrează în fata universului si a cerului. Fiecare copil cu care are de-a face profesorul a fost răscumpărat cu sângele singurului Fiu al lui Dumnezeu, iar Acela care a murit pentru acesti copii doreste ca ei să fie tratati ca fiind proprietatea Sa. Asigurati-vă, profesori, ca orice contact pe care îl aveti cu acesti copii să fie de o asa manieră, încât să nu vă fie rusine atunci când vă veti reîntâlni cu ei, când fiecare cuvânt si fiecare faptă vor fi trecute în revistă de Dumnezeu si vă vor fi prezentate în mod deschis, în toată gravitatea lor. "Cumpărati cu un pret!" Oh, ce pret, doar vesnicia va arăta acest lucru!
Domnul Isus Hristos are o infinită îndurare pentru aceia pe care i-a cumpărat cu pretul propriilor Sale suferinte în trup, pentru ca ei să nu piară o dată cu diavolul si îngerii lui, ci să poată să-i pretindă ca fiind ai Săi. El îi revendică datorită iubirii pe care o are pentru ei, căci sunt proprietatea Sa; si El priveste asupra lor cu o dragoste ce nu poate fi rostită în cuvinte, iar mireasma neprihănirii Sale El o dă celor plăcuti Lui, care cred în El. Acest lucru necesită tact, întelepciune si dragoste din partea omului si afectiune sfintitoare pentru pretiosii micuti ai turmei, pentru a-i putea conduce să vadă si să pretuiască privilegiul pe care îl au de a se supune călăuzirii duioase a păstorilor credinciosi. Copiii lui Dumnezeu vor da dovadă de blândetea Domnului Hristos. Profesori, Domnul Isus Se află în scoala voastră în fiecare zi. Inima Lui este plină de o dragoste nemărginită, nu doar pentru acei copii care se poartă frumos, care au cele mai favorabile ocazii, dar si pentru copiii care au mostenit trăsături de caracter discutabile. Nici măcar părintii nu au înteles cât de responsabili sunt pentru trăsăturile de caracter ale copiilor lor pentru că nu s-au purtat cu îndurare si întelepciune fată de acesti bieti copii, pe care ei i-au făcut să fie ceea ce sunt. Ei nu îsi dau seama de unde provin aceste lucruri descurajatoare pentru ei si care sunt o încercare. Însă Domnul Isus priveste asupra acestor copii cu milă si iubire, pentru că El vede si întelege de la cauză la efect. Profesorul îi poate lega de inima sa pe acesti copii, dacă Domnul Hristos locuieste în templul sufletului său ca o mireasmă dulce, un miros de viată spre viată. Profesorii pot, prin harul lui Hristos care le-a fost acordat, să fie unealta vie, omenească - să fie împreună lucrători cu Dumnezeu - să lumineze, să înalte, să încurajeze si să contribuie la curătirea sufletului de depravarea morală; si chipul lui Dumnezeu va fi descoperit sufletului copilului, iar caracterul va fi transformat prin harul lui Hristos. Evanghelia este puterea si întelepciunea lui Dumnezeu dacă este corect reprezentată de aceia care pretind a fi crestini. Domnul Hristos răstignit pentru păcatele noastre este un gând care ar trebui să facă pe orice suflet să se umilească înaintea lui Dumnezeu. Domnul Hristos înviat din morti, înăltat la cer si mijlocind pentru noi în prezenta lui Dumnezeu, constituie stiinta mântuirii pe care noi trebuie s-o învătăm pentru a o preda la rândul nostru copiilor si tinerilor. Domnul Hristos a spus: "Eu Însumi Mă sfintesc pentru ca si ei să fie sfintiti." În acest mod se poate dezvolta fiecare caracter. Nimic nu trebuie făcut la întâmplare în această lucrare, căci chiar lucrarea care se face privind educarea acestor copii în scolile de fiecare zi necesită mult harul lui Hristos si supunerea eului. Cei care au un temperament agitat, care sunt usor de provocat si s-au deprins în a critica si a gândi rău, ar trebui să-si caute altceva de făcut pentru a nu reproduce nici una din aceste trăsături rele de caracter în acesti copii si tineri, pentru că pretul plătit pentru ei este prea mare. Cerul vede în copil pe bărbatul sau femeia care încă nu s-a dezvoltat, cu capacităti si puteri care, dacă ar fi fost corect îndrumate si dezvoltate cu întelepciune cerească, ar fi putut deveni unealta cu care puterea divină ar fi putut coopera pentru a fi împreună lucrători cu Dumnezeu. Cuvintele aspre si critica permanentă îl tulbură pe copil; acestea nu îl schimbă niciodată. Abtineti-vă să rostiti cuvinte iritabile; tineti-vă propriul duh supus lui Hristos; atunci veti putea învăta cum să aveti milă si să simtiti împreună cu aceia care sunt sub influenta voastră. Nu manifestati nerăbdare si asprime, căci, dacă acesti copii n-ar avea nevoie de educatie, nu ar mai fi venit la scoală. Ei trebuie să fie răbdători, buni si trebuie crescuti cu dragoste, pentru a urca treaptă cu treaptă în obtinerea de cunostinte. Este nevoie de lucru în fiecare zi, de credintă care lucrează prin dragoste si curăteste sufletul învătătorului. Este voia lui Dumnezeu cea mai înaltă autoritate pentru voi? Dacă chipul Domnului Hristos se formează în interior - nădejdea slavei -, atunci adevărul lui Dumnezeu va actiona în asa fel asupra temperamentului firesc, încât puterea lui transformatoare se va vedea într-un caracter schimbat, iar voi nu veti mai transforma adevărul lui Dumnezeu în minciună în fata elevilor vostri datorită influentei nesfintite a inimii si caracterului vostru; si nici nu veti mai arăta că harul lui Hristos nu vă este suficient oricând si oriunde, printr-un comportament egoist, nerăbdător si necrestin. Astfel veti dovedi că autoritatea lui Dumnezeu asupra voastră se manifestă nu numai cu numele, ci în mod real si adevărat. Trebuie să vă despărtiti de tot ce este discutabil sau nu se aseamănă lui Hristos, oricât ar fi de greu să deveniti niste credinciosi autentici. Întrebati-vă, profesori, voi, care faceti o lucrare nu doar pentru acum, ci pentru vesnicie: "Atunci când lucrez cu aceste pretioase suflete, pentru care Domnul Hristos Si-a dat viata, este dragostea lui Hristos aceea care îmi constrânge inima si sufletul? Sub puterea lui constrângătoare, trăsăturile de caracter cele vechi, care nu sunt în conformitate cu voia lui Dumnezeu, au fost ele îndepărtate si au lăsat loc pentru altele, exact opuse?" "Vă voi da o inimă nouă." Au devenit toate lucrurile noi prin convertirea voastră la Isus Hristos? Prin cuvinte si efort stăruitor, semănati voi acea sământă în aceste inimi tinere, astfel încât să-I puteti cere Domnului să o ude si să o transforme, prin neprihănirea Sa atribuită, într-un seceris bogat? Întrebati-vă pe voi însivă: "Sunt eu, prin cuvintele mele ne-sfintite, prin nerăbdare si lipsa acelei întelepciuni care vine de sus, pe cale de a lăsa pe acesti copii să-si urmeze propriul spirit, pervertit, pentru că ei văd că profesorul lor are un spirit care nu este asemenea lui Hristos? Dacă ei mor în păcatele lor, nu sunt eu responsabil pentru sufletele lor? Sufletul care Îl iubeste pe Domnul Isus, care pretuieste puterea mântuitoare a harului Său, se va simti atât de mult atras de Hristos, încât va dori să lucreze în rândurile copiilor Lui. El nu va putea si nici nu va îndrăzni să-l lase pe Satana să-i ia în stăpânire spiritul si să îngăduie ca mireasma lui otrăvitoare să-i împresoare sufletul. Tot ce este dăunător influentei sale va fi îndepărtat, pentru că aceste lucruri nu sunt conform vointei lui Dumnezeu si pun în primejdie sufletele pretioaselor oite si mielusei; lui i se cere să vegheze asupra sufletelor, pentru că va da socoteală pentru ele. Oriunde ne va aseza Dumnezeu în providenta Lui, ne va si păstra; ca lumina zilei, asa va fi puterea noastră. Acela care lasă frâu liber propriilor lui sentimente si impulsuri firesti se slăbeste singur si se face nedemn de încredere, deoarece el este un canal prin care Satana poate lucra pentru a întina si strica multe suflete. Si aceste trăsături ne-sfintite care stăpânesc acea persoană o vlăguiesc de putere, iar rusinea si tulburarea constituie cu sigurantă rezultatul. Spiritul lui Hristos are întotdeauna o putere înnoitoare, restauratoare, asupra sufletului care si-a simtit propria slăbiciune si a alergat la Acela care este neschimbător, care îi poate acorda harul si puterea de a se împotrivi răului. Mântuitorul nostru a fost om ca si noi, simtind în totul ca si noi. Inima Lui a fost întotdeauna miscată de copilul neajutorat, supus unei purtări brutale; pentru că El a iubit copiii. Cel mai slab strigăt al omului în suferintă nu a ajuns niciodată în zadar la urechea Sa. Si oricine îsi asumă răspunderea de a-i învăta pe copii va fi confruntat cu inimi de neînduplecat si caractere perverse, iar lucrarea sa va fi aceea de a coopera cu Dumnezeu la restaurarea chipului moral al lui Dumnezeu în fiecare copil. Domnul Isus - pretiosul Domn Isus - o întreagă fântână de iubire se află în inima Lui. Aceia care îi învată pe copii trebuie să fie oameni ai principiilor. Viata religioasă a multora dintre aceia care sustin că sunt crestini este de o asa natură, încât nu arată că sunt crestini. Continuu ei Îl reprezintă în mod gresit pe Domnul Hristos, falsificându-i caracterul. Ei nu simt importanta transformării caracterului si a faptului că trebuie să fie asemenea Lui; si uneori ei vor prezenta lumii un crestinism fals, care va aduce pieirea asupra sufletelor acelora care li s-au asociat tocmai din motivul că ei nu sunt, desi pretind că se află sub stăpânirea lui Isus Hristos. Trăsăturile de caracter, mostenite sau nu, sunt cultivate ca si când ar fi pretioase, când, de fapt, sunt ucigătoare pentru cei din jurul lor. Adică, în cuvinte simple, deslusite, ei umblă în lumina propriei lor candele. Ei au o religie care este supusă si controlată de circumstante. Dacă se întâmplă ca totul să se desfăsoare într-un mod care este pe placul lor si nu există împrejurări provocatoare care să scoată la iveală firile lor nesupuse, neasemenea lui Hristos, ei sunt binevoitori si plăcuti si vor fi foarte atrăgători. Când în familia lor sau în relatiile lor cu ceilalti oameni se petrec lucruri care le tulbură pacea si le irită temperamentul, dacă ei vin cu orice problemă înaintea lui Dumnezeu si îsi continuă cererile, implorând harul Său înainte de a se angaja în lucrul de zi cu zi ca profesori si experimentează ei însisi puterea, harul si iubirea lui Hristos înainte de a-si începe munca, îngerii lui Dumnezeu vor intra împreună cu ei în sala de clasă. Însă, dacă se duc la scoală cu un spirit iritat, răvăsit, atmosfera morală care le împresoară sufletele îsi lasă amprenta asupra copiilor pe care îi au în grijă si, în loc să fie potriviti pentru a-i învăta pe copii, ei au nevoie de cineva care să-i învete lectiile Domnului Isus Hristos. Fie ca fiecare învătător sau profesor care acceptă responsabilitatea de a-i educa pe copii si tineri să se cerceteze pe sine însusi si să se studieze în mod critic, de la cauză la efect. A luat adevărul lui Dumnezeu în stăpânire sufletul meu? Este prezentă în caracterul meu acea întelepciune care vine de la Domnul Isus Hristos, "care vine de sus si este întâi curată, apoi pasnică, blândă, usor de înduplecat, plină de îndurare si de roade bune, fără părtinire, neprefăcută"? În timp ce stau în pozitia plină de răspundere de educator, împărtăsesc eu însumi principiul conform căruia "roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei care fac pace"? Adevărul nu trebuie păstrat si pus în practică doar atunci când simtim noi că trebuie s-o facem, ci oricând si oriunde.
Este nevoie pretutindeni de minti echilibrate si caractere simetrice în aceia care lucrează ca profesori. Nu lăsati această lucrare în mâinile bărbatilor si femeilor tinere, care nu stiu cum să lucreze cu mintea omenească. Ei stiu atât de putine lucruri cu privire la puterea stăpânitoare a harului asupra propriilor lor inimi si caractere, încât mai întâi ei au multe lucruri de dezvătat, pentru ca apoi să poată învăta în întregime lectii noi în experienta crestină. Ei nu au învătat niciodată să-si păstreze sufletul si caracterul sub disciplina lui Isus Hristos si să aducă chiar si gândurile în stăpânirea Lui. Copiii cu care au de-a face au diferite caractere. Mintile lor sunt usor de impresionat. Reprezentările pripite si pătimase ale profesorului ar putea să distrugă influenta spre bine asupra elevilor pe care îi învată. Va fi oare această educatie spre binele prezent si vesnic al copiilor si tinerilor? Asupra lor trebuie exercitată o influentă corectă, pentru binele lor spiritual. Copiii trebuie învătati permanent, pentru a fi încurajati să-si formeze obiceiuri corecte în vorbire si în comportare. Multi dintre copii nu au avut parte de o educatie corespunzătoare în cămin. Desi este trist, ei au fost neglijati. Unii au fost lăsati să facă ceea ce le place; altii au fost mereu învinovătiti si s-au descurajat. Li s-a arătat putină bunăvointă si afectiune si le-au fost rostite doar putine cuvinte încurajatoare. Ei au mostenit caracterele deficitare ale părintilor si disciplina făcută de aceste caractere disproportionate si-a pus amprenta în formarea caracterului. Pentru clădirea caracterului nu au fost folosite materiale solide. Nu poate exista o lucrare mai importantă decât educarea si instruirea acestor copii si tineri. Profesorii care lucrează în această parte a viei Domnului trebuie să învete mai întâi cum se supune eul, tinându-si sub control propriul lor temperament si propriile lor sentimente, fată de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Ei trebuie să dovedească că nu au o experientă unilaterală, ci au o minte echilibrată, un caracter simetric, astfel încât ei pot fi vrednici de încredere deoarece sunt crestini constiinciosi, ei însisi supusi marelui Învătător care a spus: "Învătati de la Mine, căci Eu sunt blând si smerit cu inima, si veti găsi odihnă pentru sufletele voastre" (Mat. 11,29). Învătând astfel zi de zi în scoala lui Hristos, ei îi vor putea educa pe copii si tineri. Instruirea continuă, stăpânirea de sine sub disciplina din scoala lui Hristos si o legătură vie cu marele Învătător îi va face să aibă o cunoastere inteligentă în ce priveste religia practică; si supunerea sufletelor lor fată de iubirea lui Dumnezeu îi va ajuta să exercite harul răbdării si o îngăduintă ca si a lui Hristos. Răbdarea, dragostea, îndelunga răbdare si o afectiune plină de duiosie - este nevoie de toate aceste lucruri. Ei vor constata că au de cultivat unul din cele mai importante câmpuri din via Domnului. Ei trebuie să-si înalte inimile către Dumnezeu în rugăciune sinceră, spunând: "Fii Tu modelul meu" si, privind la Isus, vor face lucrarea Domnului Isus Hristos. Domnul Isus a spus: "Fiul nu poate face nimic de la El Însusi, ci ceea ce vede pe Tatăl că face". Asa este si cu fiii si fiicele lui Dumnezeu; ei privesc la Isus cu nerăbdare si dornici de a învăta, fără să facă nimic în felul lor propriu sau după voia sau plăcerea lor; ci ei fac ceea ce văd la El, modelul lor. În acest fel, ei reprezintă în fata elevilor care le sunt dati în grijă în toate ocaziile si permanent caracterul Domnului Isus Hristos. Ei captează razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii si reflectă aceste raze pretioase asupra copiilor si tineri-lor pe care îi învată. Formarea de obiceiuri bune, corecte, va lăsa impresii asupra mintii si caracterului copiilor si ei vor putea pune în practică lucruri bune. Este mare lucru să aduci acesti copii sub directa influentă a Duhului lui Dumnezeu, crescându-i în învătătura si mustrarea Domnului. Formarea de obiceiuri bune si a unui spirit potrivit va necesita eforturi serioase în Numele si tăria lui Isus. Învătătorul trebuie să persevereze, învătând cuvânt cu cuvânt, precept după precept, aici putin si dincolo putin, cu toată îngăduinta si răbdarea, simpatia si dragostea, legându-si de inimă acesti copii prin dragostea lui Isus Hristos descoperită în sine însusi. Acest adevăr poate fi pus în practică si exemplificat în cel mai înalt sens al cuvântului în fata copiilor. "El poate fi îngăduitor cu cei nestiutori si rătăciti, fiindcă si el este cuprins de slăbiciune. Si, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât si pentru ale norodului." (Evrei 5,2.3).
Profesorii să nu uite acest lucru si niciodată să nu-l piardă din vedere atunci când sunt înclinati să-si dezlăntuie sentimentele asupra copiilor si tinerilor pentru orice greseală de comportament; să nu uite că îngerii lui Dumnezeu privesc asupra celor întristati; căci copiii fac greseli si se poartă necuviincios si de aceea este atât de important ca aceia care le sunt învătători să fie capabili să-i învete prin cuvânt si exemplu. În nici un caz ei nu trebuie să-si piardă controlul, să manifeste nerăbdare, asprime si lipsă de simpatie si iubire; căci acesti copii sunt proprietatea lui Isus Hristos, iar profesorii trebuie să fie foarte atenti si temători de Dumnezeu în privinta spiritului pe care îl nutresc, în cuvintele pe care le rostesc, deoarece copiii vor prinde spiritul manifestat, fie că este bun, fie că este rău. Aceasta este o responsabilitate greacă si sacră. Este nevoie de profesori seriosi, constienti de propriile lor slăbiciuni, infirmităti si păcate, care să nu-i asuprească pe copii si nici să nu-i descurajeze. Este nevoie de multă rugăciune, multă credintă, multă îngăduintă si curaj, pe care Domnul este gata să le dea. Căci Dumnezeu cunoaste orice încercare si o influentă extraordinară poate fi exercitată de către profesori, dacă ei vor pune în practică lectiile învătate de la Hristos. Însă sunt constienti acesti profesori de directia în care merg, când fac atât de putine eforturi de a învăta în scoala lui Hristos si de a pune în practică blândetea lui Hristos si smerenia inimii? Profesorii trebuie să fie ei însisi ascultători fată de Domnul Isus Hristos si să pună în aplicare întotdeauna cuvintele Sale, pentru a putea exemplifica în fata elevilor caracterul Domnului Isus Hristos. Faceti ca lumina voastră să strălucească în fapte bune, într-o veghere si grijă credincioasă asupra mieilor turmei, cu răbdare, duiosie si dragostea lui Isus în propriile lor inimi. A aseza bărbati si femei tineri într-un asemenea câmp, care nu au dezvoltat o dragoste profundă, serioasă, pentru Dumnezeu si pentru sufletele pentru care a murit Hristos înseamnă a face o greseală care va avea ca rezultat pierderea multor suflete pretioase. Profesorul trebuie să fie supus influentei Duhului lui Dumnezeu. Nici un profesor nu trebuie să fie nerăbdător sau irascibil. Profesorii trebuie să nu uite că ei au de a face cu copii, nu cu oameni maturi. Ei sunt copii care trebuie să învete totul, iar unora le este mai greu să învete decât altora. Elevul care este mai încet are nevoie de mai multă încurajare decât i se dă. Dacă profesorii care au de-a face cu astfel de elevi speciali sunt dintre aceia cărora le place să poruncească, să dicteze si să-si ridice în slăvi propria lor autoritate si vor proceda în mod părtinitor, favorizându-i pe unii, în timp ce pe altii îi tratează cu asprime si severitate, acest lucru va crea o stare de confuzie si nesigurantă. Profesorilor care nu au fost binecuvântati cu o experientă plăcută si echilibrată li se pot încredinta copii si tineri, însă se face o mare greseală fată de cei pe care îi învată ei. Părintii trebuie să ajungă să vadă această chestiune într-o lumină diferită. Ei trebuie să simtă că este de datoria lor să colaboreze cu profesorul, să încurajeze disciplina înteleaptă si să se roage mult pentru acela care îi învată pe copiii lor. Nu îi veti ajuta pe copii necăjindu-i, criticându-i sau descurajându-i; si nici ajutându-i să se răzvrătească, să fie neascultători, lipsiti de bunătate si iubire prin spiritul pe care voi îl nutriti. Dacă sunteti cu adevărat crestini, Domnul Hristos va locui înăuntrul vostru si Spiritul Aceluia care Si-a dat viata pentru păcătosi si întelepciunea lui Dumnezeu vă vor ajuta în orice împrejurare. Este nevoie ca în fata copiilor să fie pus în practică principiul ferm, neclintit si vital al neprihănirii. Asigurati-vă că faceti să lumineze adevărata lumină în fata elevilor vostri. Este nevoie de lumina cerească. Nu lăsati niciodată impresia că spiritul, gustul si dorintele voastre nu sunt mai înalte sau mai curate decât ale celor lumesti. Dacă voi, prin actiunile voastre, le dati această impresie, faceti ca o lumină falsă, înselătoare, să-i conducă spre ruină. Trâmbita trebuie să dea un sunet clar. Există o linie clară, bine delimitată, trasată de Dumnezeul Cel vesnic între cel neprihănit si cel păcătos, între cel evlavios si cel lipsit de evlavie, între cei ascultători de poruncile lui Dumnezeu si cei neascultători. Scara pe care a văzut-o Iacov în vedenia lui de noapte avea baza pe pământ si vârful îndreptat spre înaltul cerului; Dumnezeu Însusi Se afla deasupra scării si slava Lui strălucea asupra fiecărei părti din ea, îngerii care urcau si coborau pe această scară plină de strălucire constituind un simbol al legăturii continue cu această lume si locurile ceresti. Dumnezeu Îsi aduce la îndeplinire voia Sa prin intermediul îngerilor ceresti, care sunt mereu în legătură cu omenirea. Această scară descoperă un important canal de legătură direct cu locuitorii acestui pământ. Scara i-a reprezentat lui Iacov pe Mântuitorul lumii, care leagă pământul si cerul laolaltă. Oricine a văzut dovada si lumina adevărului si acceptă adevărul, mărturisindu-si credinta în Domnul Isus Hristos, este un misionar în cel mai înalt sens al cuvântului. El este un beneficiar al comorilor ceresti si este de datoria lui să le împărtăsească si altora, să împartă ceea ce a primit. Celor care sunt acceptati să lucreze ca profesori în scolile noastre li se deschide în fată un câmp pe care trebuie să-l lucreze si să-l cultive, să semene sământa în vederea culegerii roadelor coapte. Ce satisfactie poate fi mai mare decât aceea de a fi lucrători împreună cu Dumnezeu în educarea si instruirea tinerilor si copiilor, ca acestia să-L iubească pe Dumnezeu si să păzească poruncile Lui? Îi conduceti voi la Domnul Isus pe acesti copii si tineri, ca să-L urmeze pe Domnul Hristos, marele Păstor care cheamă, iar oile si mieii aud glasul Lui si Îl urmează? Ce ar putea să facă să strălucească mai mult sufletul lucrătorului devotat, care îsi dă tot interesul, decât să stie că munca lui permanentă si plină de răbdare pentru Domnul nu a fost în zadar si să-si vadă elevii radiind de bucurie în sufletele lor pentru că Domnul Hristos le-a iertat păcatele? Ce poate aduce mai multă multumire aceluia care conlucrează cu Dumnezeu decât să-si vadă copiii si tinerii primind impresiile Duhului lui Dumnezeu în adevărata noblete de caracter si în restaurarea chipului moral al lui Dumnezeu - copii care caută acea pace care vine de la Printul păcii? Este adevărul o robie? Da - într-un anumit sens; el leagă sufletele care doresc acest lucru de Domnul Isus Hristos printr-o robie care îi face să-si plece inimile în fata îndurării Domnului Isus Hristos. O, aceasta înseamnă mult mai mult decât pot pricepe mintile mărginite de a-L prezenta prin orice lucrare misionară cu putintă pe Domnul Isus Hristos si pe El răstignit. "Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre; pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El si prin rănile Lui suntem tămăduiti" (Isa. 53,5). "Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El" (2 Cor. 5,21). Aceasta trebuie să fie povara lucrării noastre. Dacă cineva se crede capabil să învete în Scoala de Sabat sau în scoala de zi cu zi stiinta educatiei, acela are nevoie ca mai întâi să învete frica de Domnul, care este începutul întelepciunii, si astfel va putea învăta cea mai înaltă dintre toate stiintele.
"Si viata vesnică este aceasta, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu" (Ioan 17,3). "Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit si au cunoscut cu adevărat că de la Tine au iesit si au crezut că Tu M-ai trimis" (Ioan 17,8). Aceasta este lucrarea care ne-a fost pusă înainte, să fim reprezentanti ai lui Hristos, asa cum El este în lumea noastră un reprezentant al Tatălui. Noi trebuie să învătăm prin cuvintele date nouă de lectiile Domnului Hristos. Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu." Noi avem lucrarea noastră si fiecare învătător care îi învată pe cei de vârstă fragedă trebuie să primească într-o inimă bună si sinceră ceea ce Dumnezeu i-a descoperit si desfăsurat în Cuvântul Său Cel Sfânt prin lectiile Domnului Hristos si să fie binevoitor să accepte cuvintele vietii. Noi ne aflăm în ziua antitipică a ispăsirii si nu trebuie doar să ne umilim inimile înaintea lui Dumnezeu si să ne mărturisim păcatele, ci prin tot darul învătăturii pe care îl avem, să căutăm să-i învătăm pe aceia cu care venim în contact si să-i convingem, prin cuvânt si exemplu personal, să-L cunoască pe Dumnezeu si pe Domnul Isus Hristos pe care L-a trimis El. Oh, ce mult as dori ca Domnul cerului să deschidă ochi care acum sunt orbi, pentru ca ei să se poată vedea asa cum îi vede Dumnezeu, si să le dea acel simtământ al lucrării care este de făcut în câmpul misionar. Însă nu am nădejde că toate apelurile pe care le fac vor fi de folos, cu exceptia cazurilor când Domnul vorbeste sufletului si înscrie cerintele Sale în inimă. Oare nu s-ar putea ca fiecare om să simtă că în cămin are desemnat pentru el un câmp misionar vast si important si că nu este nevoie să plece în tări îndepărtate? Si în timp ce unii trebuie să proclame solia harului acelora care sunt departe, sunt multi care trebuie să proclame această solie celor care sunt în apropiere. Scolile noastre trebuie să fie scoli de instruire, care să-i califice pe tineri spre a deveni misionari atât prin cuvânt, cât si prin exemplu personal. Fie ca acela care lucrează ca profesor să aibă permanent în minte faptul că acesti copii au fost cumpărati cu sângele Fiului lui Dumnezeu. Ei trebuie călăuziti să ajungă să creadă în Domnul Hristos ca fiind Mântuitorul lor personal. Numele fiecărui credincios este săpat pe palmele mâinilor Sale. Păstorul cel Mare priveste de sus, din Sanctuarul ceresc, la oile Sale, le strigă pe nume si le conduce. "Dacă cineva a păcătuit, avem un mijlocitor la Tatăl, pe Isus Hristos cel neprihănit." O, ce adevăr pretios si binecuvântat! El nu tratează nici un caz cu indiferentă. Parabola Lui impresionantă despre păstorul cel bun reprezintă responsabilitatea fiecărui slujitor si a fiecărui crestin care a acceptat slujba de învătător al copiilor si tinerilor, de a le deschide Scriptura. Dacă vreunul se rătăceste de turmă, nu este căutat prin cuvinte aspre si cu un bici si cu invitatii stăruitoare de a se întoarce. Cele 99 care nu s-au rătăcit nu au nevoie atât de mult de simpatia si iubirea plină de duiosie si milă a păstorului. Ci păstorul caută oaia sau mielul care i-a produs cea mai mare neliniste si i-a acaparat simpatia. Păstorul credincios, fără vreun interes anume, lasă restul turmei si, cu toată inima, cu tot sufletul si cu toate puterile, începe s-o caute pe cea pierdută. Si apoi, ce imagine - slavă lui Dumnezeu - păstorul se întoarce cu oaia în brate, bucurându-se la fiecare pas pe care îl face; el spune: "Bucurati-vă împreună cu mine căci mi-am găsit oaia care era pierdută." Sunt atât de recunoscătoare că avem în parabolă găsirea oii. Si aceasta este lectia pe care păstorul trebuie să o învete - succesul în a aduce înapoi oaia si mieii.
Nu ne-a fost prezentată nici o imagine cu un păstor întristat, care să se fi întors fără să fi găsit oaia. Si Domnul Isus ne arată că plăcerea si bucuria păstorului de a-si fi găsit oaia pierdută produce multă bucurie în ceruri, printre îngeri. Întelepciunea lui Dumnezeu, puterea si iubirea Lui sunt fără egal. Avem garantia divină că nici măcar una dintre oile pierdute, sau dintre mielusei, nu este trecută cu vederea sau lăsată neajutorată. Un lant de aur - îndurarea si mila puterii divine - este trecut în jurul fiecărui suflet care se află în primejdie. Atunci, oare agentul omenesc să nu coopereze cu Dumnezeu? Să fie păcătos, cu deficiente în caracter el însusi, nepăsător fată de sufletele care sunt gata să piară? Domnul Isus l-a legat de tronul Lui vesnic, sacrificându-Si propria Sa viată. Descrierea pe care i-o face Zaharia lui Iosua, marele preot, este o reprezentare izbitoare a păcătosului în favoarea căruia mijloceste Domnul Hristos pentru a putea fi adus la pocăintă. Satana stă în partea dreaptă a Aceluia care mijloceste, împotrivindu-se lucrării Domnului Hristos si venind cu argumente că omul este proprietatea sa, din moment ce acesta l-a ales drept conducător al său. Însă Apărătorul omului, Mântuitorul, Cel Atotputernic între cei puternici, aude cererile si pretentiile lui Satana si îi răspunde: "Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?" Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, si totusi stătea în picioare înaintea Îngerului. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: 'Dezbrăcati-l de hainele murdare de pe el!' Apoi a zis lui Iosua: "Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea si te îmbrac cu haine de sărbătoare!.. Si i-au pus o mitră curată pe cap si l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo" (Zah. 3,2-5).
Nu uitati că fiecare profesor care îsi asumă responsabilitatea de a lucra cu mintile omenesti, că fiecare suflet care este înclinat să gresească si este usor ispitit constituie subiectul mijlocirii speciale a lui Hristos în favoarea sa. Nu cei sănătosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Mijlocitorul plin de milă pledează în favoarea lui si oare omul păcătos si limitat să respingă chiar si un suflet? Să fie oare omul indiferent tocmai fată de sufletele pentru care Domnul Hristos mijloceste în curtile din ceruri? Îi veti imita voi pe farisei, care nu aveau pic de milă, si pe Satana, care nu face altceva decât să acuze si să distrugă? Sau fiecare, individual, vă veti umili sufletele înaintea lui Dumnezeu si veti lăsa ca fierul îngâmfării voastre să fie supus si zdrobit?
Nu ascultati glasul lui Satana, nu faceti voia lui, stati de partea lui Isus si fiti ca El, simtind cu duiosie, Cel pentru care suferintele celor întristati sunt ca si ale Lui Însusi. Omul căruia i s-a iertat mult iubeste mult. Domnul Isus este un Mijlocitor plin de milă, un mare preot credincios si plin de îndurare. El, Maiestatea Cerului, Regele slavei, poate să privească la omul atât de mărginit, supus ispitirilor lui Satana, pentru că El Însusi a simtit puterea vicleniilor diavolului. "Prin urmare, a trebuit să Se asemene fratilor Săi în toate lucrurile (îmbrăcându-Si divinitatea în umanitate), ca să poată fi, în ce priveste legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de încredere, ca să facă ispăsire pentru păcatele norodului. Si prin faptul că El Însusi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispititi" (Evrei 2,17.18).
Iată de ce, fratilor, fac apel la voi ca să lucrati asa cum a lucrat Hristos. Nu trebuie să vă îmbrăcati niciodată cu mantia severitătii si să condamnati, să denuntati si să-i îndepărtati de turmă pe bietii muritori ispititi, ci, ca împreună lucrători cu Dumnezeu, vindecati pe cei bolnavi spiritual. Veti putea face acest lucru dacă veti avea gândul lui Hristos. "Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fără păcat" (Evrei 4,15). "Nu stii? N-ai auzit? Dumnezeul Cel vesnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseste, nici nu osteneste; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă." (Isa. 40,28). "Christian Education " (Educatia crestină), 1893
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
