CÃRTILE ÎN SCOLILE NOASTRE 

        În lucrarea de educare a tinerilor din scolile noastre, este dificil sã mentii influenta Duhului lui Dumnezeu si în acelasi timp sã te conduci dupã principii gresite. Lumina care strãluceste asupra acelora care au ochi sã vadã nu poate fi amestecatã cu întunericul ereziei si erorii care se gãseste în atât de multe din manualele recomandate studentilor din colegiile noastre. Atât profesorii, cât si elevii au considerat cã, pentru a dobândi educatie, este necesar sã studieze operele scriitorilor care învatã necredinciosia, pentru cã lucrãrile lor contin ceva perle de gândire. Însã cine este cel care le-a inspirat? Dumnezeu si numai Dumnezeu, pentru cã El este sursa oricãrei lumini. Oare toate lucrurile esentiale pentru sãnãtate, pentru cresterea noastrã spiritualã si pentru  natura moralã nu se gãsesc în paginile scrierilor sfinte? Nu este oare Domnul Hristos capul nostru care trãieste? Si oare nu trebuie  sã crestem pânã la statura deplinã de bãrbati si femei? Oare ar putea un izvor necurat sã îndulceascã apele? De ce trebuie sã ne bãlãcim prin multimea de greseli continute în lucrãrile  pãgânilor si necredinciosilor, de dragul de a obtine beneficiul câtorva adevãruri intelectuale, când avem la dispozitia noastrã tot adevãrul?  Omul nu poate face nimic bun fãrã Dumnezeu. El este sursa oricãrei raze de luminã care strãpunge întunericul lumii. Tot ce este de valoare vine de la Dumnezeu si Îi apartine Lui. Existã un motiv datoritã cãruia agentii vrãjmasului dau dovadã uneori de o întelepciune remarcabilã. Satana însusi a fost educat si disciplinat în curtile ceresti si el stie ce este bine si ce este rãu. El amestecã ceea ce este de valoare cu ceea ce este pervertit, si aceasta îi dã puterea de a-i însela pe fiii oamenilor. Însã oare pentru cã Satana a furat din cer podoaba pe care o avea ca sã poatã exercita influentã asupra domeniilor pe care le-a uzurpat, cei care stãteau în întuneric, dar au vãzut o mare luminã, sã se întoarcã ei oare de la luminã si sã fie de partea întunericului? Oare cei care au cunoscut cuvintele lui Dumnezeu pot sã  le recomande elevilor si studentilor nostri cãrti care exprimã sentimente pãgâne sau de necredinciosie, pentru ca acestia sã devinã inteligenti? Satana are agentii lui, educati dupã metodele lui, inspirate de spiritul lui si adaptate lucrãrilor lui; însã sã colaborãm noi cu ei? Oare noi,  crestini fiind, sã recomandãm lucrãrile lui ca fiind valoroase, chiar esentiale, pentru dobândirea unei educatii?  Domnul Însusi a avut în vedere ca sã fie întemeiate scoli pentru a se putea dobândi cunostinta cea adevãratã. Nici un profesor din scolile noastre nu ar trebui sã sugereze ideea cã, pentru a avea o educatie corespunzãtoare, este esential  sã se studieze manuale care exprimã pãrerile celor pãgâni si necredinciosi. Studentii care sunt astfel educati nu pot deveni educatori competenti; cãci ei sunt îndopati cu sofismele vrãjmasului. Studiul lucrãrilor care exprimã în vreun fel puncte de vedere ale necredinciosilor este ca si cum ai lucra cu mâinile pe cãrbuni negri; cãci omul nu se poate sã nu-si mânjeascã mintea atâta timp cât  este încrezãtor. Îndreptându-ne spre asemenea surse de cunoastere, nu ne întoarcem noi oare de la zãpada curatã a Libanului ca sã bem din apa tulbure din vale?  Oamenii care se îndepãrteazã de la cunoasterea lui Dumnezeu si-au pus mintile sub controlul stãpânului lor, Satana, iar acesta îi instruieste ca sã fie slujitorii lui. Cu cât sunt aduse în fata tinerilor mai putine lucrãri ale celor necredinciosi, cu atât va fi mai bine. Îngerii cei rãi sunt  mereu în alertã pentru a înãlta înaintea tinerilor lucrãri care le vor vãtãma mintea si,  pe mãsurã ce sunt citite cãrti care exprimã vederi pãgâne si necredincioase, acesti agenti nevãzuti ai rãului cautã sã trezeascã în cei care le studiazã un spirit de îndoialã si necredintã. Cei care se adapã din aceste ape necurate nu înseteazã dupã apa vietii; cãci ei sunt satisfãcuti cu rezervoarele crãpate ale lumii. Ei considerã cã detin comorile cunostintei, când, de fapt, ei strâng doar lemn, fân si paie, lucruri care nu meritã sã fie nici câstigate, nici pãstrate. Felul în care se apreciazã pe ei însisi, ideea cã o cunoastere superficialã a lucrurilor constituie educatie, îi face sã fie înfumurati si multumiti de sine, când ei sunt de fapt asa cum erau fariseii,  care nu cunosteau nici  Scriptura, nici  puterea lui Dumnezeu.  O, de-ar pretui tinerii nostri cunostinta care este nepieritoare, pe care  o pot lua  cu ei în viata vesnicã, acea cunostintã care este simbolizatã prin aur, argint si pietre pretioase! Profesorii si învãtãtorii care se considerã întelepti nu stiu nimic din ceea ce ar trebui sã cunoascã. Ei au nevoie sã învete blândetea si umilinta în scoala lui Hristos, pentru ca sã poatã pretui cum se cuvine ceea ce este  valoros în ochii cerului. Aceia care primesc o educatie deosebitã, o educatie care va dura cât vesnicia, nu vor fi priviti ca cei mai învãtati oameni ai lumii. Însã Scripturile spun cã "frica de Domnul este începutul întelepciunii". Acest mod de cunoastere este considerat ca  fiind  mediocru în ochii lumii si cu toate acestea este esential ca fiecare tânãr sã ajungã întelept în ce priveste cunoasterea Scripturilor, dacã doreste sã aibã viata vesnicã. Apostolul spune: "Toatã Scriptura este datã prin inspiratie de cãtre Dumnezeu si de folos ca sã învete, sã mustre, sã îndrepte, sã dea întelepciune în neprihãnire; pentru ca omul lui Dumnezeu sã fie desãvârsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare bun "Cât sunt de cuprinzãtoare aceste cuvinte! Sã cãutãm cu totii sã aprofundãm întelesul  puterilor, însemnãtatea Cuvântului lui Dumnezeu. O lecturã superficialã a Cuvântului inspirat  nu va fi de prea mare folos, cãci orice afirmatie fãcutã pe paginile cãrtii sfinte necesitã o meditatie profundã. Este adevãrat cã anumite pasaje nu cer o concentrare tot atât de  profundã ca altele; cãci ceea ce vor sã spunã acele pasaje este mai evident. Însã cercetãtorul Cuvântului lui Dumnezeu va cãuta sã înteleagã mesajul unui pasaj în legãturã cu  altul, pânã când lantul adevãrului se clarificã în viziunea sa. Dupã cum filoanele minereurilor pretioase nu se aflã la suprafata pãmântului, ci în adânc, la fel bogãtiile spirituale sunt ascunse în paginile scrierilor sfinte si necesitã mult efort  mintal si  multã rugãciune pentru a putea descoperi întelesul ascuns al Cuvântului lui Dumnezeu. Fie ca fiecare elev  care pretuieste comoara cereascã sã-si  punã la lucru  puterile mintale si spirituale si sã  se afunde tot mai  adânc în mina adevãrului, pentru a putea dobândi aurul ceresc - acea întelepciune care îl va face întelept în vederea mântuirii.  Dacã jumãtate din zelul manifestat în cãutãrile de a întelege ideile strãlucite ale diversilor autori necredinciosi ar fi manifestat în studierea planului de mântuire, mii dintre cei care acum sunt în întuneric ar fi încântati de întelepciunea,  puritatea si  calitatea lucrurilor pe care le-a fãcut Dumnezeu în favoarea noastrã;  ar pãrãsi preocuparea pentru ei însisi si ar fi uimiti si s-ar minuna de iubirea lui Dumnezeu, care a dat pe singurul Sãu Fiu nãscut pentru un neam decãzut. Oare cum se face cã atât de multi  se multumesc sã bea din apele tulburi din valea plângerii, în loc sã-si împrospãteze sufletele din izvoarele de viatã din munti? Profetul întreabã: "Va lãsa omul zãpada Libanului care vine de pe stânci în câmpie? Sau vor fi uitate apele reci care vin din alte locuri?" Dumnezeu rãspunde: "Poporul Meu M-a uitat si au ars tãmâie pe altarul mândriei, ceea ce a fãcut ca picioarele sã li se împleticeascã, pãrãsind cãrãrile cele vechi."  Este un lucru trist cã bãrbati cãrora li s-au încredintat capacitãti deosebite spre a fi folosite în slujba lui Dumnezeu si-au înjosit puterile punându-le în slujba rãului si si-au asezat  talentele la picioarele vrãjmasului. Ei s-au supus celei mai înjositoare robii a printului rãului si au refuzat sã-I slujeascã lui Hristos, acest lucru  pãrându-li-se neplãcut si înjositor.  Ei au privit lucrarea slujitorului lui Hristos ca pe o lucrare mai prejos de ambitia lor, care necesita  renuntarea la o parte din pretentiile lor, un fel de sclavie care le-ar înrobi puterile si ar îngusta cercul lor de influentã. Cel care a fãcut un sacrificiu infinit pentru a-i elibera din robia pãcatului a fost asezat deoparte ca fiind nedemn de cele mai mari eforturi ale lor si de slujirea cea mai înaltã.  Acesti oameni si-au primit talentele de la Dumnezeu si orice nestematã a gândirii, pentru care au fost  apreciati  ca meritând atentia cercetãtorilor si gânditorilor, nu le apartine lor, ci Dumnezeului oricãrei întelepciuni, pe care ei nu Îl recunosc. Prin traditie si printr-o falsã educatie, acesti oameni sunt înãltati si socotiti ca educatori ai lumii; însã, apelând la ei, studentii sunt în primejdia de a accepta ceea ce este întinat o datã cu ceea ce este pretios; cãci cu pãrti din filozofia si educatia adevãratã sunt amestecate superstitia, rationamentul înselãtor si minciuna. Acest amestec este otrãvitor pentru suflet si distruge credinta în Dumnezeul adevãrului. Cei care înseteazã dupã cunoastere nu trebuie sã se ducã la aceste fântâni otrãvite, cãci ei sunt invitati sã vinã la fântâna vietii si sã bea de acolo cât vor. Cercetând Cuvântul lui Dumnezeu, ei pot gãsi comoara ascunsã a adevãrului, care a fost mult timp îngropatã sub molozul minciunii,  traditiei omenesti si  pãrerilor oamenilor.  Biblia este marele educator; cãci nu este posibil sã-i studiezi cu rugãciune paginile sfinte fãrã sã ai mintea ordonatã, înnobilatã, curãtitã si rafinatã. Cãci asa cum vorbeste Domnul,  "înteleptul sã nu se laude cu întelepciunea lui, cel tare sã nu se laude cu tãria lui, bogatul sã nu se laude cu bogãtia lui, ci cel ce se laudã sã se laude cã are pricepere si cã Mã cunoaste, cã stie cã Eu sunt Domnul, care fac milã, judecatã si dreptate pe pãmânt! Cãci în acestea gãsesc plãcere Eu, zice Domnul. Iatã, vin zilele, zice Domnul, când voi pedepsi pe toti cei tãiati împrejur, care nu sunt tãiati împrejur cu inima." (Ieremia 9,23-25)  Cei care sustin cã sunt crestini, care pretind a crede adevãrul, si cu toate acestea beau din apele întinate ale necredinciosiei, si care prin cuvânt si exemplu îndepãrteazã si pe altii de la apele din zãpezile reci ale Libanului sunt nebuni, desi ei se socotesc întelepti. "Ascultati Cuvântul pe care vi-l rosteste, casã a lui Israel! Asa vorbeste Domnul: 'Nu vã luati dupã felul de vietuire al neamurilor, si nu vã temeti de semnele cerului, pentru cã neamurile se tem de ele. Cãci obiceiurile popoarelor sunt desarte"93", dar Domnul este Dumnezeu cu adevãrat, este un Dumnezeu viu si un împãrat vesnic. Pãmântul tremurã de mânia Lui si neamurile nu pot sã sufere urgia Lui. Asa sã le vorbiti: Dumnezeii care n-au fãcut nici cerurile, nici pãmântul, vor pieri de pe pãmânt si de sub ceruri. Dar El a fãcut pãmântul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin întelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. La tunetul Lui, urlã apele în ceruri; El ridicã norii de la marginile pãmântului, dã nastere fulgerelor si ploii si scoate vântul din cãmãrile lui. Atunci se aratã omul cât este de prost cu stiinta lui si orice argintar rãmâne de rusine cu chipul sãu cioplit; cãci idolii lui nu sunt decât minciunã, si nu este nici o suflare în ei; sunt un lucru de nimic, o lucrare înselãtoare, si vor pieri când va veni pedeapsa. Dar Cel ce este partea lui Iacov, nu este ca ei; cãci El a întocmit totul si Israel este semintia mostenirii Lui: Domnul ostirilor este Numele Lui.'"(Ieremia 10,1-16).  "Asa vorbeste Domnul: blestemat sã fie omul care se încrede în om, care se sprijineste pe un muritor si îsi abate inima de la Domnul! Cãci este un nenorocit în pustie, si nu vede venind fericirea; locuieste în locurile arse ale pustiei, într-un pãmânt sãrat si fãrã locuitori. Binecuvântat sã fie omul care se încrede în Domnul si a cãrui nãdejde este Domnul! Cãci el este ca un pom sãdit lângã ape care îsi întinde rãdãcinile spre râu; nu se teme de cãldurã, când vine, si frunzisul lui rãmâne verde; în anul secetei, nu se teme si nu înceteazã sã aducã roadã. Doamne, nãdejdea lui Israel! Toti cei ce Te pãrãsesc vor fi acoperiti de rusine. Cei ce se abat de la Mine vor fi scrisi pe pãmânt, cãci pãrãsesc pe Domnul, izvorul de apã vie. Vindecã-mã, Tu, Doamne, si voi fi vindecat; mântuieste-mã Tu si voi fi mântuit; cãci Tu esti slava mea!" (Ieremia 17,5-14)  Fie ca cei care cred în adevãrul pentru acest timp sã lase deoparte pe autorii care  îi învatã pe altii sã fie necredinciosi. Fie ca lucrãrile autorilor necredinciosi sã nu aparã pe rafturile bibliotecilor noastre, la care au acces copiii nostri. Fie ca cei care au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu si puterea lumii care va veni sã nu mai considere ca fiind esential pentru o bunã educatie cunoasterea scrierilor acelora care neagã existenta lui Dumnezeu si care privesc cu dispret  Cuvântul Sãu sfânt. Nu lãsati loc agentilor lui Satana din moment ce nu existã nimic cu care sã-si argumenteze faptele lor, nimic curat nu poate iesi din ceva necurat.

    "Review and Herald " , 10 noiembrie 1891 

ELLEN  G.  WHITE