Marturii Vol.IX - SECTIUNEA A TREIA - UN APEL CÃTRE LAICI

Când se depune un efort special de cãtre lucrãtorii cu experientã într-o localitate unde trãiesc membri de ai nostri, asupra credinciosilor din câmpul acela zace cea mai solemnã obligatie, aceea de a face tot ce le stã în putere pentru a deschide o cale pentru ca Domnul sã lucreze. Ei ar trebui sã-si cerceteze inima cu rugãciune, si sã curete calea Împãratului, îndepãrtând orice pãcat ce i-ar putea împiedica sã conlucreze cu Dumnezeu si cu fratii lor. Lucrul acesta n-a fost totdeauna pe deplin înteles. Satana a introdus adesea un duh care a fãcut cu neputintã ca membri bisericii sã observe prilejurile de slujire. Unii credinciosi nu rareori au îngãduit vrãjmasului sã lucreze prin ei chiar în timpul când ei ar fi trebuit sã fie pe deplin consacrati lui Dumnezeu si înaintãrii lucrãrii Lui. Inconstient, ei s-au abãtut de la calea neprihãnirii. Cultivând un duh de criticã si de gãsire de greseli, de evlavie fariseicã si de mândrie, ei au alungat Duhul Sfânt întristându-L si au întârziat mult lucrarea solilor lui Dumnezeu. Acest rãu s-a dat pe fatã de multe ori si în multe locuri. Uneori cei care s-au lãsat în voia unui duh de aflare de greseli, osânditor, s-au pocãit si s-au convertit. Atunci Dumnezeu a putut sã-i foloseascã spre onoarea si slava Numelui Sãu. Trãim într-o perioadã specialã a istoriei acestui pãmânt. O lucrare mare trebuie sã fie fãcutã într-un timp scurt, si fiecare crestin trebuie sã îndeplineascã o parte în sustinerea acestei lucrãri. Dumnezeu cheamã oameni care sunt gata sã se consacre lucrãrii de salvare de suflete. Când începem sã întelegem ce sacrificiu a fãcut Hristos pentru a salva o lume care piere, atunci se va da pe fatã o mare luptã pentru a salva suflete. O, dacã toate comunitãtile noastre ar putea sã vadã si sã înteleagã sacrificiul cel fãrã margini al lui Hristos!

În viziune de noapte mi-au trecut pe dinainte reprezentãri ale unei mari miscãri de reformã în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Multi lãudau pe Dumnezeu. Bolnavii era vindecati si alte minuni era sãvârsite. Un spirit de mijlocire se sa pe fatã, chiar asa cum s-a manifestat înainte de Ziua Cincizecimii. Sute si mii era vãzuti vizitând familii si explicându-le Cuvântul lui Dumnezeu. Inimi era convinse prin puterea Duhului Sfânt si un spirit de adevãratã convertire se da pe fatã. În toate pãrtile usi era larg deschide pentru proclamarea adevãrului. Lumea pãrea sã fie luminatã de influenta cereascã. Mari binecuvântãri era primite de sincerul si smeritul popor al lui Dumnezeu. Am auzit glasuri de multumire si de laudã, si pãrea sã aibã loc o reformatiune ca aceea la care am fost martori în 1844. Dar unii refuzau de a fi convertiti. Ei nu era dispusi sã umble pe calea lui Dumnezeu, si când, pentru ca lucrarea lui Dumnezeu sã poatã fi dusã mai departe, se fãceau apeluri pentru daruri de bunã voie, unii se agãtau în chip egoist de averile lor pãmântesti. Acesti oameni zgârciti au ajuns sã fie separati de ceata celor credinciosi.

Judecãtile lui Dumnezeu sunt pe pãmânt, si sub influenta Duhului Sfânt, noi trebuie sã vestim solia de avertizare pe care El ne-a încredintat-o. Noi trebuie sã vestim solia acesta repede, rând dupã rând, învãtãturã dupã învãtãturã. Oamenii vor fi siliti sã ia hotãrâri mari, si e datoria noastrã sã ne îngrijim ca sã li se dea o ocazie de a întelege adevãrul pentru ca ei sã poatã lua pozitie în chip inteligent de partea cea bunã. Domnul cheamã poporul Sãu sã lucreze zelos si întelepteste - câtã vreme mai dureazã timpul de probã.

Printre membri comunitãtilor noastre ar trebui sã se dea pe fatã mai multã lucrare din casã în casã, în tinerea de lecturi biblice si distribuire de literaturã. Un caracter crestin poate fi format simetric si deplin numai când unealta omeneascã considerã ca un privilegiu de a lucra dezinteresat la proclamarea adevãrului si la sustinerea lucrãrii lui Dumnezeu cu mijloace. Noi trebuie sã semãnãm pe lângã toate apele, pãstrându-se sufletele în iubirea lui Dumnezeu, lucrând cât este ziuã, si folosind mijloacele pe care Domnul ni le-a dat pentru a îndeplini îndatorirea noastrã cea mai apropiatã. Tot ceea ce gãsesc inimile noastre de fãcut, trebuie sã facem cu credinciosie; orice sacrificiu suntem chemati sã facem, trebui sã-l facem cu voie bunã. Când semãnãm pretutindeni, de-a lungul apelor, vom vedea cã "cine seamãnã mult, mult va secera!" (2 Cor. 9,6).

Exemplul lui Hristos trebuie sã fie urmat de aceia care pretind cã sunt copiii Lui. Usurati nevoile fizice ale semenilor vostri, si recunostinta lor v dãrâma barierele si vã va face în stare sã ajungeti la inimile lor. Cugetati la lucrul acesta serios. Ca bisericã, comunitãti, voi ati avut ocazii de a lucra ca împreunã lucrãtori cu Dumnezeu. Dacã ati fi ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu, dacã ati fi intrat în lucrarea Lui, ati fi fost binecuvântati si încurajati, si ati fi dobândit o experientã bogatã. V-ati fi descoperit, ca unelte omenesti ale lui Dumnezeu, sustinând cu zel un plan de mântuire, de refacere, de izbãvire. Planul acesta n-ar fi ceva static, ci progresiv, mergând înainte de la har la har si de la tãrie la tãrie. Domnul mi-a prezentat lucrarea care urmeazã sã se facã în orasele noastre. Credinciosii din aceste orase urmeazã sã lucreze pentru Dumnezeu în vecinãtatea cãminelor lor. Ei trebuie sã lucreze în liniste si în smerenie, ducând cu ei, ori unde merg atmosfera cerului. Dacã tin eul la o parte asa ca sã nu se vadã, îndreptând totdeauna atentia la Hristos, atunci puterea influentei lor va fi simtitã.

Nu este în planul Domnului ca slujitorii lui Dumnezeu sã fie lãsati sã facã partea cea mai mare a lucrãrii semãnând semintele adevãrului. Bãrbati care nu sunt chemati la slujba de pastori trebuie sã lucreze pentru Domnul lor, potrivit cu diferitele lor capacitãti. Când un lucrãtor se predã fãrã rezerve în slujba Domnului, el capãtã o experientã care îl face în stare sã lucreze din ce în ce mai cu succes pentru Domnul. Influenta care l-a atras pe el la Hristos îl ajutã sã atragã pe latii la Hristos. Lucrarea unui orator public s-ar putea sã nu fie niciodatã asezatã asupra lui, dar el nu e mai putin un slujitor al lui Dumnezeu, pentru cã lucrarea lui dovedeste cã el este nãscut din Dumnezeu.

Si femeile ca si bãrbatii pot sã se angajeze într-o lucrare de apune adevãrul acolo unde poate sã lucreze si sã se dea pe fatã. Ele îsi pot ocupa locul în lucrare în timp de crizã, si Domnul va lucra prin ele. Dacã sunt pãtrunse de un simt al datoriei, si lucreazã sub influenta Spiritului lui Dumnezeu, ele vor avea exact stãpânirea de sine care se cere pentru acest timp. Mântuitorul va reflecta asupra acestor femei jertfitoare de sine lumina fetei Sale, si aceasta le va da o putere care va întrece pe aceea a bãrbatilor. Ele pot face în familii o lucrare pe care bãrbatii nu o pot face, o lucrare care influenteazã viata lãuntricã. Ele se pot apropia de inima acelora pe care bãrbatii nu-i pot influenta. Lucrarea lor este trebuincioasã. Femei pline de tact si umilintã pot face o lucrare bunã prin explicarea adevãrului la oameni în casele lor. Cuvântul lui d, explicat în felul acesta, îsi va face lucrare de transformare, si rin influenta lui, familii întregi vor fi convertite. Fratii mei si surorile mele. Cercetati-vã planurile; folositi orice prilej de a vorbi vecinilor sau tovarãsilor vostri sau de a le citi ceva din cãrtile care contin adevãrul prezent. Arãtati cã voi considerati ca fiind de cea mai mare importantã mântuirea sufletelor pentru care Hristos a fãcut un sacrificiu atât de mare. Lucrând pentru sufletele care pier, voi aveti tovãrãsia îngerilor. Mii de mii si zeci de mii de îngeri asteaptã sã conlucreze cu membrii comunitãtilor noastre, comunicându-le lumina pe care Dumnezeu a dat-o în chip atât de generos, ca un popor sã poatã fi pregãtit pentru venirea lui Hristos. "Acum este vremea potrivitã; iatã cã acum este ziua mântuirii". Fiecare familie sã caute pe Domnul în rugãciune stãruitoare pentru ajutor spre a face lucrarea lui Dumnezeu.

Nu treceti pe lângã lucrurile mici, în asteptarea dupã o lucrare mare. Voi veti putea face cu succes o lucrare mãruntã, dar ati putea sã dati gres cu totul în încercarea de a face o lucrare mare si sã cãdeti în descurajare. Apucati-vã de lucru oriunde vedeti cã este ceva de fãcut. Fie cã sunteti bogati sau sãraci, mari sau smeriti, Dumnezeu vã cheamã la serviciu activ pentru El. Tocmai fãcând cu toate puterea voastrã aceea ce mâinile voastre gãsesc de fãcut, veti dezvolta talentul si aptitudinea voastrã pentru lucrare. Si tocmai prin neglijarea ocaziilor voastre zilnice, deveniti neroditori si vestejiti. De aceea sunt atât de multi pomi neroditori în grãdina Domnului. În cercul familiei, la gura sobei vecinului nostru, lângã patul celui bolnav, într-un chip linistit voi puteti citi Scripturile, si rosti un cuvânt pentru Isus si pentru adevãr. În felul acesta pot fi semãnate seminte pretioase, care vor rãsãri si vor aduce roade dupã multe zile. Este o lucrare misionarã de fãcut în mute locuri nepromitãtoare. Spiritul misionar trebuie sã ia în stãpânire sufletele noastre, inspirându-ne sã ne ocupãm de categorii de oameni pentru care noi nu am plãnuit sã lucrãm, si în feluri si în locuri cu privire la care nu ne-am gândit sã lucrãm. Domnul are planul Sãu pentru semãnatul semintei Evangheliei. Semãnând potrivit voii Sale, vom înmulti în asa fel sãmânta, încât Cuvântul Sãu sã poatã ajunge la mii de suflete care niciodatã nu au auzit adevãrul. Ocazii se prezintã pretutindeni. Intrati hotãrât pe orice usã deschisã în mod providential. Ochii trebuie sã fie unsi cu alifia de ochi cereascã pentru a vedea si a simti ocaziile. Dumnezeu cheamã acum misionari cu totul trezi. Sunt cãi care ne vor fi prezentate. Trebuie sã vedem si sã întelegem aceste deschideri providentiale de usi. Solii lui Dumnezeu sunt însãrcinati sã ia asuprã-le chiar lucrarea pe care a fãcut-o Hristos pe când era pe acest pãmânt. Ei trebuie sã se consacre oricãrei fel de lucrare pe care El a îndeplinit-o. Cu zel si sinceritate, ei trebuie sã vorbeascã oamenilor despre bogãtiile insondabile si despre comoara nepieritoare a cerului. Ei trebuie sã fie umpluti de Duhul Sfânt. Ei trebuie sã repete oferta cerului de pace si de iertare. Ei trebuie sã rate cãtre portile cetãtii lui Dumnezeu, spunând: "ferice de cei ce tin poruncile Sale, ca sã aibã dreptul la pomul vietii si sã intre pe porti în cetate" (Apoc. 22,14).

Fiecare membru al biserici ar trebui sã cultive un duh de sacrificiu. În fiecare familie ar trebui sã fie date lectii de lepãdare se sine. Tati si mame, învãtati pe copiii vostri sã facã economie. Încurajati-i sã strângã bãnutii lor pentru lucrarea misionarã. Hristos este exemplul nostru. Pentru noi, El S-a fãcut sãrac, pentru ca noi, prin sãrãcia Lui, sã fim laolaltã în iubire si unire, pentru a lucra asa cum El a lucrat, pentru a jertfi asa cum El a jertfit, pentru a iubi ca niste copiii ai lui Dumnezeu.

Fratii si surorile mele, voi trebuie sã fiti dispusi de a fi însivã convertii pentru a practica lepãdarea de sine a lui Hristos. Îmbrãcati-vã simplu, dar asa ca sã vã stea bine. Cheltuiti cât mai putin cu putintã pentru voi. Tineti în casa voastrã o cutie a lepãdãri de sine în care puteti pune banii economisiti prin mici fapte de lepãdare de sine. Zi de zi, câstigati o mai clarã întelegere a Cuvântului lui Dumnezeu, si folositi orice ocazie pentru a da si altora cunostinta pe care ati câstigat-o. Nu obositi în facere de bine, deoarece Dumnezeu continuu vã dã marea binecuvântare a darului Sãu pentru lume. Conlucrati cu Domnul Isus, si El vã va învãta lectiile nepretuite ale iubirii Sale. Timpul este scurt; la vremea potrivitã, când nu va mai fi timp, voi vã veti primi rãsplata. Celor care iubesc pe Dumnezeu în mod sincer si au mijloace, sunt îndemnatã sã le spun: Acum e timpul ca voi sã vã investiti mijloacele în sustinerea lucrãrii Domnului. Acum este timpul sã sustineti mâinile slujitorilor lui Dumnezeu în eforturile lor pline de lepãdare se sine, pentru a salva suflete care pier. Când veti întâlni în curtile ceresti suflete pe care le-ati ajutat sã fie salvate, nu veti avea atunci o rãsplatã glorioasã?

Nimeni nu su-si retinã leptalele, iar cei care au mult sã se bucure cã pot sã adune în cer o comoarã care nu piere. Banii pe care refuzãm de a-i investi în lucrarea Domnului, vor pieri. La ei nu se va aduna dobândã în banca cerului.

În cuvintele urmãtoare apostolul Pavel descrie pe aceia care retin de la Dumnezeu ceea ce este al Lui: "Cei ce vor sã se îmbogãteascã, dimpotrivã, cad în ispitã, în lat si în multe pofte nesãbuite si vãtãmãtoare, care cufundã pe oameni în prãpãd si pierzare. Cãci iubirea de bani este rãdãcina tuturor relelor; si unii care au umblat dupã ea, au rãtãcit de la credintã, si s-au strãpuns singuri cu o multime de chinuri" (1Tim. 6,9-10).

Înseamnã mult faptul de a semãna de-a lungul tuturor apelor. Înseamnã o neîncetatã împãrtire de daruri si ofrande. Dumnezeu va pune la îndemânã posibilitãti asa încât administratorul credincios al mijloacelor încredintate lui va fi aprovizionat cu îndestulare din toate lucrurile, si va fi fãcut în stare sã abunde în orice lucrare bunã. "Dupã cum este scris: 'A împrãstiat , a dat sãracilor, neprihãnirea lui rãmâne în veac'. Cel ce dã sãmântã semãnãtorului si pâine pentru hranã, vã va da si vã va înmulti si vouã sãmânta de semãnat si va face sã creascã roadele neprihãnirii voastre" (2 Cor. 9,9-10). Sãmânta semãnatã cu mâna plinã si din belsug, este luatã în grilã de Domnul. El, care dã sãmânta semãnãtorului, dã lucrãtorului Sãu ceea ce îl face în stare sã conlucreze cu Dãtãtorul semintei. Domnul cheamã acum pe adventistii de ziua a saptea din orice localitate sã I Se consacre, si sã facã tot ce pot mai bine, potrivit cu împrejurãrile lor, pentru a-i ajuta în lucrarea Lui. Prin generozitatea lor de a aduce daruri si ofrande, El doreste ca ei sã arate aprecierea din partea lor a binecuvântãrilor Sale si a recunostintei lor pentru harul Sãu.

Scumpi frati si scumpe surori, toti banii pe care-i avem sunt ai Domnului. Fac acum apel la voi, în Numele Domnului sã vã uniti în ducerea la capãt cu succes a lucrãrilor care au fost întreprinse în sfaturile lui Dumnezeu. Nu lãsati ca lucrarea de înfiintare de monumente aducãtoare aminte de Dumnezeu în multe locuri sã fie fãcutã dificilã si împovãrãtoare din cauzã cã mijloacele necesare sunt retinute. Nu lãsati ca aceia care se strãduiesc sã punã pe picioare actiuni importante mari si mici, sã se descurajeze, pentru faptul cã noi suntem greoi în a ne uni sã punem aceste lucrãri în situatia de a face un serviciu eficient. Poporul nostru sã se ridice si sã vadã ce poate face. Sã arate cã este unire si putere între adventistii de ziua a saptea.

Ca popor, noi trebuie sã venim într-o sfântã apropiere de Dumnezeu. Avem nevoie ca lumina cerului sã strãluceascã în inimile noastre si în cãmãrile mintii noastre; avem nevoie de întelepciunea pe care numai Dumnezeu o poate da, dacã dorim sã ducem solia la aceste orase cu succes. Fie ca toate comunitãtile noastre de pretutindeni sã intre în actiune. Nimeni care s-a angajat prin botez sã trãiascã pentru serviciul si slava lui Dumnezeu sã nu-si retragã acest angajament. Este o lume de salvat; gândul acesta sã ne zoreascã la sacrificii mai mari si la o lucrare mai zeloasã pentru cei care sunt abãtuti din cale. Când urmati principiile Cuvântului lui Dumnezeu, influenta voastrã va fi de pret pentru orice comunitate, pentru orice organizatie. Voi trebuie sã veniti în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului împotriva celui tare. Orice cuvinte frivole, orice usurãtate si flecãrealã, sunt ademeniri ale vrãjmasului ca sã vã lipseascã de tãrie spiritualã. Strângeti-vã toate puterile împotriva acestui rãu, în Numele Dumnezeului lui Israel. Dacã vã veti smeri înaintea lui Dumnezeu, El vã va da o solie pentru cei care sunt la drumuri si la garduri, si pentru cei din tãri strãine care au nevoie de ajutorul vostru. Pregãtiti-vã candelele, si pãstrati-le aprinse, ca oriunde ati merge, sã puteti rãspândi în vorbire si în fapte raze scumpe de luminã. Dacã ne vom preda Domnului pentru slujire, El ne va învãta ce sã facem. Dacã vom veni în strânsã legãturã cu Dumnezeu, El va lucra împreunã cu noi. Sã nu ajungem atât de absorbiti de noi însine si de interese egoiste, încât sã uitãm de aceia care urcã pe scara experientei crestine, si care au nevoie de ajutorul nostru. Noi trebuie sã fim gata a folosi capacitãtile date nouã de Dumnezeu în lucrarea Domnului, gata de a rosti cuvinte la timp si ne la timp - cuvinte care vor ajuta si ferici.

Frati si surorile mele, luãm noi în consideratie nevoile marilor orase din Est? Stim noi cã ele trebuie sã fie avertizate cu privire la apropiata venire a lui Hristos? Lucrarea pe care o avem de fãcut este o lucrare mare si minunatã. E o lume de salvat; sunt suflete pentru care este de lucrat în orasele din Est, în statele unde solia venirii Domnului a fost predicatã de întâia oarã. Cine sunt aceia care se vor preda pentru a face acest fel de lucrare misionarã? Sunt sute de membri ai nostri care ar trebui sã fie în câmp, dar care nu fac decât putin sau chiar deloc pentru înaintarea soliei. Aceia care au avut orice avantaj în a cunoaste adevãrul, care au primit învãtãturã dupã învãtãturã si poruncã dupã poruncã, putin aici si putin acolo, au asupra lor o mare rãspundere cu privire la sufletele care au auzit încã ultima solie a Evangheliei.

Dacã în timpul acesta oportun membrii comunitãtilor vor veni smeriti înaintea lui Dumnezeu, îndepãrtând din inima lor tot ceea ce este rãu si cerându-I sfat la fiecare pas, El li Se va descoperi si le va da curaj în El. Si când membrii bisericii îsi fac partea cu credinciosie, Domnul va conduce si va cãlãuzi pe servii Sãi alesi, si-i va întãri pentru lucrarea lor importantã. Cu multã rugãciune sã ne unim cu totii pentru a le sustine mâinile, si pentru a atrage raze strãlucitoare din sanctuarul ceresc. Sfârsitul este aproape, strecurându-se asupra noastrã pe furis, pe nesimtite, ca venirea fãrã zgomot a unui furt noaptea. Facã Domnul ca noi sã nu mai dormim ca altii, ci sã veghem si sã fim trezi. Adevãrul trebuie sã triumfe în curând în glorie, si toti cei care aleg acum sã fie împreunã lucrãtori cu Dumnezeu, vor birui împreunã cu El. Timpul este scurt; vine noaptea când nici un om nu poate sã lucreze. Cei care se bucurã de lumina adevãrului prezent, sã se grãbeascã acum sã împartã si altora adevãrul. Domnul întreabã: "Pe cine sã trimit?" Aceia care doresc sã se sacrifice pentru adevãr trebuie sã rãspundã acum: "Iatã-mã, trimite-mã!" (Isaia 6,8) __

Aceia care poartã rãspunderi sã-si aducã aminte cã Duhul Sfânt este Acela care modeleazã. Domnul este Vel care controleazã. Nu trebuie sã cãutãm sã modelãm noi, potrivit cu ideile noastre, pe aceia pentru care lucrãm, ci sã lãsãm pe Hristos sã facã aceastã modelare. El nu urmeazã nici un criteriu omenesc. El lucreazã dupã propria Sa gândire si spirit. Este lucrarea omului aceea de a spune lumii ceea ce Hristos a pus în inima lui; prin harul Lui, omul ajunge pãrtas de fire dumnezeiascã, dupã ce a scãpat de stricãciunea care e în lume prin poftã. Puterile mai înãltate ale aceluia care primeste pe Hristos sunt întãrite si înnobilate, si el primeste o pregãtire pentru slujirea lui Dumnezeu.

Multi dintre oamenii învãtati ai lumii au primit o educatie atât de înaltã, încât nu sunt în stare sã se apropie de oamenii de rând. Stiinta lor e complicatã. Se înaltã sus, dar nu rãmân nicãieri pe loc. Chiar cei mai inteligenti oameni de afaceri doresc adevãr simplu, asa cum Hristos a dat oamenilor când era El pe pãmântul acesta - adevãrul pe care El îl declarã cã este duh si viatã. Cuvintele Lui sunt ca frunzele pomului vietii. Ceea ce-i trebuie lumii astãzi este lumina exemplului lui Hristos, reflectat în vietile bãrbatilor si femeilor crestine. Inteligenta cea mai puternicã în favoarea adevãrului este întelepciunea care o controleazã, o înnobileazã si o curãtã Hristos, prin lucrarea sfintirii Duhului Sfânt Hristos a dat însãrcinarea Sa: "Mergeti în toatã lumea" (Marcu 16,15). Toti trebuie sã audã solia de avertizare. Un premiu de cea mai bogatã valoare este tinut înaintea acelora care vor primi o coroanã a vietii ce nu se vestejeste. __

Cultivati un duh de liniste si de odihnã, si încredintati paza sufletelor voastre lui Dumnezeu ca unui Creator credincios. El va pãzi ceea ce este dat în grija Lui. Lui nu-I face plãcere ca noi sã acoperim altarul Lui cu lacrimile si cu plângerile noastre. Aveti deja destule lucruri pentru a proslãvi pe Dumnezeu, chiar dacã nu vedeti încã un suflet convertit. Dar lucrarea cea bunã va merge înainte numai dacã voi veti merge înainte, si nu veti încerca sã ajustati totul dupã propriile voastre idei. Lãsati ca pacea lui Dumnezeu sã stãpâneascã în inimile voastre si fiti recunoscãtori. Lãsati ca Domnul sã aibã loc liber sã lucreze. Nu-I blocati calea. El poate sã lucreze si va lucra dacã Îl veti lãsa. __

În timp ce trebuie sã se facã planuri larg cuprinzãtoare, trebuie sã se dea pe fatã multã grijã, ca lucrarea din fiecare ramurã a cauzei sã fie unitã armonios cu aceea din fiecare altã ramurã, fãcând astfel un tot desãvârsit.