ADEVĂRATA EDUCATIE
"Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate" (Ps. 119,130) - acelora care nu socotesc că stiu totul, ci sunt dornici să învete. Care a fost lucrarea solului trimis de Dumnezeu în lumea noastră? Singurul Fiu al lui Dumnezeu Si-a îmbrăcat divinitatea în umanitate si a venit în lumea noastră ca învătător, pentru a descoperi adevărul în contrast cu minciuna. Adevărul, adevărul mântuitor, nu a lâncezit niciodată pe limba Sa, nu a întârziat niciodată în mâinile Sale, ci a fost expus cu limpezime si definit cu claritate în mijlocul întunericului moral care predomină în lumea noastră. Pentru această lucrare, El a părăsit curtile ceresti. El a spus despre Sine Însusi: "Pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr" (Ioan 18,37). Adevărul iesea de pe buzele Sale cu prospetime si putere, ca o nouă descoperire. El era calea, adevărul si viata. Viata Sa, dată pentru această lume păcătoasă, a fost plină de ardoare si rezultate memorabile; căci lucrarea Sa avea să salveze suflete pretioase. El a venit pentru a fi adevărata lumină care străluceste în mijlocul întunericului moral al superstitiei si rătăcirii si a fost anuntat de un glas din cer care a proclamat: "Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea." Iar la schimbarea la fată, glasul ceresc a fost auzit din nou: "Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc plăcerea; de El să ascultati."
"În adevăr, Moise a zis părintilor nostri: 'Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fratii vostri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultati în tot ce vă va spune. Si oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvârsire din mijlocul norodului'." (Fapte 3,22.23). Domnul Hristos a adus lumii noastre o cunoastere sigură cu privire la Dumnezeu, iar tuturor acelora care au primit si ascultat cuvântul Său, le-a dat puterea să devină fii ai lui Dumnezeu. Acela care a venit de la Dumnezeu în lumea noastră a dat învătături asupra tuturor subiectelor esentiale, pentru ca omul să stie cum poate găsi cărarea către cer. Pentru el, adevărul era o realitate întotdeauna prezentă si evidentă; El nu a prezentat sugestii sau sentimente, notiuni sau păreri, ci a prezentat doar adevărul curat, trainic si mântuitor.
Tot ceea ce nu este cuprins în adevăr constituie lucrarea bâjbâită a omului. Asa-zisii oameni mari si învătati ai lumii pot fi nesăbuiti în ochii lui Dumnezeu, si dacă lucrurile stau astfel, afirmatiile pompoase ale învătătorilor lor, desi se poate să placă si să satisfacă simturile si desi s-ar putea să fie transmise din veac în veac si să fie balansate în leagănul credintei populare, constituie o amăgire si o înselăciune, dacă nu se găsesc în lectiile inspirate ale Domnului Hristos. El este sursa adevăratei întelepciuni; căci El S-a asezat pe Sine exact la acelasi nivel cu Dumnezeul Cel vesnic. În umanitatea Sa, slava luminii ceresti a căzut direct asupra Lui si de la El asupra lumii, pentru a fi reflectată apoi de către toti aceia care Îl primesc si cred în El, amestecată fiind cu desăvârsirea caracterului Său si strălucirea propriului Său caracter. În timp ce Domnul Hristos stătea în mod distinct prin personalitatea Sa umană si făcea apel într-un limbaj izbitor, dar simplu, către omenire, El era atât de desăvârsit unit cu Dumnezeu, încât vocea Sa venea cu autoritate, ca fiind glasul lui Dumnezeu din centrul slavei. În raportul său, Ioan, inspirat de Duhul Sfânt, spune despre Hristos: "La început era Cuvântul si Cuvântul era cu Dumnezeu si Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; si nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El" (Ioan 1,1-3). Aceasta este cea mai pretioasă desfăsurare a adevărului clar, care îsi răspândeste lumina sa divină si slava sa asupra tuturor celor care îl primesc. Ce învătătură mai importantă poate fi primită decât aceea din Cartea care învată despre căderea omului si despre consecintele păcatului care a deschis calea pentru nenorociri asupra lumii noastre; care învată, de asemenea, despre prima venire a lui Hristos, un prunc neajutorat, născut într-un staul si legănat într-o iesle. Istoria vietii lui Hristos trebuie studiată, comparându-se scriptură cu scriptură, pentru ca noi să putem învăta cea mai importantă lectie. Care sunt conditiile mântuirii? Ca fiinte inteligente, înzestrate cu însusiri si responsabilităti personale, noi putem lua cunostintă despre soarta noastră viitoare, vesnică; căci raportul Scripturii dat de către Ioan, sub inspiratia Duhului Sfânt, nu contine conditii care să nu fie usor de înteles si care să nu suporte cea mai asiduă si critică investigare. Domnul Hristos a fost un Învătător trimis de Dumnezeu, iar cuvintele Sale nu erau pleavă sau ceva neînsemnat. Însă forta majoritătii învătăturilor omenesti constă în afirmatii, presupuneri, si nu în adevăr. Învătătorii din zilele noastre pot face uz doar de abilitatea educată a învătătorilor dinaintea lor; si cu toată importanta ce poate fi atasată de cuvintele celor mai mari autori, există o incapacitate constientă de a-i duce la primul mare principiu, Sursa întelepciunii care nu dă gres, din care învătătorii îsi dobândesc autoritatea. Există o nesigurantă dureroasă, o căutare continuă si dorinta de a avea acele asigurări care pot fi găsite doar la Dumnezeu. Se poate suna din trâmbita măretiei omenesti, însă aceasta scoate un sunet neclar; aceasta nu este vrednică de crezare si mântuirea sufletelor omenesti nu poate fi lăsată pe seama ei. O multime de traditii, care doar seamănă a adevăr, au fost aduse în sistemul educational, care nu-l vor ajuta niciodată pe cel care învată să trăiască în această viată, astfel încât să poată dobândi viata vesnică. Literatura adusă în scolile noastre, scrisă de necredinciosi, asa-zisi oameni întelepti, nu contine acea educatie de care trebuie să beneficieze elevii si studentii. Nu este esential ca ei să fie educati în această privintă pentru a absolvi aceste scoli, pentru scoala care este în ceruri. Nenumăratele traditii care sunt învătate nu suportă comparatie cu învătăturile Aceluia care a venit spre a arăta calea spre ceruri. Domnul Hristos învăta cu autoritate. Predica de pe munte este o realizare minunată si totusi atât de simplă, încât si un copil o poate studia fără a o întelege gresit. Muntele Fericirilor este o reprezentare a locului înalt pe care a stat Domnul Hristos. El a vorbit cu o autoritate care Îi apartinea în exclusivitate. Fiecare propozitie pe care o rostea venea de la Dumnezeu. El era Cuvântul si Întelepciunea lui Dumnezeu si El prezenta întotdeauna Cuvântul cu puterea lui Dumnezeu. "Cuvintele pe care vi le spun Eu", spunea El, "sunt duh si viată".
Ceea ce în sfaturile ceresti Tatăl si Fiul au socotit esential pentru mântuirea omului a fost definit încă din vesnicie prin adevăruri infinite, pe care fiintele mărginite trebuie să le înteleagă. Au fost făcute descoperiri în privinta învătăturilor despre neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să-si poată înnobila propria viată si pe cea a semenilor săi nu doar prin detine-rea adevărului, ci si prin transmiterea lui. "Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu si de folos ca să învete, să mustre, să îndrepte, să dea întelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare bună". "Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu si înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii si mortii, si pentru arătarea si împărătia Sa: propovăduieste Cuvântul, stăruieste asupra lui la timp si ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândetea si învătătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învătătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, si îsi vor da învătături după poftele lor. (2 Tim. 3,16.17; 4,1-3). Domnul Isus n-a introdus în învătătura Sa nici un fel de stiintă omenească. Învătătura Sa este plină de adevărul măret, înăltător, mântuitor, cu care nu se pot compara nici cele mai mari ambitii si născociri omenesti; si cu toate acestea, lucruri de mică importantă preocupă mintile oamenilor. Marele plan de mântuire a unui neam decăzut a fost îndeplinit în viata lui Hristos în trup omenesc. Acest plan de restaurare a chipului moral al lui Dumnezeu în omenirea decăzută a pătruns cu totul viata si caracterul Domnului Hristos. Măretia Sa nu s-a putut întrepătrunde cu stiinta omenească, ce se va deconecta de marea sursă a întelepciunii într-o zi. Subiectul stiintei omenesti nu a iesit niciodată de pe buzele Sale sfinte. Crezând si împlinind cuvintele lui Dumnezeu, El a separat familia omenească de carul lui Satana. El era constient de teribila nenorocire care atârna asupra neamului omenesc si a venit să salveze suflete prin propria Lui neprihănire, aducând lumii asigurarea deplină a nădejdii si o usurare completă. Se poate dobândi cunostinta uzuală în lume; căci toti oamenii sunt proprietatea lui Dumnezeu si sunt prelucrati de Dumnezeu pentru a îndeplini voia Sa în anumite domenii, chiar atunci când ei refuză pe omul Isus Hristos ca Mântuitor al lor. Felul în care Dumnezeu îi foloseste pe oameni nu este înteles întotdeauna, însă El îi foloseste. Dumnezeu le încredintează oamenilor talente si geniu inventiv, pentru ca marea Sa lucrare să poată fi împlinită în lume. Oamenii cred că inventiile mintilor omenesti vin de la om, însă Dumnezeu este în spatele acestor lucruri. El a fost Acela care a făcut să fie inventate mijloacele de călătorie rapidă, în vederea marii zile a pregătirii. Felul în care oamenii si-au folosit capacitătile, neutilizându-le corect si făcând abuz de talentele date lor de Dumnezeu, a adus confuzie în lume. Ei au renuntat la protectia Domnului Hristos, punându-se sub tutela marelui răzvrătit, printul întunericului. Numai omul este răspunzător pentru focul străin care a fost amestecat cu cel sacru. Acumularea atâtor lucruri care slujesc patimii si ambitiei a adus asupra lumii judecata lui Dumnezeu. Când sunt în dificultăti, filozofii si oamenii mari ai pământului doresc să-si satisfacă mintea fără să facă apel la Dumnezeu. Ei fac caz de filozofia lor cu privire la ceruri si pământ si caută explicatii pentru plăgi, ciumi, epidemii, cutremure de pământ si foamete potrivit cu asa-zisa lor stiintă. Ei încearcă să răspundă la sute de întrebări legate de creatiune si providentă, spunând pur si simplu: aceasta este o lege a naturii. Există legi ale naturii, însă ele sunt în armonie cu toată lucrarea lui Dumnezeu; dar când multimile de domni si dumnezei încearcă să explice principiile si providenta care apartin numai lui Dumnezeu, prezentând lumii un foc străin în loc de cel divin, aceasta înseamnă confuzie. Mecanismul pământului si al cerurilor necesită multe fete pentru fiecare roată, pentru a se putea vedea Mâna de dincolo de roti, care aduce ordine desăvârsită acolo unde este numai dezordine. Dumnezeul Cel viu si adevărat este necesar a fi pretutindeni. Daniel 2 relatează una dintre cele mai interesante si importante întâmplări. Nebucadnetar, împăratul Babilonului, a visat un vis pe care nu si l-a putut aminti când s-a trezit. "Atunci împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători si pe haldei", pe aceia pe care el îi înăltase si de care depindea, si, relatând întâmplarea, le-a cerut să-i spună visul. Înteleptii stăteau în fata lui înfricosati; căci ei nu aveau nici o rază de lumină cu privire la acest vis. Ei au putut spune doar atât: "Vesnic să trăiesti, împărate! Spune robilor tăi visul, si-ti vom arăta tâlcuirea lui!" (Dan. 2,4). "Împăratul a luat iarăsi cuvântul si a zis haldeilor: 'Mi-a scăpat din minte lucrul acela; dacă nu-mi veti face cunoscut visul si tâlcuirea lui, veti fi făcuti bucăti si casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. Dar dacă-mi veti spune visul si tâlcuirea lui, veti primi de la mine daruri si răsplătiri si mare cinste; de aceea, spuneti-mi visul si tălmăcirea lui'." (Dan. 2,5-6). Înteleptii i-au răspuns la fel: "Să spună împăratul robilor tăi visul si i-l vom tălmăci!" (Dan. 2,7). Nebucadnetar a început să vadă că oamenii în care se încrezuse pentru a-i dezlega tainele prin întelepciunea lor înfumurată l-au lăsat cu totul neajutorat si a spus: "Văd, cu adevărat, că vreti să câstigati vreme, pentru că vedeti că lucrul mi-a scăpat din minte. Dacă deci nu-mi veti spune visul, vă asteaptă pe toti aceeasi soartă, fiindcă vreti să vă întelegeti ca să-mi spuneti minciuni si neadevăruri, până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneti-mi visul, ca să stiu dacă sunteti în stare să mi-l si tâlcuiti." Haldeii i-au răspuns împăratului: "Nu este nimeni pe pământ care să poată spună ce cere împăratul; de aceea, nici-odată, nici un împărat, oricât de mare si puternic ar fi fost, n-a cerut asa ceva de la nici un vrăjitor, cititor în stele sau haldeu. Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuintă nu este printre muritori!" (Dan. 2,8-11). Atunci împăratul "s-a mâniat si s-a supărat foarte tare. A poruncit să nimicească pe toti înteleptii Babilonului" (Dan. 2,12) . Auzind despre această hotărâre, "Daniel s-a dus la împărat si l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea. Apoi Daniel s-a dus în casa lui si a spus despre lucrul acesta tovarăsilor săi, Hanania, Misael si Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină" (Dan. 2,16-18). Duhul Domnului S-a revărsat asupra lui Daniel si a tovarăsilor săi si taina i-a fost descoperită lui Daniel într-o vedenie de noapte. Când a început să relateze cele întâmplate, împăratului i-a revenit proaspăt în minte visul si i-a dat si tălmăcirea, arătând evenimentele extraordinare care aveau să se desfăsoare de-a lungul istoriei profetice. Domnul era la lucru în împărătia Babilonului, transmitând lumină celor patru robi evrei, pentru ca El să-Si poată reprezenta lucrarea înaintea poporului. El avea să descopere că are putere asupra împărătiilor lumii, că poate ridica si doborî pe împărati. Împăratul care era mai presus de toti împăratii transmitea marele adevăr împăratului Babilonului, trezind în mintea sa un simt al responsabilitătii fată de Dumnezeu. El a văzut contrastul dintre întelepciunea lui Dumnezeu si întelepciunea celor mai multi întelepti din împărătia sa. Domnul le-a dat reprezentantilor Săi credinciosi lectii de sus din ceruri si Daniel a spus înaintea înteleptilor împăratului Babilonului: "Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu din vesnicie în vesnicie! A Lui este întelepciunea si puterea. El schimbă vremurile si împrejurările; El răstoarnă si pune pe împărati; El dă întelepciune înteleptilor si pricepere celor priceputi. El descoperă ce este adânc si ascuns; El stie ce este în întuneric si la El locuieste lumina." (Dan. 2,20-22). "Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele si care face cunoscut împăratului Nebucadnetar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă." (Dan. 2,28). Nu a fost adusă slavă oamenilor care erau prezicători în împărătie; ci acei oameni care si-au pus toată încrederea lor în Dumnezeu, căutând har, putere si iluminare divină, au fost alesi ca reprezentanti ai împărătiei lui Dumnezeu în Babilonul cel nelegiuit si idolatru. Evenimentele istorice relatate în visul împăratului aveau însemnătate pentru el; însă visul i-a fost sters din minte pentru ca înteleptii, prin asa-zisa lor întelegere a tainelor, să nu-i dea acestuia o interpretare falsă. Lectiile cuprinse în acest vis au fost date de Dumnezeu pentru cei din zilele noastre. Incapacitatea înteleptilor de a relata visul este o reprezentare a înteleptilor din zilele noastre, care nu au discernământ, pricepere si cunostintă de la Cel Prea Înalt si de aceea nu sunt în stare să înteleagă profetiile. Cei mai învătati în stiinta lumii, care nu caută să vadă ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său si nu îsi deschid inimile pentru a primi acel cuvânt spre a-l transmite si altora, nu sunt reprezentanti ai Săi. Nu oamenii mari si învătati, regii si nobilii pământului vor fi cei care vor primi adevărul despre viata vesnică, desi acesta li se va face cunoscut. Expunerea visului de către Daniel în fata împăratului, a cărui descoperire fusese dată de Dumnezeu, i-a adus lui Daniel onoare si măretie. "Împăratul Nebucadnetar a căzut cu fata la pământ si s-a închinat înaintea lui Daniel si a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare si miresme. Împăratul a vorbit lui Daniel si a zis: 'Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor si Domnul împăratilor, si El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!' Apoi împăratul a înăltat pe Daniel si i-a dat daruri multe si bogate; i-a dat stăpânire peste tot tinutul Babilonului si l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înteleptilor Babilonului. Daniel a rugat pe împărat să dea grija trebilor tinutului Babilonului în mâna lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Daniel însă a rămas în curtea împăratului" (Daniel 2,46-49), locul unde se făcea judecata, iar cei trei tovarăsi ai lui au fost făcuti consilieri, judecători si conducători în tară. Acesti oameni nu s-au umflat de mândrie, ci ei au văzut si s-au bucurat că Dumnezeu a fost recunoscut mai presus de toti puternicii pământului si că împărătia Sa a fost înăltată mai presus de toate împărătiile pământului. Asadar, vedem că, desi se poate obtine cea mai înaltă educatie pământească, totusi oamenii care o detin pot fi nestiutori în privinta celor dintâi principii care îi fac să fie supusi ai Împărătiei lui Dumnezeu. Învătătura omenească nu poate oferi calificarea necesară pentru împărătie. Supusii împărătiei lui Hristos nu ajung acolo prin forme si ceremonii sau prin studierea a numeroase cărti. "Si viata vesnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu." Membrii împărătiei lui Hristos sunt mădulare ale trupului Său, El Însusi fiind Capul acestuia. Ei sunt alesii lui Dumnezeu, fiii Săi, "o preotie împărătească, un neam sfânt, o semintie aleasă", pentru a putea aduce laude Aceluia pe care El i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. "Căci tu esti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fata pământului. Nu doar pentru că întreceti la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi si v-a ales, căci voi sunteti cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru că Domnul vă iubeste, pentru că a vrut să tină jurământul pe care l-a făcut părintilor vostri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică si v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului. Să stii dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios si Îsi tine legământul si îndurarea până la al miilea neam de oameni fată de cei ce-L iubesc si păzesc poruncile Lui. Dar răsplăteste îndată pe cei ce-L urăsc, si-i pierde; nu dă nici o păsuire celui ce-L urăste, ci-i răsplăteste îndată. De aceea, păzeste poruncile, legile si rânduielile pe care ti le dau azi si împlineste-le." (Deut. 7,6-11). Dacă poruncile lui Dumnezeu sunt tinute, timp de o mie de generatii, aceasta va conduce în Împărătia lui Dumnezeu, în prezenta lui Dumnezeu si a sfintilor Săi îngeri. Acesta este un argument care nu poate fi contrazis. Poruncile lui Dumnezeu vor dura cât timpul si vesnicia. Atunci ele ne sunt date ca o povară? Nu. "Si Domnul ne-a poruncit să tinem toate aceste porunci, să ne temem de Domnul pentru bine-le nostru pentru totdeauna, pentru a ne putea păstra în viată, asa cum suntem astăzi." Domnul a dat poporului Său porunci, pentru ca, ascultând de ele, copiii Săi să-si poată păstra sănătatea fizică, mintală si morală. Ei aveau să trăiască prin ascultare; însă moartea este rezultatul sigur al neascultării de Legea lui Dumnezeu. Scripturile Vechiului si Noului Testament trebuie studiate zilnic. Cercetătorul acestora, care caută în mod continuu să învete si să înteleagă căile si lucrările Sale, va ajunge plin de cunostinta si întelepciunea lui Dumnezeu. Biblia trebuie să fie lumina noastră, educatorul nostru. Când Îl vom recunoaste pe Dumnezeu în toate căile noastre; când tinerii sunt educati să creadă că Dumnezeu trimite ploaia si strălucirea soarelui din ceruri, făcând plantele să înflorească; când ei sunt învătati că toate binecuvântările vin de la El; când, cu credinciosie, ei Îl recunosc pe Dumnezeu si îsi îndeplinesc datoriile zi de zi, Dumnezeu va fi prezent în toate gândurile lor; ei se pot încrede în El pentru mâine si acea neliniste care aduce nefericirea pentru atât de multe vieti va fi înlăturată. "Căutati mai întâi Împărătia cerurilor si neprihănirea Lui; si toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra." (Matei 6,33).
Cea dintâi lectie din orice sistem de educatie este aceea de a cunoaste si întelege voia lui Dumnezeu. Luati cunostinta de Dumnezeu cu voi în fiecare zi a vietii. Lăsati ca aceasta să vă preocupe mintea si întreaga fiintă. Dumnezeu i-a dat lui Solomon întelepciune, însă această întelepciune dată lui de Dumnezeu a fost pervertită atunci când el s-a întors de la Dumnezeu pentru a obtine întelepciune din alte surse. Avem nevoie de întelepciunea lui Solomon, după ce am aflat de întelepciunea Aceluia mai mare decât Solomon. Nu trebuie să trecem prin întelepciunea omenească, socotită o nebunie, pentru a căuta adevărata întelepciune. Pentru oameni, a învăta stiinta prin puterea omenească înseamnă a dobândi o educatie falsă, însă a învăta despre Dumnezeu si Isus Hristos înseamnă a învăta stiinta Bibliei. Confuzia în educatie a venit datorită faptului că întelepciunea si cunostinta de Dumnezeu nu au fost onorate si înăltate de lumea religioasă. Cei cu inima curată Îl văd pe Dumnezeu în orice lucrare a providentei, în orice etapă a adevăratei educatii. Ei vibrează la cea dintâi rază de lumină care străluceste de la tronul lui Dumnezeu! Sfaturi din ceruri sunt date acelora care vor prinde cele dintâi raze ale cunostintei spirituale. Elevii si studentii din scolile noastre trebuie să considere cunoasterea de Dumnezeu ca fiind mai presus de orice. Numai cercetarea Scripturilor poate aduce cunostinta adevăratului Dumnezeu si a lui Isus Hristos, pe care L-a trimis El. "Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: "Voi prăpădi întelepciunea celor întelepti si voi nimici priceperea celor priceputi" (1 Cor. 1,18.19). "Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înteleaptă decât oamenii; si slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii." (1 Cor. 1,25). "Si voi, prin El, sunteti în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi întelepciune, neprihănire, sfintire, răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: "Cine se laudă, să se laude în Domnul." (1 Cor. 1,30.31). Special Testimonies on Education" , 26 martie 1896"
PENTRU STUDIU SUPLIMENTAR "Review and Herald" - Copiii nostri au nevoie de grija si atentia noastră, 28 aprilie 1896 "Ecoul biblic" - Biblia, o putere educativă, 11 mai 1896
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
