BIBLIA  ÎN SCOLILE  NOASTRE

           Nu este  întelept  sã-i  trimitem pe tinerii nostri  la universitãti unde îsi dedicã timpul pentru dobândirea  de cunostinte  de greacã  si latinã, în timp ce mintile  si inimile lor  sunt  umplute  de sentimentele  autorilor  necredinciosi pe care  ei le  studiazã pentru a stãpâni aceste limbi. Ei dobândesc niste cunostinte care nu le sunt  necesare  sau care nu sunt în armonie  cu  lectiile  marelui  Învãtãtor.  În general, cei educati  în acest mod  se apreciazã  mult  pe ei  însisi.  Ei gândesc  cã au atins  cele mai  înalte culmi ale educatiei  si se poartã  cu mândrie, ca  si când nu ar  trebui  sã mai învete.  Ei nu  mai  corespund pentru  serviciul  lui Dumnezeu.  Timpul,  banii si studiul  pe care  multi l-au  cheltuit  pentru  dobândirea  unei educatii  fãrã rost ar fi trebuit folosit  pentru obtinerea unei  educatii care ar fi fãcut din ei niste oameni  integri, potriviti pentru  viata  practicã. O astfel  de educatie  ar fi fost  de cea  mai  mare  valoare  pentru ei.

              Cu ce rãmân  studentii  când pãrãsesc  scolile  noastre?  Unde se  duc ei?  Ce vor face  ei?  Vor avea cunostinta necesarã care sã-i  facã  în stare  sã-i învete pe altii?  Au fost  ei educati sã fie mame si tati întelepti?  Pot  sta ei în fruntea  familiei ca niste  învãtãtori  întelepti?  În viata  din cãminul lor, îsi pot  ei  învãta copiii astfel,  încât Dumnezeu sã priveascã  cu plãcere, familia  lor devenind  un simbol  al celei  ceresti?  Au  dobândit  ei unica  educatie  care poate  fi numitã  cu adevãrat  "cea  mai înaltã  educatie"?              Ce este  educatia cea mai înaltã?  Nici o educatie  nu poate  fi numitã educatia cea mai înaltã dacã nu poartã asemãnarea  cu cerul, dacã nu  îi  învatã pe tineri si tinere  sã fie  ca Hristos si nu  îi face  în stare  sã  Îl  reprezinte  pe Dumnezeu în conducerea  familiilor  lor.  Dacã, în timpul  vietii  sale  scolare, un tânãr a esuat în a dobândi cunostinte  legate  de greacã  si latinã si nu cunoaste  sentimentele continute în lucrãrile  autorilor  necredinciosi, el nu a  suferit o pierdere prea mare.  Dacã Domnul  Hristos ar fi socotit  esentialã  o astfel de educatie, nu ar fi  dat-o  El ucenicilor Sãi, pe care  i-a învãtat  sã facã  cea mai mare  lucrare  încredintatã vreodatã  muritorilor, aceea de a-L  reprezenta  în lume?  Dar El  nu a fãcut  acest lucru; în schimb, a asezat  adevãrul sacru  în mâinile    lor spre a fi dat lumii în simplitatea sa.              Sunt perioade  când  este  nevoie  de profesori  de greacã  si latinã.  Câtiva  ar trebui sã studieze aceste limbi.  Aceasta este bine. Însã nu toti si nu prea multi trebuie sã le studieze. Cei care  gândesc cã  în vederea dobândirii unei  educatii  înalte  este  esentialã cunoasterea  limbilor  greacã  si latinã nu pot  vedea prea departe. Nici cunoasterea  tainelor  a ceea  ce oamenii  lumii  numesc  stiintã nu este necesarã  pentru  intrarea  în Împãrãtia  lui Dumnezeu.  Satana este cel care umple  mintea  cu  minciuni si traditii  care exclud  adevãrata educatie înaltã  si care  va pieri  o datã  cu cel  care  învatã.               Cei care  au primit o educatie falsã  nu privesc spre ceruri. Ei nu Îl pot vedea  pe Acela  care este  adevãrata  luminã "care lumineazã pe orice om venind  în lume".  Ei considerã  realitãtile  vesnice  ca niste închipuiri,  numind atomul  lume, iar  lumea atom.  Despre multi  dintre cei  care  au primit  aceastã  asa-zisã  educatie  înaltã, Dumnezeu declarã:  "Ati  fost  cântãriti si gãsiti  prea usori", lipsindu-vã acea cunostintã a lucrului practic, lipsindu-vã  cunoasterea  folosirii  timpului în cel mai bun mod  si nestiind  cum sã lucrati  pentru Isus.              Caracterul  practic  al  învãtãturii  Aceluia care Si-a dat viata  pentru a-i  salva  pe oameni este o dovadã  a  valorii  pe care  o aseazã  El asupra  oamenilor. El a dat  acea  educatie  care, numai  ea,  poate fi  numitã  educatia  cea mai înaltã. El nu Si-a  respins   ucenicii  pentru cã au învãtat de la  învãtãtorii  pãgâni si necredinciosi.  Acesti ucenici  aveau sã proclame adevãrul ce urma sã zguduie lumea, însã, înainte  de a putea  face aceasta, înainte  de a   fi sarea pãmântului, ei trebuie  sã-si  formeze  noi obiceiuri si sã se dezvete  de lucrurile  învãtate  de la preoti  si rabini. Si astãzi,  cei care vor sã-L  reprezinte  pe Hristos trebuie  sã-si formeze obiceiuri noi.  Trebuie  sã se renunte  la obiceiuri  care îsi au  originea  în lume.  Cuvintele  si faptele  lor trebuie sã fie  dupã  asemãnarea  divinã.  Ei nu trebuie  sã aibã  nici o  legãturã  cu principiile  si sentimentele  înjositoare  care tin  de închinarea  la alti  dumnezei.  Cu sigurantã,  ei nu  pot învãta  de la cei care  nu Îl  cunosc pe Dumnezeu si nu Îl recunosc   a fi viata  si lumina oamenilor.  Acesti oameni  apartin  unei altei  împãrãtii.  Ei sunt  condusi  de un print  necredincios  si ei  socotesc  închipuirile  drept  realitãti.             Scolile noastre nu sunt  ceea ce ar trebui  sã fie.  Timpul  care ar trebui  consacrat în a lucra  pentru Hristos  este irosit  pentru lucruri  nedemne  si pentru propria  plãcere. Controversa se naste imediat dacã pãrerile,  o datã afirmate, sunt  contagioase. Asa a fost  si cu iudeii.  Pentru  a-si  justifica pãreri personale  si intere-se meschine, pentru a-si satisface ambitia lumeascã, ei L-au  respins pe Fiul  lui  Dumnezeu.  Timpul  trece.  Ne apropiem  de marea crizã a istoriei  acestui pãmânt.  Dacã profesorii  continuã  sã-si  închidã  ochii fatã  de nevoile  timpului  în care trãim,  ei ar trebui  sã iasã  din lucrare.             Multi educatori  din  scolile  noastre  de astãzi  practicã  înselãciunea, conducându-i  pe studenti  într-un câmp  de studiu relativ  nefolositor, care înghite  timp,  ore de  studiu si mijloace  care ar trebui  folosite  pentru a  dobândi  acea  educatie înaltã  pe care Domnul  Hristos  a venit  sã o dea.  El a devenit om  pentru a  putea înãlta  mintea  de la lectiile  pe care oamenii  le socotesc  esentiale la lectii  care au  urmãri  vesnice.  El a vãzut  lumea  cuprinsã  de o înselãciune satanicã.  El a vãzut  bãrbati  urmând  serios  propria lor  imaginatie, socotind cã au câstigat totul  dacã  au dobândit ceea ce  poate  fi numit  mãret  în ochii lumii.  Însã,  în afarã de moarte, ei nu  au câstigat nimic.  Hristos  a luat  pozitie  pe cãile  circulate  si mai putin  circulate  ale acestui  pãmânt  si a privit asupra  multimii  care  cãuta  cu nerãbdare  fericirea, gândind  cã în fiecare  nou aranjament  au descoperit cum pot deveni dumnezei în aceastã lume.  Domnul  Hristos  i-a îndreptat pe oameni spre ceruri, spunându-le  cã singura  cunoastere  adevãratã  este cunoasterea  lui Dumnezeu si a lui Isus  Hristos.  Aceastã  cunoastere  va aduce  pace  si fericire  în viata  prezentã  si va asigura  darul  fãrã platã  al lui  Dumnezeu, viata  vesnicã.  El i-a îndemnat pe ascultãtorii  Sãi, ca oameni care posedã  puteri  rationale, sã nu piardã  din vedere  vesnicia.  "Cãutati  mai întâi Împãrãtia  lui Dumnezeu si neprihãnirea  Lui",  a spus El, "si  toate aceste lucruri  vi se vor da pe deasupra". Voi sunteti  atunci conlucrãtori  cu Dumnezeu.  Pentru  aceasta  Eu v-am  cumpãrat  cu suferinta, umilirea  si moartea  Mea.               Marea  lectie care trebuie datã  tinerilor  este cã, dacã se închinã  lui Dumnezeu, ei trebuie sã nutreascã  principiile  biblice  si sã tinã  lumea  în supunere.  Dumnezeu  doreste  ca toti sã fie învãtati  cum sã facã  lucrãrile  lui Hristos si sã intre  prin  portile cetãtii ceresti.  Nu trebuie  sã lãsãm  lumea  sã ne  converteascã, ci  noi trebuie  sã ne luptãm  cu cea  mai  mare  stãruintã sã convertim  lumea.  Domnul  Hristos  ne-a oferit  privilegiul  si datoria  de a  ne ridica  de partea  Lui  în orice  împrejurãri.  Îi implor  pe pãrinti sã îsi  aseze copiii  acolo  unde nu vor  fi ademeniti de o educatie  falsã. Unica lor  sigurantã stã în  a  învãta  de la Hristos.  El este  marea Luminã a lumii. Orice alte lumini, orice  altã  întelepciune sunt  nebunie.              Bãrbatii si femeile  au fost  cumpãrati  cu sângele  singurului Fiu al  lui Dumnezeu. Ei sunt  proprietatea  lui Hristos, iar  educatia  si instruirea  lor trebuie  fãcute  nu având  în vedere  aceastã viatã  scurtã, nesigurã, ci viata vesnicã,  fãrã de moarte, care  se mãsoarã  dupã  viata  lui Dumnezeu.  Nu este  scopul  Sãu  ca aceia  pe care i-a rãscumpãrat sã-i slujeascã  lui mamona,  sã fie învãtati  pentru a primi laudã  de la oameni, slavã  omeneascã,  sau sã fie aserviti  lumii.              "Isus le-a zis: 'Adevãrat, adevãrat vã spun cã, dacã nu mâncati trupul Fiului omului, si dacã  nu beti  sângele Lui, n-aveti  viata  în voi însivã.  Cine  mãnâncã  trupul  Meu  si bea  sângele  Meu,  are viata  vesnicã; si Eu îl  voi învia  în ziua de apoi.  Cãci trupul  Meu  este  cu adevãrat  o hranã si  sângele Meu  este cu adevãrat  o bãuturã. Cine mãnâncã  trupul Meu si bea sângele Meu, rãmâne în Mine si Eu rãmân în el'." (Ioan  6,53-56).  Acestea  sunt  conditiile pentru viatã  fãcute  de Mântuitorul  lumii  înainte  de a fi  puse  temeliile  pãmântului.  Dau  profesorii  din scolile noastre  studentilor  sã  mãnânce pâinea vietii?  Multi dintre  ei îi   conduc pe studenti  pe acelasi drum  pe care  au mers si ei. Socotesc  aceasta ca fiind  singurul drum corect. Ei le oferã  studentilor  o hranã  care nu întretine  viata spiritualã,  ci dimpotrivã,  acelora  care se împãrtãsesc  din  aceasta  le produce  moartea.  Ei sunt  fascinati  de lucrurile  pe care  Dumnezeu nu doreste  ca ei  sã le  cunoascã.              Profesorii  care sunt  hotãrâti  sã procedeze astfel, întocmai ca  preotii si conducãtorii  de pe vremuri, spre  a-si  duce  studentii  pe  aceeasi  cale  învechitã  pe care lumea  continuã sã meargã, vor ajunge într-un întuneric  si mai mare.  Aceia  care ar  fi putut  fi împreunã  lucrãtori  cu Hristos, dar care  I-au  respins  solii si solia lor, se vor pierde.  Vor umbla  în  întuneric, nestiind  de ce se poticnesc.  Unii  ca acestia  vor fi  foarte  repede amãgiti de înselãciunile  din timpul  sfârsitului. Mintile  lor sunt  preocupate  de lucruri minore  si ei pierd  ocazia  binecuvântatã  de a trage  la jug împreunã  cu Hristos  si de a fi  împreunã  lucrãtori  cu Dumnezeu.              Pomul  cunostintei, numit astfel, a ajuns un instrument al mortii.  Satana  s-a furisat el însusi cu dibãcie prin dogmele sale, prin teoriile false în cunostintele respective. Prin pomul  cunostintei,  el  rosteste  cea mai plãcutã lingusire  cu privire  la educatia  înaltã. Mii de oameni se împãrtãsesc  din fructele  acestui pom, însã, pentru  ei, aceasta  înseamnã moarte.  Domnul Isus  le spune:  "Voi  cheltuiti bani  pe ceea ce  nu este pâine. Voi  folositi  talentele încredintate vouã  de Dumnezeu pentru a vã  asigura  o educatie  care pentru  Dumnezeu nu este  decât o nebunie".  Satana se luptã  sã profite  cât mai mult.  El doreste  sã-i ademeneascã nu numai pe studenti, ci si pe profesori. El are planurile sale  bine  ticluite. Deghizat  într-un  înger  de luminã,  el va  umbla  pe pãmânt ca un  lucrãtor  care  îi uimeste pe toti. Într-un  limbaj ales, el va prezenta  sentimente  mãrete.  Va  rosti cuvinte plãcute si va face  fapte  bune.  El  va  dori sã se  dea drept Hristos, însã, într-un anumit  punct, va fi  o distinctie clarã.  Satana  îi va întoarce  pe oameni de la pãzirea  Legii  lui Dumnezeu. Dacã nu s-ar împotrivi acesteia, el ar contraface atât de bine neprihãnirea, încât  ar însela, dacã ar fi cu putintã, chiar si pe cei alesi.  Capete încoronate,  presedinti,  conducãtori din locuri  înalte vor cãdea în aceastã capcanã, acceptând  teoriile  lui false.  În loc  de a face loc criticii, dezbinãrii, geloziei si rivalitãtii, cei   din scolile  noastre  ar trebui  sã fie una cu Hristos. Numai în acest mod  se pot împotrivi  ispitelor arhiamãgitorului.             Timpul trece  si Dumnezeu  cere  fiecãrui  strãjer sã stea la locul lui de veghe. El a socotit  de cuviintã  sã aducã asupra noastrã o crizã mai mare  decât oricare alta  de la prima venire  a Mântuitorului.  Ce vom face noi?  Duhul Sfânt  al lui Dumnezeu  ne-a învãtat  ce sã facem;  însã, ca  si iudeii din zilele  Domnului  Hristos, care au respins lumina si au ales întunericul, tot asa  lumea  religioasã de azi va respinge  solia  pentru aceste vremuri.  Oameni  care sustin  cã sunt evlaviosi L-au  dispretuit pe Domnul Hristos în persoana  solilor  Sãi.  Ca si evreii, ei resping solia  lui  Dumnezeu.  Evreii  au întrebat  cu  privire  la Domnul  Hristos: "Cine este acesta?  Nu este  fiul lui  Iosif?"  El nu era  Hristosul  pe care-L asteptau  evreii. La  fel si astãzi, cei  pe care  îi  trimite  Dumnezeu nu sunt ceea ce  asteaptã oamenii.  Însã Domnul  nu îi va întreba  pe oameni  pe cine sã trimitã.  El va trimite  pe cine  va voi. Multi oameni nu sunt capabili sã  înteleagã de ce Dumnezeu îl trimite pe acesta sau pe acela. Lucrarea  lui poate  le stârneste într-un fel curiozitatea. Dumnezeu  nu va satisface însã  aceastã curiozitate; si Cuvântul  Sãu nu se va  întoarce  la El lipsit de putere.             Fie ca  lucrarea  de pregãtire  a unui  popor care sã poatã  sta  în picioare  în ziua Domnului  sã-i cuprindã  pe toti aceia care cred Cuvântul.  În ultimii  ani, s-a fãcut o lucrare serioasã.  Întrebãri  profunde  au preocupat mintile  acelora care cred adevãrul prezent.  Lumina  Soarelui  Neprihãnirii  a strãlucit pretutindeni  si de unii a fost primitã  si pãstratã cu stãruintã. Lucrarea  a fost dusã  mai departe în rândurile  lui Hristos.

            Fiecare persoanã  care  poartã  Numele  lui Hristos ar trebui  sã fie  angajatã  în slujire.  Toti  ar trebui  sã spunã:  "Iatã-mã,  trimite-mã".  Buzele care doresc  sã vorbeascã, desi  sunt necurate, vor  fi atinse  de cãrbunele  viu  si vor fi curãtite.  Ei vor fi ajutati  sã rosteascã cuvinte  care  vor arde  si vor  pregãti  calea cãtre suflet.  Va veni timpul când  oamenii vor da socotealã  pentru  sufletele cãrora  ar fi trebuit  sã le transmitã lumina,  însã  nu au primit-o. Cei care au dat  astfel  gres în a-si  face datoria, cãrora le-a fost datã  luminã,  însã  nu au  împãrtãsit-o nimãnui, sunt  pusi  în  cãrtile din ceruri în aceeasi  categorie  cu cei care sunt  vrãjmasi  ai lui Dumnezeu, nedorind  sã se supunã vointei sau cãlãuzirii Sale.             O atmosferã crestinã trebuie sã domneascã în scolile, în sanatoriile si în  casele  noastre de editurã.  Sub  îndrumarea lui Satana se constituie confederatii, si se vor mai forma, al cãror  scop este acela  de a umbri adevãrul  prin influentã omeneascã. Aceia  care se alãturã acestor  confederatii nu pot  auzi niciodatã  urarea  de  bun-venit.  "Bine,  rob bun si credincios; intrã  în bucuria  Stãpânului tãu".  Uneltele  rânduite de Dumnezeu trebuie  sã meargã înainte, nefãcând nici un compromis cu puterile  întunericului. Mult  mai mult  trebuie  fãcut  pentru  Hristos  decât s-a fãcut  pânã acum.             Fiecare student  trebuie  sã tindã  spre integritate. Mintea  trebuie  sã se îndrepte  cu  reverentã  cãtre  cuvântul descoperit al lui Dumnezeu. Luminã  si har  vor fi date acelora  care ascultã  astfel de Dumnezeu. Ei vor privi  la lucrurile  minunate  ale Legii Lui.  Adevãruri mari, cãrora  nu li s-a  dat atentie  si nu  au fost  vãzute de la  Cincizecime, vor strãluci din Cuvântul  lui Dumnezeu în toatã splendoarea  lor originalã.  Acelora  care  Îl  iubesc  pe Dumnezeu cu adevãrat, Duhul Sfânt le va descoperi adevãruri care s-au sters  din amintire si, de asemenea,  adevãruri  care sunt  cu totul noi.  Cei care mãnâncã  trupul  si beau sângele  Fiului  lui Dumnezeu  vor scoate din cãrtile Daniel si Apocalipsa  adevãruri  inspirate  de Duhul Sfânt. Ei vor pune în actiune  forte care nu pot  fi oprite. Buzele copiilor se vor  deschide pentru a proclama taine care au  fost ascunse de mintile oamenilor.  Domnul a ales lucrurile nebune ale acestei lumi pentru a face de rusine pe cele întelepte si lucrurile slabe ale acestei lumi  pentru a face de rusine pe cele  tari.

              Biblia nu trebuie adusã în scolile noastre  pentru a fi  strivitã între materiile care propagã necredinciosia.  Biblia trebuie  sã fie  temelia si materia de bazã  în educatie.  Este adevãrat cã noi cunoastem  acum mult  mai mult din  Cuvântul viului Dumnezeu decât am stiut  în trecut,  însã mai este  încã  mult  de învãtat.  Acesta  trebuie folosit  ca fiind  Cuvântul viului Dumnezeu si sã fie  considerat ca cel  dintâi, cel din urmã si cel  mai bun lucru dintre toate lucrurile. Atunci se va vedea adevãrata crestere spiritualã. Studentii  îsi vor  forma caractere  sãnãtoase,  deoarece ei mãnâncã trupul si beau  sângele  Fiului lui Dumnezeu. Însã, dacã nu se face acest lucru, sãnãtatea sufletului slãbeste.  Mentineti-vã  pe canalul luminii. Studiati Biblia. Cei care îi slujesc lui Dumnezeu cu credinciosie vor fi binecuvântati. Acela  care nu va îngãdui  ca vreo  lucrare fãcutã  cu credinciosie sã treacã  nerãsplãtitã  va încununa  fiecare  act de credinciosie si integritate  cu dovezile  iubirii  si  aprobãrii  Sale"    

 Review and Herald " , 17 august  1897.

          PENTRU STUDIU SUPLIMENTAR

• "Semnele  timpului" - O lectie  de la cei  trei tineri evrei, 2 sept. 1897

• "Instructorul  tineretului" -Ce gândim noi despre  Hristos? 16 sept.  1897

• "Instructorul tineretului" - Adevãratul  obiectiv  al educatiei  31 martie  - 7 aprilie  1898

• "Instructorul  tineretului"- Timotei,  5 mai 1898

• "Review and Herald  -"Responsabilitatea  pãrintilor-10, 17 mai 1898

• "Instructorul tineretului"- Strãjerul nevãzut, 19, 26  mai  1898

• "Instructorul  tineretului"  -  Cuvântul lui Dumnezeu, Cartea noastrã de studiu, 30 iunie,7  iulie 1898

• "Instructorul tineretului"- Rugãciunea, tãria noastrã, 18 aug.1898

• "Instructorul tineretului"- Si harul lui Dumnezeu era asupra  Lui,  8  sept. 1898

• "Instructorul tineretului" - Educatia înaltã, 8 dec.  1898

• "Hristos, Lumina  lumii"-  Ca un prunc,   ed. 1995, pag. 46-51,1898 

• "Hristos, Lumina lumii" - Suirea la Ierusalim, ed. 1995, pag. 52-58, 1898

ELLEN  G.  WHITE