Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
PREFATĂ
Aparitia acestui volum din serica "Mărturiilor pentru Comunitate" (biserică) vine să răspundă unei nevoi simtite de noi toti, membri si pastori deopotrivă. Desi lucrarea de publicatie din tara noastră a cunoscut o dezvoltare puternică în perioada interbelică si apoi în perioada 1944-1947, când milioane de exemplare de reviste, borsuri si cărti au fost publicate si răspândite pretutindeni în satele si orasele tării noastre; desi s-au tipărit o parte dintre lucrările Spiritului Profetic, cele nouă volume de "Mărturii pentru Comunitate" nu si-au găsit până acum locul în planurile editoriale ale bisericii.
Sperăm cu ajutorul bunului Dumnezeu ca acest prim volum publicat, să fie urmat de publicarea celorlalte opt volume, cum si de valoroasele lucrări ale Spiritului Profetic, ce n-au văzut încă lumina tiparului în limba română. Pastorii, comunitătile si noi toti, avem nevoie de acest mare si valoros tezaur al Spirtului Profetic.
"Si avem cuvântul proorociei făcut si mai tare; la care bine faceti că luati aminte, ca la o lumină care străluceste într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă si va răsări luceafărul de dimineată în inimile voastre" (2 Petru 1,9)… Pentru o întelegere mai bună a celor cuprinse în acest volum al Mărturiilor să facem o scurtă incursiune în viata servei Domnului din perioada dinaintea aparitiei vol. 9 al Mărturiilor pentru Comunitate (Testimonies).
Privind la timpul volumului 9, vedem o perioadă de cinci ani, ce se întinde până spre sfârsitul verii anului 1909. Experienta serveri Domnului din această perioadă, începe si se termină cu călătoriile ei, de la căminul său din Sf. Elena, California, spre Est, pentru a lua parte la importante întâlniri. Pentru biserică, este o perioadă de revenire după criza din 1902-1903, si de extinderea lucrării de lansare a unor noi actiuni si înfiintarea unor noi institutii.
După o serie de importante întâlniri în Michigan, din primăvara anului 1904, sora White a vizitat Sudul Americii si apoi s-a îndreptat spre Washington D.C., unde se întreprindeau actiuni pentru construirea de clădiri pentru sediul lucrării ce se stabilea în capitala natiunii. Trebuia înăltat un noi sediu al lucrării, o clădire pentru Review and Heral, deci o tipografie, trebuia construit un sanatoriu si un colegiu. Faptul că sora White si-a stabilit căminul în Washington pentru câteva luni, de unde ea putea urmări si da sfaturi - în cunostintă de cauză - în timp ce aceste patru clădiri erau în constructie, era o mare încurajare pentru lucrători. Ea a exercitat de asemenea, o mare influentă în toată biserica pentru fixarea încrederii membrilor bisericii, cu că Dumnezeu a inspirat transferul sediului administrativ al lucrării de publicatii în capitala natiunii.
Aceasta a fost o perioadă de rapidă înaintare si dezvoltare a lucrării noastre medicale pe Coasta Pacificului. Au fost deschide noi sanatorii în capitală, în Glendale si Loma Linda, California. De la început, Loma Linda părea destinată să devină un centru de pregătire si instruire al lucrătorilor medicali, lucrare începută în Battle Creek. În timpul acestor ani critici de înfiintare a colegiului medical, sora E. White a vizitat des California de Sud, unde a putut să dea personal sfaturi si încurajare si a putut să ajute la facerea planurilor pentru înaintarea lucrării. A fost o actiune bazată pe descoperirile date ei de Dumnezeu, ne ne-a condus pas cu pas la înfiintarea, în cele din urmă, a unui colegiu medical pe deplin recunoscut. Atât de grele, de netrecut au fost piedicile, încât, dacă n-ar fi fost credinta si încrederea inspirate de frecventele sfaturi ce veneau prin Spiritul Profetic, institutia n-ar fi supravietuit.
Aceste interese importante ce au tinut-o pe sora White mult timp departe de casa si scrierile ei, au avut ca rezultat o mare întârziere în publicarea cărtilor pe care ea spera să le vadă cât mai curând în câmp, făcându-si lucrarea lor.
Cartea Divina Vindecare a fot singura care nouă pe care E.G. White a publicat-o în perioada aceasta de cinci ani.
În acest timp, lucrarea denominatiunii a crescut prea mult pentru a mai putea retine diferitele amănunte ale pasilor de înaintare. Solia înconjura acum lumea, misionari era trimisi într-un număr tot mai mare, multe institutii închinate educatiei, publicatiilor si lucrării au luat fiintă. În adevăr, solia Evangheliei a ajuns până la marginile pământului.
A produs o mare bucurie în inima servei Domnului, faptul de a se întâlni cu reprezentanti ai lucrării mondiale când acestia s-au întâlnit la Washington D.C. în primăvara anului 1909, pentru sesiunea Conferintei Generale. Acesta a fost ultima ei călătorie spre Est. Acesta a fost ultima ei participare la o sesiunea a Conferintei Generale. Avea acum optzeci si una de ani si consacrase o lungă viată de slujire cauzei lui Dumnezeu. Ea a văzut lucrarea crescând din zilele strădaniilor de la început când erau numai o mână de păzitori ai Sabatului, ce asteptau revenirea pe curând a Domnului. Acum ei numărau 85.000 si era 1.200 de slujitori ai lui Dumnezeu. În timp ce E.G. White stătea înaintea delegatilor la această sesiune a Conferintei Generale ea a fost inspirată să vorbească despre anumite subiecte de o mare importantă si care trebui să fie reamintite. Printre ele era si subiectul reformei sanitare. Timp de patruzeci si cinci de ani ea s-a ocupat de învătarea marilor principii ale vietuirii sănătoase care i-au fost prezentate în viziune. Ea a trăit să vadă roadele acestei învătături. Cu toate acestea mai erau unii care încă se mai retineau , mai erau încă altii care era înclinati spre extreme, astfel că ea a revizuit punct cu punct pozitia în învătăturile noastre. Această declaratie făcută în fata delegatiilor sa sesiunea Conferintei Generale formează un important capitol al volumului 9.
Un alt aspect despre care ea a ales să vorbească a fost acela care se ocupa de Colegiul medical de la Loma Linda. Ea a prezentat obiectivele acestei institutii si a apelat la cooperarea tuturor lucrătorilor si a membrilor spre a face ca această lucrare să fie un succes. Această importantă declaratie se află de asemenea în volumul 9.
Serva Domnului a văzut lucrarea administrării sau conducerii bisericii dezvoltându-se de la un comitet de trei persoane alese în 1863 să poarte răspunderea Conferintei Generale la situatia prezentă a organizatiei cu departamentele Conferintei Generale, cu Diviziunile si Uniunile de Conferinte, organisme ce împart povara răspunderii lucrării între sute si mii de persoane din diferite părti ale câmpului mondial. În cuvintele ei de încheiere, ea a pledat pentru unitate si consacrare. În declaratiile ei scrise, ea s-a ocupat de autoritatea Conferintei Generale si de importanta actiunilor întreprinse de Conferinta Generală în sesiune. Ea a scris despre împărtirea răspunderilor si nevoia de umilintă si credintă. Aceste sfaturi formează o parte importantă a sectiunii de la sfârsitul volumului 9.
Către sfârsitul secolului, sora White a început să facă apel la o reînnoire a interesului ce trebuie avut pentru evanghelizarea milioanelor de oameni din marile metropole ale lumii. Aceste nevoi au fost subliniate din nou si iarăsi în sfaturile pe care ea le-a trimis lucrătorilor ce conduceau lucrarea. Ca răspuns la aceste solii, interesul pentru lucrarea în orase s-a reînviorat. S-a intrat în mari centre cu vestirea Evangheliei. Multe eforturi evanghelistice au fost tinute, vechi comunităti au fost întărite si noi comunităti au fost înfiintate. Pentru a păstra apelurile făcute pentru această lucrare si sfaturile cu privire la tinerea lor în mod permanent în formă, o întreagă sectiune din volumul 9 este devotată acestui important subiect.
Era de asemenea, în zilele când diferitele actiuni si institutii în care ne angajasem cereau talentele si energiile membrilor nostri. A început să fie clar faptul că această lucrare nu va putea fi niciodată terminată, decât numai dacă membrii bisericii se vor uni puternic cu slujitorii bisericii pentru a duce lumii solia mântuirii. Lucrarea membrilor laici ai bisericii, a căpătat o nouă importantă, o nouă viziune. În ultimele două volume ale Mărturiilor (7 si 8), s-a pus un mare accent pe lucrarea membrilor laici si acest lucru este adus la apogeul lui în volumul 9. Urmând un tablou al evenimentelor si crizei finale, ce vor avea loc în scenele de încheiere ale istoriei acestui pământ, mai multe capitole sunt consacrate chemării adresate fiecărui adventist de ziua a saptea de a lua parte activă la evanghelizare, în lucrarea misionară internă si în răspândirea de literatură.
Mai sunt alte două linii de amănuntite sfaturi prezentate în acest volum, pentru prima dată cuprinse în Mărturii, desi în decursul anilor s-au dat multe sfaturi cu privire la ele. Prima are de-a face cu lucrarea printre oamenii de culoare (printre negri). A doua se referă la lucrarea libertătii religioase. Aceasta a fost în mare măsură ca un răspuns la apelurile servei Domnului cuprinse în articolele publicate de dânsa în Review pe la mijlocul deceniului al nouălea, ca lucrătorii si membrii laici să intre în marele Southland si să înceapă acolo lucrarea lor, unii în domeniul educatiei, altii în domeniul medical, unii în vestirea soliei, iar altii trăind în liniste solia pe măsură ce familiile se stabileau în regiune si care nu primiseră încă lumina Evangheliei. Si altii s-au alăturat cestei lucrări ca răspuns la apelurile făcute în volumul 7. Lucrătorii se confruntau cu multe probleme. Trebuia făcute planuri pentru înaintare. Trebuiau înfruntate noi probleme, în mod deosebit acelea ce erau în legătură cu lucrarea în acele locuri unde existau confruntări rasiale. În cursul acestor ani critici, au fost date sfaturi care au slujit ca o călăuză sigură pentru lucrare. Si pentru a face ca acest sfat să fie păstrat permanent spre a servi bisericii, el a fost inclus în volumul 9.
Lucrarea libertătii religioase era o activitate în care noi ne-am angajat de multi ani. Unii era înclinati să adopte pozitii extreme, sustinând că adevăratii păzitori ai sabatului înteleg că trebuie să facă clar pentru cei din jurul lor, faptul că ei lucrează duminica. În unele regiuni, acest lucru a adus la persecutie. În bunătatea Sa, Dumnezeu a trimis solii acestui popor spre a ne face o conceptie echilibrată cu privire la problemele de acest fel. Aceste apar de asemenea, în acest volum, în sectiunea intitulată Lucrarea Libertătii religioase, deschide cu capitolul "Un timp de încercare înaintea noastră" si încheindu-se cu capitolul "Cuvinte de avertizare". Astfel că volumul 9 strânge laolaltă sfaturi noi si vechi, repetând unele instructiuni, dând sfaturi amănuntite în legătură cu alte directii de activitate, încurajând la slujire, scotând în evidentă primejdia extremelor, ducând la încredere în organizatie si arătând spre răsplata eforturilor stăruitoare, divine, punctul culminant al Mărturiilor pentru Comunitate.
Lucrarea servei Domnului nu se termină cu publicarea volumului 9, al Mărturiilor pentru Comunitate. Dedicându-se mai mult lucrării ei de pregătire de cărti în perioada următoare de cinci ani ea a publicat faptele Apostolilor, în anul 1911, si Sfaturi pentru Părinti, Profesori si Studenti în 1913. Ea a terminat revizuirea manuscriselor pentru noi editii ale lucrărilor: Slujitorii Evangheliei si Schite din Viată, publicate în 1915, si Profeti si regi care au iesit de sub tipar în 1916. În mod deosebit, ea îsi găsea plăcerea în eforturi speciale ce erau făcute de a avertiza orasele si din timp în timp din pana ei porneau solii, sfaturi si instructiuni cu privire la această importantă fază a lucrării noastre. Progresul sigur, neîntrerupt al cauzei lui Dumnezeu de jur împrejurul lumii a fost marcat de acest mesager al Domnului acum în vârstă, locuind printre dealurile linistite din Nordul Californiei. Desi stia că lucrarea ei era aproape încheiată, nu s-a temut de viitorul lucrării lui Dumnezeu, căci ea declara: "Fie că viata mea va fi crutată sau nu, scrierile mele vor vorbi continuu si lucrarea lor va merge înainte, atât cât va dura timpul" (scrierea si răspândirea Mărturiilor pentru Comunitate, p.13,14).
Când se făceau planurile pentru sesiunea Conferintei generale din 1913, sora White ar fi fost bucuroasă să participe la lucrări, dar pentru vârsta ei înaintată acest lucru nu era recomandabil. Neputând prezenta personal o solie delegatiilor la această sesiune, ea a scris două comunicări care să fie citite delegatiilor si membrilor bisericii adunati laolaltă. În acel de-al doilea mesaj care a fost citit de către presedintele Conferintei Generale celor prezenti la sesiune în dimineata zilei de 27 mai, ea a trecut în revistă experienta anilor trecuti, bucurându-se de dovada puternică a faptului că Dumnezeu a condus poporul Său. Apoi, privind înainte, ea a chemat la o reînnoire a eforturilor de câstigare de suflete si a apelat din nou la continuarea eforturilor evanghelistice în orasele neavertizate încă. Privind în viitor ea a văzut triumful bisericii si a rostit cuvinte de încurajare: "Am cuvinte de încurajare pentru voim, fratii mei. Noi trebuie să mergem înainte în credintă si nădejde, asteptând mari lucruri de la Dumnezeu. Vrăjmasul va căuta pe toate căile să împiedice eforturile ce se fac pentru înaintarea adevărului, dar în puterea lui Dumnezeu veti obtine biruintă. Nici un cuvânt de descurajare să nu fie rostit, ci numai astfel de cuvinte care să ducă la întărirea si sustinerea conlucrătorilor nostri. Interesul meu în lucrare în general este mai profund decât oricând si doresc foarte mult ca lucrarea, cauza adevărului prezent să înainteze continuu în toate părtile lumii… Mă rog fierbinte ca lucrarea pe care o facem în acest timp să se imprime adânc în minte, inimă si suflet. Situatiile perplexe se vor înmulti; dar ca niste credinciosi în Dumnezeu, să ne încurajăm unul pe altul. Să nu coborâm stindardul, ci să-l tinem sus, privind la El, care este Autorul si Desăvârsitorul credintei noastre. Când în timpul noptii nu pot să dorm, îmi înalt inima în rugăciune înaintea lui Dumnezeu si El mă întăreste si-mi dă asigurarea că El este cu slujitorii Săi, în câmpurile din patrie si din tările îndepărtate. Sunt încurajată si binecuvântată când îmi dau seama că Dumnezeul lui Israel Îsi călăuzeste încă poporul Său si că El va continua să fie cu el până la sfârsit. Domnul doreste să vadă lucrarea de vestire a întreitei solii îngeresti dusă mai departe cu o eficientă sporită. După cum El a lucrat în toate veacurile ca să dea biruintă poporului Său, tot astfel acum, în acest veac, El doreste mult să ducă la o împlinire triumfătoare a scopului Său cu biserica Sa. El cere sfintilor Săi credinciosi să înainteze uniti, mergând din putere într-o mai mare putere, de la credintă la o asigurare si încredere sporită în adevăr si neprihănire a cauzei Sale. Noi trebuie să stăm hotărâti ca o stâncă la principiile Cuvântului lui Dumnezeu, amintindu-ne faptul că Dumnezeu este cu noi ca să ne dea trie să putem întâmpina fiecare nouă experientă. Să păstrăm totdeauna în viata noastră principiile neprihănirii ca să putem merge înainte din tărie în tărie în Numele Domnului. Noi trebuie să păstrăm ca fiind foarte sacră credinta ce a fost atestată prin instructiuni si aprobată de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu de la începuturile existentei noastre până în prezent. Noi trebuie să considerăm ca fiind foarte pretioasă lucrarea pe care Domnul o duce mai departe prin poporul Său, păzitor al poruncilor, si care, prin puterea harului Său, va creste mai puternic si mai eficient pe măsură ce timpul înaintează. Vrăjmasul caută să întunece discernământul poporului lui Dumnezeu si să slăbească eficienta lor, dacă ei vor lucra cum îi va conduce Duhul lui Dumnezeu. El va deschide usi ale ocaziilor înaintea lor pentru a lucra la dezvoltarea vechilor locuri părăsite, pustii. Experienta lor va fi aceea a unei continue cresteri, până când Domnul va coborî din ceruri cu putere si slavă mare, ca să pună sigiliul Său pe triumful final al celor credinciosi ai Săi. Lucrarea ce stă înaintea noastră este o lucrare ce va cere încordarea fiecărei puteri a fiintei omenesti. Ea va chema la exercitarea unei puternice credinte si a unei continue atenti. Adesea, dificultătile pe care le vom întâlni vor fi foarte descurajatoare. Chiar măretia sarcinii ce o avem de îndeplinit ne va apăsa. Si totusi, cu ajutorul lui Dumnezeu, slujitorii Săi vor triumfa în cele din urmă" (Buletinul Conferintei Generale, din 28 mai 1913, p.164,165). În timpul în care cele nouă volume ale Mărturiilor pentru Comunitate au fost scrise, o perioadă de peste cincizeci si cinci de ani, biserica a continuat să crească, să se dezvolte si să prospere. Sfaturile date au oferit o călăuză sigură, mustrări si corectări ce au făcut pe multi, dintre cei ce au apucat pe căi gresite să se întoarcă la căile neprihănirii, cuvinte de bucurie si încurajare ce au reînsufletit pe multi ce aveau o inimă slăbită, iar tabloul răsplătirii celor credinciosi a stimulat mii ca să ia hotărârea de a atinge tinta pusă înaintea noastră. Cele prezentate mai sus ne ajută să întelegem de ce am început tipărirea Mărturiilor pentru Comunitate cu volumul 9. Cele cuprinse în paginile lui sunt de o deosebită importantă pentru noi astăzi. Împreună cu serva Domnului rostim si noi: "Nu avem a ne teme de nimic pentru viitor, decât că vom uita cumva calea pe care ne-a condus Dumnezeu si învătăturile Lui din istoria noastră de până acum" (Life Sketches - Schite din viată, p.196). D. Popa, Bucuresti, sep. 1991
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
