CARACTERUL CRESTIN EXEMPLIFICAT DE PROFESORI SI STUDENTI

        În Numele Mântuitorului meu, fac apel la toti tinerii si tinerele care se socotesc fii si fiice ale lui Dumnezeu, sã asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. Fac apel la profesorii din scolile noastre sã dea un exemplu bun celor cu care vin în contact. Cei care se vor pregãti pentru  a modela caracterul tinerilor trebuie sã învete în scoala lui Hristos  sã fie blânzi si smeriti cu inima, asa cum a fost Modelul divin. În îmbrãcãminte, în comportament, în toate cãile lor, ei trebuie sã exemplifice caracterul crestin, relevând faptul cã ei sunt cãlãuziti de regulile întelepte ale marelui Învãtãtor. Tânãrul crestin trebuie instruit în mod serios sã poarte rãspunderi cu o inimã plinã de curaj si vointã puternicã. El trebuie sã fie pregãtit sã facã fatã încercãrilor vietii cu rãbdare si tãrie. Ei trebuie sã caute sã-si formeze un caracter dupã modelul divin, urmând principii demne în ceea ce priveste conduita si întãrindu-si acele obiceiuri care sã-l facã în stare sã câstige cununa de biruintã.  În scoala vietii, tinerii pot semãna seminte care sã producã o recoltã nu de spini, ci de grâne pretioase pentru hambarul cerului. Nu existã un timp mai favorabil decât timpul petrecut în scoalã, în care cunoasterea puterii harului mântuitor al lui Hristos sã fie supusã principiilor legii divine si este în interesul studentilor sã trãiascã o viatã evlavioasã. Viata încununatã cu biruintã rezultã din legãtura cu Hristos. Nici un om nu trãieste pentru el însusi. Viata noastrã este întretesutã cu a tuturor celorlalti în tesãtura omenirii si voi trebuie sã fiti conlucrãtori cu Dumnezeu pentru mântuirea celor care pier în nenorocire si ruinã. Voi trebuie sã fiti instrumente care sã-i influenteze pe toti cei cu care vã asociati pentru o viatã mai bunã, pentru a îndrepta mintile oamenilor cãtre Isus.  Ioan scrie: "V-am scris, tinerilor, pentru cã sunteti tari si Cuvântul lui Dumnezeu rãmâne în voi si ati biruit pe cel rãu" (1 Ioan 2,14 u.p.). Iar Pavel îl îndeamnã pe Tit sã le porunceascã tinerilor sã fie "cumpãtati" (Tit 2,6).  Înãltati-vã sufletul ca sã fiti cum a fost Daniel, un slujitor credincios, statornic, al Domnului ostirilor. Cumpãniti bine calea pe care merg picioarele voastre; cãci vã aflati pe un loc sfânt si îngerii lui Dumnezeu sunt împrejurul vostru. Este adevãrat cã trebuie sã simtiti cã aveti de urcat pe cea mai înaltã treaptã a scãrii în privinta educatiei. Filozofia si educatia constituie studii importante; însã sacrificiul vostru de timp si bani nu valoreazã nimic dacã nu veti folosi realizãrile voastre spre slava lui Dumnezeu si spre binele omenirii. Dacã dobândirea cunoasterii stiintei nu constituie un mijloc pentru atingerea celor mai înalte scopuri, ea este fãrã valoare. Educatia care nu oferã o cunoastere care sã dureze cât vesnicia nu este de nici o valoare. Dacã nu pãstrati în fata voastrã cerul  si viata vesnicã, realizãrile voastre nu au o valoare de lungã duratã. Însã, dacã Isus este Învãtãtorul vostru, nu doar într-o singurã zi a sãptãmânii, ci în fiecare zi, în fiecare orã, veti avea aprobarea Lui în toate realizãrile voastre.  Daniel a avut mereu ca tintã slava lui Dumnezeu si voi, de asemenea, puteti spune: Doamne, doresc sã cunosc nu pentru preamãrirea eului, ci pentru a împlini asteptãrile lui Isus, ca  sã-mi pot desãvârsi un caracter crestin inteligent, prin harul pe care El mi l-a dat. Vor studentii nostri sã fie credinciosi fatã de principii asa cum a fost Daniel?  În viitor, va fi o nevoie mult mai mare de bãrbati si femei cu pregãtire scolarã decât a fost în trecut; cãci câmpuri largi se deschid în fata noastrã, albe, gata pentru seceris. În aceste câmpuri, voi puteti fi împreunã lucrãtori cu Dumnezeu. Însã, dacã sunteti iubitori mai mult de plãceri decât de Dumnezeu, dacã sunteti nestatornici, dacã îngãduiti ocaziilor de aur sã treacã fãrã a dobândi cunostinte, fãrã a aseza materiale solide în clãdirea caracterului vostru, veti fi mici si infirmi în orice lucru de care vã veti apuca.  În timp ce o bunã educatie este de mare folos dacã este însotitã si de consacrarea celui ce o are, totusi cei care nu au privilegiul de a dobândi cunostinte înalte într-o scoalã sã nu considere cã nu pot înainta în viata intelectualã si spiritualã. Dacã se vor strãdui sã dobândeascã tot mai multe cunostinte, dacã vor cãuta sã adune câte ceva în fiecare zi si dacã vor birui orice rãutate din caracter prin cultivarea trãsãturilor de caracter ale lui Hristos, Dumnezeu le va deschide canale de întelepciune si se va putea spune despre ei asa cum s-a spus despre tinerii evrei din vechime, cã Dumnezeu le-a dat întelepciune si pricepere.  Nu este adevãrat cã cei mai strãlucitori tineri au întotdeauna cele mai mari succese. Cât de adesea bãrbati talentati si educati au fost asezati în pozitii de încredere si  s-au dovedit necorespunzãtori si au esuat! Strãlucirea lor avea înfãtisarea aurului, însã, când a fost încercat, s-a dovedit a fi doar  tinichea si zgurã.  Ei au  contribuit la propria lor cãdere prin necredintã. Ei nu au fost harnici si perseverenti si nu s-au îndreptat spre esenta lucrurilor. Nu au vrut sã înceapã de la capãtul scãrii si, cu efort plin de rãbdare, sã urce treaptã cu treaptã, pânã sã ajungã în vârf. Ei au umblat în lumina lor proprie si nu au fost dependenti de întelepciunea pe care numai Dumnezeu o poate da. Esecul lor nu s-a produs din cauzã cã nu li s-a oferit nici o sansã, ci datoritã faptului cã nu au fost cumpãtati. Ei nu au  considerat ca având vreo valoare avantajele educatiei lor, asa cã nu au înaintat în cunoasterea religiei si a stiintei. Mintea si caracterul lor nu au fost echilibrate de principiile înalte ale dreptãtii.  Fie ca tinerii nostri sã fie cumpãtati si sã chibzuiascã bine  pe ce cale merg. Sã evite pãcatul, pentru cã acesta este distrugãtor si neplãcut lui Dumnezeu. Sã cerceteze ce posibilitãti au la îndemânã si sã-L caute pe Dumnezeu, pentru ca, prin harul Sãu, sã-i tinã pe cãrarea neprihãnirii. Sã caute sfatul si cãlãuzirea Domnului pentru a-si trãi viata pentru slava Numelui Sãu în lume.  În dobândirea educatiei, succesul nu trebuie privit ca depinzând de sansã sau destin; acesta este dat de Dumnezeu, care a citit inima lui Daniel, care a privit cu plãcere la curãtia motivelor lui, la hotãrârea lui neclintitã de a-L onora pe Domnul. Daniel nu a umblat în propria lui luminã, ci a fãcut din Domnul întelepciunea sa. Filozofia divinã a constituit temelia educatiei sale. El a primit cu bunãvointã sfatul Domnului. Ce bine ar fi ca toti tinerii sã fie ca Daniel! Însã multi nu sesizeazã importanta supunerii fatã de disciplina divinã.  Ce bine ar fi ca toti sã realizeze cã fãrã Hristos nu pot face nimic! Cei care nu adunã împreunã cu El risipesc. Gândurile si faptele lor nu vor contura un caracter neprihãnit, iar influenta lor va distruge ceea ce este bine. Faptele noastre au o actiune dublã; cãci ele au  influentã atât asupra altora, cât si asupra noastrã. Influenta lor va fi o binecuvântare sau un blestem pentru cei cu care avem de-a face. Cât de putinã importantã dãm noi  acestui lucru!  Faptele noastre formeazã obiceiuri, iar obiceiurile caracterul, si dacã nu vom fi pregãtiti sã ne unim cu agentii cerului în lucrarea de mântuire, nici nu vom fi pregãtiti pentru a intra în locuintele ceresti, pe care Domnul Isus S-a dus sã ni le pregãteascã; cãci nimeni nu va fi acolo în afarã de aceia care si-au supus vointa si umblarea dorintei  pe calea lui Dumnezeu. Cel al cãrui caracter este verificat, care a trecut cu bine testul încercãrii, care este pãrtas de naturã divinã se va numãra printre cei asupra cãrora Dumnezeu va pronunta o binecuvântare.  Fãrã Hristos nu putem face nimic. Principiile curate ale neprihãnirii, virtutii si evlaviei sunt de la Dumnezeu. Împlinirea cu constiinciozitate a datoriei, mila asemenea lui Hristos, dragostea pentru oameni si fatã de propriul tãu suflet, pentru cã tu apartii lui Dumnezeu si  pentru cã ai fost rãscumpãrat cu sângele pretios al lui Hristos,  vor face din tine un conlucrãtor  al lui Hristos si te vor înzestra cu putere de convingere, de atractie. Trebuie sã-ti respecti propria credintã pentru a o prezenta cu succes altora. Prin exemplu si cuvânt, trebuie sã dovedesti cã îti respecti credinta, vorbind cu respect despre lucrurile sfinte. Niciodatã sã nu îngãduiti sã vã iasãde pe buze cuvinte usuratice sau fleacuri, atunci când citati Scriptura. Când luati Biblia în mânã, aduceti-vã aminte cã vã aflati pe un teren sfânt. Îngerii sunt împrejurul vostru, si dacã vi s-ar deschide ochii, i-ati vedea. Comportamentul vostru sã fie astfel, încât sã lãsati impresia fiecãrui suflet cu care vã asociati cã vã înconjoarã o atmosferã sfântã. O vorbã desartã, un râs batjocoritor pot îndrepta un suflet într-o directie gresitã. Consecintele sunt îngrozitoare atunci când  nu existã o legãturã constantã cu Dumnezeu.  Abtineti-vã de la orice rãu. Pãcatele obisnuite, oricât de neînsemnate ar pãrea, vã vor distruge simtul moral si vor nimici impresiile Duhului lui Dumnezeu. Caracterul gândurilor lasã o anumitã amprentã asupra sufletului si orice conversatie josnicã întineazã mintea. Orice pãcat produce ruina celor care îl comit. Dumnezeu poate sã ierte si va ierta pe pãcãtosul care se pocãieste, însã, desi iertat, sufletul este tulburat; puterea unei minti înnobilate, caracteristicã  mintii  neîntinate, este distrusã. De-a lungul timpului, sufletul va purta cicatrice. Atunci, sã cãutãm acea credintã care lucreazã prin dragoste si curãtã inima, pentru ca sã putem prezenta lumii caracterul lui Hristos.

     "Review and Herald" 8 decembrie 1891 

ELLEN  G.  WHITE