BETIA MINTALÃ

             Ce ar trebui sã citeascã copiii nostri? Iatã o întrebare serioasã, care necesitã un rãspuns serios. Sunt îngrijoratã când vãd în familii crestine ziare si reviste care contin povesti care  nu influenteazã  mintea în bine. I-am urmãrit pe cei care au gust pentru fictiune si care si-l cultivã. Ei au avut privilegiul de a asculta adevãrurile din Cuvântul lui Dumnezeu, de a se familiariza cu convingerile pe care este întemeiatã credinta noastrã; însã ei au crescut pânã la vârsta maturitãtii lipsiti de adevãrata evlavie. Acesti tineri atât de pretiosi au nevoie  sã punã la temelia caracterului lor cel mai bun material - dragostea si frica de Dumnezeu si cunoasterea lui Hristos. Însã multi nu au o cunoastere inteligentã a adevãrului, asa cum este acesta în Isus. Mintea lor se hrãneste cu povestiri senzationale. Ei trãiesc într-o lume  fictivã si nu sunt pregãtiti pentru datoriile practice ale vietii. Am urmãrit copii cãrora li s-a îngãduit sã creascã în acest mod. Fie cã sunt în cãmin sau în altã parte, ei sunt ori fãrã astâmpãr, nervosi sau visãtori, ori sunt incapabili de a conversa, fie si asupra celor mai comune subiecte. Facultãtile nobile, cele care puteau fi întrebuintate în vederea atingerii unor scopuri înalte, au fost degradate, ajungând la contemplarea lucrurilor usuratice sau chiar mai rãu decât atât, pânã ce posesorul acestora a ajuns sã fie satisfãcut cu asemenea subiecte si doar cu greu mai poate ajunge la ceva mai înalt. Gândul sau conversatia cu privire la cele religioase au devenit pentru el plictisitoare. Hrana mintalã pentru care cãpãtase o oarecare plãcere a fost contaminatã în efectele ei, care l-au condus spre gânduri necurate si senzuale. Cu toatã sinceritatea am simtit milã pentru aceste suflete când mi-am dat seama cât de mult pierd neglijând ocaziile de a-L cunoaste pe Hristos, în care sunt concentrate toate sperantele noastre pentru viata vesnicã. Cât de mult timp pretios este irosit, timp în care ei ar putea studia Modelul în privinta adevãratei evlavii.  Am cunoscut personal pe câtiva care si-au pierdut tonusul sãnãtos al mintii datoritã unor obiceiuri gresite în privinta lecturii. Ei trec prin viatã având o imaginatie bolnavã, amplificând orice necaz, cât de mic. Lucruri pe care o minte sãnãtoasã, sensibilã, nici nu le-ar bãga în seamã devin pentru ei necazuri de nesuportat, obstacole de netrecut. Pentru ei, viata este o umbrã continuã.  Cei care si-au îngãduit obiceiul de a alerga nebuneste dupã povesti excitante îsi mutileazã puterea mintalã si se descalificã singuri de a avea gânduri si o minte viguroasã. Existã acum bãrbati si femei care se aflã în declinul vietii pentru cã nu si-au putut reveni niciodatã de pe urma efectelor lecturilor necum-pãtate. Obiceiul format în primii ani s-a dezvoltat o datã cu cresterea lor si s-a întãrit concomitent cu puterea lor; iar eforturile de a-l birui, desi hotãrâte, au fost doar partial încununate de succes. Multi nu au putut reveni niciodatã la vigoarea mintalã pe care au avut-o initial. Toate încercãrile de a deveni crestini practici se sfârsesc doar cu o dorintã nefinalizatã. Ei nu pot deveni cu adevãrat asemenea Domnului Hristos si continuã sã-si hrãneascã mintea cu acest fel de literaturã. Nici în plan fizic efectele nu sunt mai putin dezastruoase. Sistemul nervos este în mod inutil împovãrat prin aceastã pasiune pentru citit. În unele cazuri, tineri si chiar cei maturi au fost loviti de paralizie nu dintr-o altã cauzã decât aceea a cititului în exces. Mintea a fost continuu tinutã într-o stare de excitare, pânã când mecanismul delicat al creierului a slãbit atât de mult, încât nu s-a mai putut pune în miscare, iar consecinta a fost paralizia.  Când este cultivat apetitul pentru povestiri excitante, senzationale, gustul moral este pervertit, iar mintea nu este satisfãcutã pânã nu este hrãnitã continuu cu aceastã hranã fãrã valoare, nesãnãtoasã. Am vãzut tinere, asa-zis crestine, care nu erau fericite pânã nu aveau la îndemânã vreun roman nou sau vreo revistã cu povestiri. Mintea tânjea dupã stimulente exact asa cum betivul doreste bãutura îmbãtãtoare. Acesti tineri nu manifestã un spirit de devotiune; nici o luminã cereascã nu poate strãluci asupra celor din preajma lor spre a-i conduce la fântâna cunoasterii. Ei nu au o experientã religioasã profundã. Dacã aceastã categorie de cãrti nu ar fi stat mereu în preajma lor, ar mai fi existat nãdejde pentru îndreptarea lor; însã ei tânjesc dupã ele si le obtin.  Sunt îndureratã sã vãd tineri si tinere ruinându-si utilitatea în aceastã viatã si nedobândind acea experientã care îi va pregãti pentru viata vesnicã si societatea cereascã. Nici nu se poate gãsi un nume mai potrivit pentru aceastã stare decât acela de "betie mintalã".  Obiceiurile de necumpãtare în privinta cititului exercitã o influentã periculoasã asupra creierului la fel ca si necumpãtarea în mâncare si bãuturã. Cea mai bunã cale pentru a preveni cresterea acestui rãu este de a ne preocupa de teren. Este nevoie de cea mai mare grijã si atentie pentru cultivarea mintii si semãnarea pe acest teren a pretioaselor seminte ale adevãrului biblic. Domnul, în marea Sa îndurare, ne-a descoperit în Scripturi regulile privitoare la o viatã sãnãtoasã. El ne spune ce pãcate sã evitãm; El ne explicã planul mântuirii si ne aratã calea cãtre cer. El i-a inspirat pe oamenii sfinti sã scrie, spre folosul nostru, învãtãturi clare cu privire la pericolele care ne înconjoarã pe cale si cum sã scãpãm de ele. Cei care ascultã de îndemnul de a cerceta Scripturile nu vor ignora aceste lucruri. În mijlocul primejdiilor din timpul sfârsitului, fiecare membru al bisericii ar trebui sã înteleagã argumentele pe care se întemeiazã nãdejdea si credinta sa - argumente care nu sunt dificil de înteles. Existã suficiente lucruri cu care sã ne ocupãm mintea, dacã vrem sã crestem în harul si cunoasterea Domnului nostru Isus Hristos.  Noi suntem mãrginiti, însã trebuie sã avem un simt al infinitului. Mintea trebuie pusã la lucru pentru a-L contempla pe Dumnezeu si minunatul Sãu plan de mântuire. Sufletul va fi astfel înãltat mai presus de ceea ce este pãmântesc, obisnuit, si se va îndrepta spre ceea ce este nobil si vesnic. Gândul cã noi facem parte din lumea lui Dumnezeu, în prezenta marelui Creator al Universului, care l-a fãcut pe om dupã asemãnarea Sa, va conduce mintea pe un câmp mult mai larg de meditatie. Este un gând mãret acela cã ochiul lui Dumnezeu vegheazã asupra noastrã, cã El ne iubeste, cã ne poartã atât de mult de grijã, încât a dat pe scumpul Sãu Fiu pentru a ne rãscumpãra, pentru ca sã nu pierim în starea noastrã nenorocitã; iar acela care îsi deschide inima sã primeascã si sã contemple astfel de teme nu se va multumi niciodatã sã zãboveascã asupra subiectelor banale, senzationale.  Dacã Biblia ar fi studiatã asa cum ar trebui, oamenii ar avea un intelect puternic. Subiectele pe care le trateazã Cuvântul lui Dumnezeu, simplitatea plinã de demnitate cu care sunt prezentate, temele nobile pe care acesta le aduce în fata mintii dezvoltã în om facultãti care altfel nu ar fi dezvoltate. În Biblie se deschide în fata imaginatiei un câmp nelimitat. Cercetãtorul acestor teme mãrete se întoarce de la contemplarea lor, de la cugetarea asupra acestor subiecte distinse, cu mintea si cu simtãmintele mai curate decât dacã si-ar fi petrecut timpul citind orice altã lucrare de origine omeneascã, fãrã sã mai punem în calcul pe cele cu un caracter minor. Mintile tinere pierd ocazia de a atinge cea mai nobilã dezvoltare atunci când neglijeazã cea mai înaltã sursã a întelepciunii - Cuvântul lui Dumnezeu. Motivul pentru care avem atât de putini oameni cu o minte dezvoltatã, de o valoare statornicã si solidã, este cã nu mai existã fricã de Dumnezeu, Dumnezeu nu mai este iubit, iar principiile religioase nu sunt puse în practicã în viata de zi cu zi asa cum ar trebui.  Dumnezeu doreste ca noi sã folosim toate mijloacele pe care le avem la dispozitie pentru a ne cultiva si întãri puterile intelectuale. Noi am fost creati pentru o existentã mai înaltã, mai nobilã, decât viata pe care o avem acum. Trebuie sã folosim timpul prezent ca sã ne pregãtim pentru viata vesnicã. Oare unde am putea gãsi teme mai mãrete pentru contemplare sau un subiect mai interesant pentru gândurile noastre decât în adevãrurile sublime desfãsurate în Biblie? Aceste adevãruri vor face o lucrare puternicã în favoarea omului, iar el nu are de fãcut decât sã le urmeze. Însã cât de putin este studiatã Biblia! Zãbovim asupra oricãror subiecte neimportante, numai asupra acestuia nu. Dacã Biblia ar fi studiatã mai mult, dacã adevãrurile ei ar fi întelese mai bine, noi am fi un popor mult mai luminat si mai inteligent. Îngerii din lumea luminii stau alãturi de cãutãtorul sincer dupã adevãr pentru a-i impresiona si ilumina mintea. Cel care are întelegerea întunecatã poate gãsi luminã prin cunoasterea Scripturii.

"Cumpãtarea crestinã si igiena biblicã" , p. 123-126, 1890

         PENTRU STUDIU SUPLIMENTAR

• "Patriarhi si profeti"-  Sãptãmâna literarã, 1890, p. 111-116

• Scolile profetilor, 1890, p. 592-602

• "Review and Herald"- Învatã prin cuvânt si exemplu, 31 martie 1891

• "Review and Herald" - Lucrarea mamei,15 septembrie 1891

• "Calea cãtre Hristos" - O cunoastere a lui Dumnezeu ,1892,   p. 89-96 

ELLEN  G.  WHITE