CÃRTI SI AUTORI   ÎN SCOLILE  NOASTRE 

            Am câteva subiecte pe care doresc sã vi le prezint cu privire la  educatie. Profesorii din scolile  noastre  au mult respect pentru autorii si cãrtile  care sunt  folosite  în mod curent  în majoritatea institutiilor noastre de învãtãmânt. Tot cerul priveste  asupra  institutiilor  noastre de învãtãmânt si vã întreabã: Ce este pleava în comparatie cu grâul? Domnul ne-a dat  cele mai  pretioase învãtãturi  în Cuvântul Sãu, învãtându-ne  ce fel de caractere trebuie sã ne formãm  în aceastã  viatã pentru a ne pregãti  pentru viata vesnicã. A fost la modã  înãltarea  cãrtilor autorilor  care  nu prezintã  temelia corespunzãtoare  a educatiei  autentice. Din ce sursã  si-au dobândit  acesti  autori  întelepciunea care,  în mare  parte,  nu meritã  respectul nostru, chiar  dacã ei sunt  considerati ca fiind  oameni întelepti? Si-au  extras  ei lectiile  de la Cel  mai mare  Învãtãtor pe care  L-a cunoscut  lumea vreodatã? Dacã nu, ei sunt cu sigurantã deficitari. Acelora care se pregãtesc  pentru locuintele ceresti li se recomandã sã facã  din Biblie  principala lor carte de studiu.             Acesti autori  populari  nu au arãtat studentilor calea  care duce la viata vesnicã. "Si viata vesnicã este aceasta: sã Te cunoascã  pe Tine,  singurul Dumnezeu adevãrat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu." (Ioan 17,3). Autorii cãrtilor  obisnuite în scolile noastre sunt  recomandati  ca fiind oameni  mari si învãtati;  învãtãtura lor este deficitarã  în toate privintele,  dacã ei nu au fost  învãtati în scoala lui Hristos si nu  au adus mãrturie, prin  cunoasterea lor  practicã,  a faptului cã studiul  Cuvântului lui Dumnezeu este cel  mai important  pentru copii si tineri. "Temerea de Domnul este  începutul întelepciunii." Ar fi trebuit  pregãtite cãrti  care sã fie puse  în mâinile studentilor si sã îi învete   sã aibã  o dragoste  sincerã, plinã de respect  pentru adevãr,  si o integritate  neclintitã. Cãrtile care  sunt importante  si benefice  în formarea  caracterului si în vederea  pregãtirii lor pentru viata  viitoare trebuie pãstrate  tot timpul  înaintea lor.  Domnul  Hristos trebuie înãltat  ca fiind  primul mare învãtãtor, singurul Fiu  al lui Dumnezeu care  a fost  cu Tatãl  din veacurile vesnice. Fiul lui Dumnezeu a fost  primul mare învãtãtor  trimis în lume  ca luminã a lumii.  "Si Cuvântul  S-a fãcut trup si a locuit  printre noi." Tatãl a fost reprezentat prin Hristos, iar educatia  trebuie  sã se concentreze  asupra  îndreptãrii  atentiei cãtre El,  privind la El si  crezând  în El,  ca  fiind asemenea lui Dumnezeu.  El a avut  o misiune extrem de  importantã  pentru  aceastã lume,  iar lucrarea Sa nu a avut  nicidecum  menirea  de a ne oferi  relatii  complete  referitoare  la drepturile  Sale  în legãturã  cu Divinitatea,  ci  viata Lui umilã  a tãinuit  aceste drepturi. Acesta este motivul pentru care natiunea  iudaicã  nu L-a recunoscut pe Domnul Hristos ca fiind  Printul  vietii; deoarece  El  nu a venit  cu onoruri si slavã  omeneascã,  ci Si-a  tãinuit  caracterul Sãu plin  de slavã  sub mantia umanitãtii.               Familia  omeneascã  trebuie sã-L priveascã  în lumina  Sfintelor Scripturi, care trebuia  sã dea mãrturie  despre felul  în care  avea sã vinã El. Dacã ar  fi venit  etalându-Si  slava pe care o avusese la Tatãl, atunci calea Lui cãtre cruce ar fi fost  zãdãrnicitã de planurile  oamenilor  care L-ar fi fãcut rege. El avea  sã-Si încheie viata aducând  la îndeplinire o misiune  înfricosãtoare, solemnã fatã de  Sine  Însusi. Tipul  avea sã se întâlneascã cu antitipul în Isus Hristos.  Întreaga Lui viatã  a fost o prefigurare  a mortii Sale pe cruce.  Viata Lui  a fost o viatã  de ascultare fatã de  toate poruncile  lui Dumnezeu si avea sã fie  un exemplu  pentru toti oamenii  de pe pãmânt. Viata Lui  a fost  întruchiparea  legii în om, acea lege  pe care  o cãlcase Adam.  Însã  Domnul Hristos, prin ascultarea Sa desãvârsitã  de Lege, a  acordat  izbãvire  în urma  pãcatului si  cãderii  rusinoase a lui Adam.

           Trebuie studiate  profetiile,  iar  viata  Domnului Hristos  comparatã  cu scrierile  profetilor.  El Se identificã  cu profetiile, declarând iar si iar: ele au  scris despre Mine; ele au mãrturisit despre Mine. Biblia este singura  carte care oferã o descriere  pozitivã a lui  Isus Hristos;  si dacã  toti oamenii  ar studia-o, considerând-o  manualul  de cãpãtâi, si ar împlini  cele scrise  în ea,  nici un suflet nu ar fi pierdut.             Toate razele de luminã care strãlucesc din Scripturi cãlãuzesc  spre Domnul Hristos si mãrturisesc  despre El, legând  laolaltã Scripturile Vechiului si Noului Testament. Domnul Hristos este prezentat ca fiind autorul  si  desãvârsitorul  credintei, singurul în care sunt concentrate toate sperantele de viatã vesnicã. "Fiindcã  atât de mult a  iubit Dumnezeu lumea  cã a dat  pe singurul Sãu Fiu, pentru ca  oricine  crede în El  sã nu piarã,  ci sã aibã viatã vesnicã" (Ioan 3,16).             Oare ce carte ar îndrãzni  sã se  compare cu Biblia? Este  esential ca fiecare  copil, tânãr sau matur sã o înteleagã, cãci ea  este  Cuvântul  lui Dumnezeu, cuvântul  care cãlãuzeste întreaga familie omeneascã spre ceruri. Atunci de ce se  considerã cã acest cuvânt al lui Dumnezeu nu întruchipeazã  elementele  de bazã  pentru educatie? Lucrãrile autorilor neinspirati sunt asezate în mâinile  copiilor si tinerilor  din  scolile  noastre  ca manuale  de studiu - cãrti  dupã care  sunt educati.   Ele sunt tinute  în fata lor, luându-le  timp pretios, studiindu-se niste lucruri  pe care  nu le pot folosi  niciodatã. Multe cãrti  din cele  introduse  în scoli  nu ar fi  trebuit sã ajungã  niciodatã  acolo. Aceste cãrti  nu  rostesc nicidecum  cuvintele  lui Ioan: "Iatã Mielul  lui Dumnezeu care ridicã  pãcatul lumii". Orientarea  pe care trebuie  sã o aibã  scolile  noastre este aceea de a  pregãti  un popor pentru viata vesnicã.             Domnul Isus Hristos este Cel care  l cunoaste pe Tatãl si totodatã este  marele  nostru învãtãtor  trimis de Dumnezeu. Domnul Hristos a spus  în capitolul  6 din Ioan cã El  este pâinea  trimisã din cer. "Adevãrat, adevãrat vã spun, cã cine  crede în Mine are viata vesnicã. Eu sunt  pâinea vietii. Pãrintii vostri  au mâncat manã în pustie  si au murit.  Pâinea  care se coboarã din cer este  de asa  fel  ca  cineva  sã mãnânce  din ea si sã nu moarã. Eu sunt Pâinea Vie  care se  coboarã  din cer.  Dacã mãnâncã  cineva  din pâinea aceasta va trãi în veac; si pâinea, pe care  o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi  da pentru  viata lumii." (Ioan 6,47-51). Ucenicii nu au  înteles cuvintele Lui. Domnul Hristos a spus: "Duhul este acela  care dã viatã, carnea  nu foloseste la nimic; cuvintele  pe care  vi le-am spus Eu, sunt duh si  viatã." (Ioan 6,63).

           Este  de o foarte  mare importantã  ca fiecare  om  sã studieze Scripturile, în lumina  lectiilor  lui Hristos, ca sã  poatã întelege în cine  sunt  concentrate  sperantele  sale  pentru viata vesnicã. Biblia  ar fi trebui sã fie  întotdeauna consideratã  ca cel  mai mare si mãret manual de studiu, care s-a  coborât jos la noi, din ceruri,  ca fiind  cuvântul  vietii. Oare  aceastã carte, care  ne spune   ce trebuie  sã facem  pentru a fi  mântuiti, sã fie uitatã într-un colt, în timp ce materialele  omenesti sã fie  înãltate  si considerate  ca având   o deosebitã valoare  pentru educatie?  Cunostinta  autenticã  de care  au nevoie  copiii si tinerii  pentru a fi utili în aceastã viatã  se gãseste în Cuvântul lui Dumnezeu.  Însã acesta nu este  sustinut  si prezentat  înaintea  lor ca fiind   cea mai importantã  cunostintã, care  oferã  cele mai corecte  informatii  cu privire la adevãratul  Dumnezeu si Domnul Isus Hristos, pe care L-a  trimis  El.  Existã  multi  dumnezei  si multe  învãtãturi.  Existã maxime  si porunci  asezate  în fata copiilor  si tinerilor  nostri ca  fiind  cerinte  ale lui Dumnezeu. Este  imposibil  ca ei sã  înteleagã  ce este  adevãrul, ce este  sacru  si ce  este profan, acest  lucru  putând fi  priceput doar dacã  se înteleg Scripturile,  atât  Vechiul, cât si  Noul Testament.             Cuvântul  lui Dumnezeu trebuie sã  fie  considerat  ca cea  mai importantã  carte  pentru educatie  în lumea noastrã si trebuie tratat  cu respect sfânt;  el este  cãlãuza  noastrã;  din el  noi trebuie  sã primim adevãrul. Noi trebuie  sã asezãm  Biblia  în mâinile  copiilor si tinerilor  nostri  ca fiind  manualul  de bazã, pentru ca ei sã-L  poatã  cunoaste pe Domnul Hristos si sã stie  bine ce înseamnã   viata vesnicã.  Aceastã  carte trebuie  studiatã  de cei de vârstã  mijlocie si de  cãtre cei  în vârstã.  Cuvântul contine fãgãduinte, avertizãri, încurajãri si  asigurarea  dragostei  ui Hristos fatã de toti  cei care  Îl acceptã ca Mântuitor  al lor.  Asadar, asezati  acest Cuvânt în mâinile lor.   Încurajati-i  sã cerceteze  Cuvântul  si, fãcând astfel, ei vor gãsi comori  de o inestimabilã  valoare  în  aceastã  viatã  si, primindu-L  pe Hristos ca Pâinea vietii,  au fãgãduinta  vietii vesnice.             Cartea de studiu, Biblia, contine sfaturi  cu privire la  caracterul  pe care ei trebuie sã îl aibã, desãvârsirea caracterului din punct de vedere moral, care trebuie cultivatã, pe care  Dumnezeu si cerul o cer. "Ferice  de cei  cu inima  curatã; cãci ei  vor vedea  peDumnezeu." (Matei 5,8).  "Urmãriti  pacea  cu toti si sfintirea, fãrã  de care  nimeni nu va vedea  pe Domnul." (Evrei 12,14). "Prea iubitilor, acum  suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi, nu s-a arãtat încã.  Dar stim  cã atunci când se va arãta El, vom fi  ca El,  pentru cã   Îl vom   vedea  asa cum este. Oricine  are nãdejdea aceasta  în el  se curãteste, dupã cum El este  curat.  Oricine face pãcat, face si fãrãdelege; si  pãcatul  este fãrãdelege. Si stiti  cã El  S-a arãtat  ca sã ia  pãcatele;  si  în El  nu este  pãcat." (1 Ioan 3,2-5).             Aceastã  cunoastere,  atât  de importantã, nu trebuie  pãstratã în mintea  copiilor  si tinerilor într-un mod  arbitrar si dictatorial, ci ca o  descoperire de cea  mai  mare valoare,  pentru a le asigura  pacea, linistea si odihna  mintii  în aceastã lume frãmântatã si agitatã si pregãtirea  pentru viata viitoare, vesnicã, în  Împãrãtia lui Dumnezeu,  unde Îl vor vedea pe  Dumnezeu si  î-L vor cunoaste  pe Dumnezeu si pe  Domnul Isus Hristos, care Si-a dat  viata  Sa cea pretioasã pentru a-i  rãscumpãra.

          Domnul Hristos  a venit  ca om pentru a trãi Legea lui  Dumnezeu. El a fost Cuvântul vietii. El a venit  spre a fi  evanghelia mântuirii pentru lume si pentru   a împlini  fiecare cuvânt din Lege.  Domnul  Isus este Cuvântul, cartea  cãlãuzã, care trebuie  primit si ascultat  în orice privintã.  Cât de  necesar  este atunci  ca aceastã minã de  adevãr sã fie  exploratã,  iar  comorile  pretioase  ale adevãrului sã fie  scoase la ivealã si pretuite  ca fiind mãrgãritare de valoare! Întruparea  Domnului Hristos, divinitatea Sa, ispãsirea Sa, minunata Sa lucrare în ceruri  ca mijlocitor al nostru, lucrarea Duhului Sfânt, toate aceste  teme vii, vitale, ale  crestinismului  sunt relevate de la  Geneza  pânã la Apocalipsa. Verigile de aur ale adevãrului formeazã un lant al adevãrului evanghelic,  iar  prima dintre aceste  verigi, belciugul, se aflã în mãretele învãtãturi  ale Domnului  Isus Hristos. Atunci, de ce sã  nu fie  oare  Scripturile  înãltate si puse  la locul cuvenit  în fiecare  dintre scolile  noastre?  Copiii  mici sã fie învãtati  sã studieze Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu si sã se  hrãneascã  cu adevãrurile Sale,  care sunt  carnea  si sângele  Fiului lui Dumnezeu! "Dacã nu mâncati  trupul Fiului  omului  si dacã  nu beti  sângele  Lui,  n-aveti  viata  în voi însivã.  Cine mãnâncã  trupul Meu si bea  sângele  Meu are viata vesnicã; si Eu îl voi învia în ziua de apoi. Cãci trupul Meu este cu adevãrat o hranã, si sângele Meu  este  cu adevãrat  o bãuturã. Cine mãnâncã  trupul  Meu  si bea sângele Meu, rãmâne   în Mine si Eu rãmân  în El. " (Ioan 6, 53-56).  "Cine pãzeste poruncile Lui,  rãmâne  în El si El în el.  Si cunoastem  cã El rãmâne  în noi  prin Duhul, pe care  ni l-a dat." (1 Ioan 3,21).             Este  necesar  ca fiecare  familie  sã facã  din Biblie  cartea de studiu. Cuvintele Domnului  Hristos sunt aur curat, fãrã vreo  urmã  de zgurã; aceasta,  în afarã  de cazul în care oamenii, cu  întelegerea  lor mãrginitã, ar încerca  sã punã  zgurã alãturi de acest  aur, fãcând astfel   ca  minciuna  sã parã    adevãr.  Acelora  care au primit  o  interpretare  falsã  a adevãrului,  atunci când  ei cerceteazã  Scripturile  cu efort hotãrât   de a dobândi  însãsi  esenta  adevãrului pe care  acestea o contin, Duhul Sfânt le deschide ochii  priceperii  si astfel  adevãrurile  din Cuvânt  sunt  pentru ei  ca o nouã revelatie. Inimile lor sunt  însufletite  la o credintã nouã  si vie  si ei  privesc  la lucrurile   minunate  ale  Legii Sale.   Învãtãturile  Domnului  Hristos  au pentru  multi  o lãrgime  si o adâncime  pe care ei  nu au  înteles-o  niciodatã înainte.

            Învãtãturile despre  har  si adevãr  nu sunt  întelese asa cum  ar trebui  de majoritatea  studentilor  si membrilor  bisericii noastre.  Orbirea  mintii a lovit pe Israel. Interpretarea  gresitã, fortatã, pe jumãtate  adevãratã sau misticã a cuvintelor  lui Dumnezeu  constituie  un act  care pune în pericol propriul  suflet  al celor  care fac  acest lucru si, de asemenea,  si sufletele altora.  "Mãrturisesc  oricui aude cuvintele proorociei din cartea  aceasta cã, dacã  va adãuga  cineva  ceva la ele,  Dumnezeu îi va adãuga  urgiile  scrise  în cartea aceasta. Si dacã  scoate cineva  din cuvintele  cãrtii  acestei proorocii, îi va scoate  Dumnezeu partea lui  de la pomul vietii si din cetatea sfântã, scrise în cartea  aceasta." (Apoc. 22,18.19). Aceia care, prin inventiile lor omenesti, fac  ca Scriptura  sã spunã  ceea ce niciodatã  Domnul Hristos  nu a asezat  în ea,  slãbindu-i  acesteia  forta, si fac ca glasul lui Dumnezeu în  sfaturi  si avertizãri sã mãrturiseascã un neadevãr - toate acestea cu scopul  de a  evita  neajunsurile pe care  le aduce  ascultarea de  cuvintele lui Dumnezeu - au devenit niste marcaje  care  aratã  drumul  într-o  directie  gresitã,  pe cãrãri  gresite, care duc la nelegiuire  si la moarte.             Mãrturia lui Alfa si Omega cu  privire la  pedeapsa pentru  vina de a fi  fãcut lipsit  de importantã  un singur  cuvânt rostit de gura lui Dumnezeu o constituie amenintarea  înfricosãtoare  cã ei  vor suferi  plãgile  despre  care se scrie  în carte; iar  numele lor vor  fi sterse  din cartea  vietii  si din  cetatea  sfântã.             Câti pot  rãspunde  oare cu adevãrat la aceastã întrebare:  care este  educatia esentialã pentru acest timp? Educatia înseamnã mult mai mult decât înteleg multi oameni. Educatia adevãratã cuprinde instruirea fizicã, mintalã  si moralã, pentru ca  toate  capacitãtile sã fie în stare sã se dezvolte  cel mai bine, pentru a face un serviciu pentru Dumnezeu si a lucra pentru înãltarea  omenirii. Cãutarea  recunoasterii propriilor merite si a proslãvirii  de sine  va lipsi  agentul  omenesc  de Duhul lui Dumnezeu,  de acel  har care va face  din el un lucrãtor util,  eficient, pentru Hristos. Aceia  care doresc numai  slava  lui Dumnezeu nu vor lupta pentru a face  caz de propriile  lor merite, ci pentru a fi  recunoscuti  ca un popor distinct, care se sacrificã pe sine,  un popor  sfânt.             Dacã studentii  din scolile  noastre vor asculta  si vor  acorda atentie  invitatiei: "Veniti la Mine toti  cei truditi  si împovãrati  si Eu vã voi da odihnã. Luati  jugul Meu asupra  voastrã si învãtati de la Mine,  cãci Eu  sunt  blând si smerit  cu inima si veti gãsi  odihnã pentru sufletele  voastre. Cãci jugul  Meu este  bun si sarcina  Mea este usoarã" (Mat.11,28-30), ei  vor fi  epistole  vii,  cunoscute  si citite  de toti oamenii.  "Adevãrat  vã spun cã  dacã  nu vã veti  întoarce  la Dumnezeu si nu vã veti  face ca niste  copilasi, cu nici un chip  nu veti intra  în  Împãrãtia  cerurilor.  De aceea,  oricine se va  smeri  ca acest copilas, va fi  cel mai mare  în  Împãrãtia cerurilor." (Mat. 18,3.4).  Copiii si tinerii  au nevoie de educatori care sã tinã  Cuvântul  lui Dumnezeu întotdeauna  înaintea  lor  în principii vii.  Dacã acestia  vor mentine  întotdeauna  preceptele  Bibliei ca manual de studiu,  ei vor  avea o influentã  mai mare  asupra copiilor  si tineri-lor;  cãci  profesorii  vor fi si  ei persoane  care învatã, persoane  care sunt  într-o comuniune  permanentã cu Dumnezeu.  Tot timpul  ei le  întipãresc  în minte idei  si principii  care vor  conduce  la o  mai bunã  cunoastere  a lui Dumnezeu,  la o  credintã  sincerã, tot  mai mare,  în jertfa  lui Isus în favoarea lor si în puterea  si eficienta   harului  Domnului  nostru Isus Hristos  de a-i  pãzi  de cãdere. Pentru cã  ei cautã  continuu  cetatea de scãpare a unei experiente  crestine sãnãtoase  si echilibrate,  în viitor  ei pot   fi utili, inteligenti  si evlaviosi.  Profesorii  vãd  si simt  cã nu trebuie  sã lucreze  pentru  a slãbi  sau întina  mintile  asociatilor  lor cu o slujire bolnãvicioasã, pe jumãtate religioasã. Este nevoie  de a se îndepãrta din institutiile noastre  de educatie literatura  rãtãcitoare, întinatã, pentru ca ideile  acesteia  sã nu fie primite  ca seminte ale pãcatului. Nimeni sã  nu înteleagã  cã educatia  înseamnã studiul unor cãrti care va  conduce  la  acceptarea  ideilor  unor autori  care vor  semãna  seminte ce vor  rãsãri,  aducând roade legate de cele lumesti, separându-i  de Izvorul adevãratei  întelepciuni, eficiente si puteri, lãsându-i  ca tintã  pentru puterea   arhiamãgitoare  a lui Satana.  O educatie  purã, curatã, a copiilor  si tinerilor  din scolile noastre, nediluatã  de filozofia  pãgânã, este o necesitate  în ce priveste educatia.             Bunãstarea, fericirea si viata  religioasã din familiile  cu care  ei vin  în legãturã, prosperitatea si evlavia bisericii  în care  sunt membri  depind în mare mãsurã  de educatia religioasã  pe care tinerii  au primit-o  în scolile noastre.  "Special  Testimonies on Education" (Mãrturii   speciale  cu privire  la educatie),   12 iunie 1895    

PENTRU STUDIU SUPLIMENTAR

 "Instructorul tineretului"     

-Vorbirea voastrã sã fie cu har, dreasã  cu sare, 27 iunie  1985   â "Instructorul tineretului"      

-  Cuvintele noastre, 11 iulie 1895            "Instructorul tineretului"      

- Copilãria lui Isus. 21 nov. 1895           

ELLEN  G.  WHITE