Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
SECTIUNEA A DOUA
În noaptea de 2 martie 1907, multe lucruri mi-au fost descoperite cu privire la valoarea publicatiilor noastre asupra adevărului prezent, si efortul slab ce se face de frati si de surorile noastre din comunităti pentru larga lor răspândire. De repetate ori mi s-a arătat că masinile noastre de tipărit ar trebui să fie folosite fără întrerupere la publicarea luminii si adevărului. Acesta este un timp de întuneric spiritual în bisericile din lume. Necunoasterea celor dumnezeiesti a ascuns pe Dumnezeu si adevărul de la vedere. Fortele răului va face o lucrarea care va captiva lumea. În timp ce inactivitate partială s-a abătut asupra bisericii, Satana si ostile lui sunt intens active. Asa numitele biserici crestine nu convertesc lumea; deoarece ele însele sunt stricate prin egoism si mândrie, si au nevoie să simtă puterea convingătoare a lui Dumnezeu în sânul lor înainte ca ele să conducă pe altii la o treaptă mai curată si mai înaltă.
După amiaza zilei de 2 martie am petrecut-o în consfătuire cu fratele si sora S.N. Haskell, discutând lucrarea din Oakland si planurile lor de a merge în Est si a petrece câtva timp în South Lancester. După întâlnirea noastre eram obosită si m-am retras mai devreme la culcare. Sufeream de reumatism, în partea mea stângă, si nu puteam găsi odihnă din cauza durerii. Mă întorceam de pe o parte pe alta, căutând să găsesc usurare de suferintă. Era o durere în inima mea care nu prevestea nimic de bine pentru mine. În cele din urmă, am adormit. Pe la nouă si jumătate am încercat să mă întorc, si când am făcut lucrul acesta, mi-am dat seama că trupul meu era cu totul lipsit de durere. Când m-am întors de pe o parte pe alta, si mi-am miscat mâinile, am simtit o extraordinară liberare si usurintă pe care nu pot să o descriu. Odaia era plină de lumină, o lumină cât se poate de frumoasă, blândă, azurie, si mi se părea că sunt în bratele unor fiinte ceresti.
Această lumină deosebită am mai trăit-o în timpuri de specială binecuvântare, dar de astă dată era mai distinctă, mai impresionantă, si am simtit o asa pace, o pace atât de deplină si îmbelsugată pe care nici un fel de cuvinte nu pot să o exprime. M-am ridicat în pozitie de sedere, si am văzut că eram înconjurată de un nor strălucitor, alb ca zăpada, ale cărui margini erau colorate în trandafiriu închis. Muzica cea mai melodioasă si mai dulce umplea aerul, si am recunoscut că muzica era o cântare de îngeri. Atunci un glas mi-a vorbit, zicând: "Nu te teme; Eu sunt Mântuitorul tău. Îngeri sfinti sunt pretutindeni în jurul tău". "Atunci acesta e cerul" am zis eu, "si acum pot să mă odihnesc. Nu voi mai avea solii de sus, si nici expuneri gresite de suportat. O, ce pace de nedescris îmi umple sufletul! E acesta cu adevărat cerul? Sunt eu unul dintre copiii lui Dumnezeu? Si voi avea eu totdeauna pacea aceasta?" Glasul a răspuns: "Lucrarea ta încă nu s-a sfârsit".
Din nou am adormit, si când m-am trezit, am auzit muzică, si am dorit să cânt. Atunci cineva trecu pe la usa mea, si m-am întrebat dacă persoana a văzut lumina. După un timp lumina a pierit, dar pacea a rămas. După un scurt timp am adormit din nou. De astă dată părea că mă aflu într-o adunare de consiliu unde se discuta lucrarea noastră cu cărti. Erau de fată câtiva dintre fratii nostri, conducători din lucrarea noastră, si Elder Haskell si sotia sa era acolo, consfătuindu-se laolaltă si cu fratii despre răspândirea cărtilor, tractatelor si revistelor noastre. Elder Haskell prezenta motive puternice pentru ca lucrările care contin cunostintele care au fost comunicate sorei White - cărtile care contineau solia specială care trebui să fie adusă lumii în timpul de fată - ar trebui să fie răspândite mai din plin. "Pentru ce, întreba el, nu apreciază poporul nostru si nu răspândeste mai mult cărtile care poartă împuternicirile divine? De ce nu se face o specialitate din cărtile care contin avertismentele cu privire la lucrarea lui Satana? Pentru ce nu depun ei un efort mai mare pentru a răspândi cărtile care dezvăluie planurile lui Satana de a contracara lucrarea lui Dumnezeu, care dau la iveală planurile lui si înselăciunile lui? Rele morale ale înselăciunilor lui trebuie să fie înlăturate prin deschiderea ochilor oamenilor asa încât ei să discearnă situatia si primejdia timpurilor noastre, astfel încât ei să facă un efort sârguincios de a-si însusi prin credintă pe Hristos si neprihănirea Lui". Un sol din cer a stat în picioare în mijlocul nostru, si el a rostit cuvinte de avertizare si de instructiune. El ne-a făcut să întelegem clar că Evanghelia Împărătiei e solia din lipsa căreia piere lumea, si că solia aceasta, asa cum e cuprinsă în publicatiile noastre deja tipărite si în acelea care urmează să fie scoase, trebuie să fie răspândite printre oamenii din apropiere si din depărtare.
PRIMEJDIILE STUDIULUI SPECULATIV
Lumina adevărului pe care Dumnezeu a plănuieste să ajungă la oameni lumii în timpul de fată nu e aceea pe care oamenii învătati ai lumii caută să o răspândească, deoarece acestia în cercetarea lor ajung adesea la concluzii gresite si în studierea, de către ei, a multor autori, ajung să fie entuziasmati de teorii care sunt de origine satanică. Satana, îmbrăcat în vesmânt de înger de lumină, prezintă pentru studiul mintii oamenilor subiecte care par foarte interesante, si pline de mister stiintific. În cercetarea acestor subiecte, oamenii sunt făcuti să accepte concluzii gresite, si să se unească cu duhuri înselătoare la lucrarea de a propaga teorii noi care abat de la adevăr. E primejdia ca părerile false exprimate în cărtile pe care ei le-au citit să fie cândva amestecate de către deserventii nostri cultici, de profesorii si redactorii nostri în argumentatiile, cuvântările si publicatiile lor, cu credinta că ele sunt una si aceeasi în principiu cu învătăturile Spiritului adevărului. Cartea "Templul viu" e o ilustrare cu privire la lucrarea aceasta, al cărei scriitor declara în sprijinul ei că învătăturile ei era aceleasi cu cele găsite în scrierile doamnei White. Iarăsi si iarăsi vom fi chemati să întâmpinăm influenta unor oameni care studiază stiinta de obârsie satanică, prin care Satana se străduieste să reducă la nefiintă pe Dumnezeu si pe Hristos.
Tatăl si Fiul au fiecare o personalitate. Hristos declara: "Eu si Tată una suntem". Totusi Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care a venit în lume în chip de om. Lăsând al o parte haina Sa împărătească si coroana Sa împărătească, a îmbrăcat divinitatea Sa cu ceea ce este omenesc pentru ca ceea ce este omenesc prin jertfa Sa cea fără margini, să poată deveni părtasă de natură divină si să scape de stricăciunea care e în lume prin poftă.
Hristos a fost ispitit în toate privintele asa cum e ispitit omul, dar niciodată nu a adus împotriva ispititorului o acuzatie de ocară. La orice ispită, El prezenta Cuvântul Domnului, "Stă scris" era arma Lui care niciodată n dădea gres. Noi, ca reprezentanti ai lui Hristos, trebuie să întâmpinăm fiecare lovitură a vrăjmasului cu Cuvântul viului Dumnezeu. Niciodată nu trebuie să ne îngăduim să mergem pe urmele sarpelui folosind argumente stiintifice. Satana nu poate niciodată să câstige un avantaj fată de copilul lui Dumnezeu, care se sprijină pe Cuvântul lui Dumnezeu ca apărare a sa. Sfătuitorul nostru a imprimat adânc în mintea noastră faptul că poporul lui Dumnezeu, păzitor al poruncilor, trebuie să fie sfintit prin adevăr, si că adevărului trebuie să i se dea totdeauna locul cel dintâi. Noi nu trebuie să uităm că Satana încă trăieste pentru a-si exercita puterea sa înselătoare printr-o falsă stiintă. Hristos era maiestatea cerului, Domnul vietii; cu toate acestea, S-a smerit ca un om, si S-a făcut ascultător de orice lege a lui Dumnezeu. El a trecut pe terenul pe care trebuie să-l calce orice om care ia Numele Lui si a iesit din încercarea Sa curat, si neîntinat de păcat El a fost pilda noastră în toate privintele. Întâia venire a lui Hristos si viata Lui de servire nu sunt studiate asa cum ar trebui. Viata Lui a fost o viată de lepădare de sine, în care era exprimat adevărul în toate nobilele lui calităti. El a trăit a aduce binecuvântare omenirii prin orice cuvânt bun si orice faptă bună.
Lucrarea de producere a cărtilor e o lucrare măreată si bună; dar nu a stat totdeauna în pozitia înaltă si sfântă pe care Dumnezeu a intentionat ca ea să o ocupe, deoarece eul era întretesut cu lucrarea unora care era angajati în ea. Lucrarea cu cărti ar trebui să fie mijlocul de a duce repede lumii lumina sacră a adevărului prezent. Publicatiile care ies din masinile noastre de tipărit astăzi trebuie să fie de un asa caracter încât să întărească fiecare tărus si stâlp al credintei care a fost stabilit prin Cuvântul lui Dumnezeu si prin descoperirile Duhului. Adevărul pe care Dumnezeu l-a dat pentru poporul Său în aceste zile de pe urmă ar trebui să-l tină tare atunci când vin în biserică unii care prezintă teorii false. Adevărul care a stat tare fată de atacurile vrăjmasului de mai mult de jumătate de secol trebuie să fie si pe mai departe siguranta si mângâierea poporului lui Dumnezeu.
Dovada noastră fată de cei care nu mărturisesc credinta în Dumnezeu, că noi avem adevărul Cuvântului lui Dumnezeu va fi dată printr-o viată de strictă lepădare de noi însine. Noi nu trebuie să facem o prefăcătorie din credinta noastră, ci totdeauna să tinem înaintea noastră exemplul Aceluia care, desi a era Domnul cerului, S-a smerit la o viată de lepădare de Sine si de sacrificiu pentru a justifica neprihănirea Cuvântului Tatălui Său. Să ne hotărâm dar ca fiecare să facem tot ce putem mai bine, ca lumina faptelor noastre bune să lumineze înaintea lumii.
Acord deplin ar trebui să existe în planurile făcute pentru publicarea cărtilor si revistelor noastre, ca lumina pe care ele o cuprind, să fie repede dusă pretutindeni la bisericile cu numele si la lume. Ar trebui să se fi făcut mult mai mult în ce priveste vânzarea cărtilor noastre de cum vedem că se face astăzi.
Deserventii nostri cultici ar trebui să facă apel la membrii bisericii să fac adevărul să triumfe. "Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, si slava Domnului răsare peste tine. Căci iată întunericul acoperă pământul, si negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, si slava Lui se arată peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta, si împărati în strălucirea ratelor tale" (Isaia 60,1-3). Unirea si iubirea vor realiza lucruri mari pentru credinciosi. Nu se vor ridica comunitătile noastre, ca să vestească lumii ultima solie de avertizare?
CĂRTILE NOASTRE DE REDUCERE A DATORIILOR
"Parabolele Domnului Isus Hristos" e o carte care vorbeste pentru sine si a îndeplinit o bună lucrare. Când a fost vândută si s-a explicat scopul vânzării, ei au fost primii bani care au redus datoriile scolilor noastre. Dar mai mult decât atât, multi citind cartea au fost făcuti fericiti prin lectiile ei pline de adevăr, si multi altii vor fi încă umpluti de binecuvântări citind-o.
Cartea "Divina Vindecare" poate face aceeasi lucrare pentru sanatoriile si institutiile noastre de sănătate pe care Parabolele Domnului Isus Hristos a făcut-o pentru scolile noastre. Cartea aceasta cuprinde întelepciunea Marelui Medic. Pentru mine a fost un scump privilegiu acela de a dona aceste cărti pentru lucrarea lui Dumnezeu. Pentru viitor, ar trebui să fie făcute planuri bine chibzuite si să se depună eforturi stăruitoare pentru sporirea vânzării lor.
Dumnezeu intentionează ca noi să tragem învătături din greselile trecutului. Nu e ceva plăcut Lui ca datorii să zacă asupra institutiilor sale. A sosit timpul când noi trebuie să dăm tărie lucrării refuzând de a construi clădiri mari si costisitoare. Noi nu trebuie să imităm greselile trecutului si să ajungem din ce în ce mai mult prinsi în datorii. Dimpotrivă, trebuie să ne străduim să lichidăm datoriile care încă mai rămân asupra institutiilor noastre. Comunitătile noastre pot să ajute în privinta aceasta dacă vor. Acei membrii cărora Domnul le-a dat mijloace pot să investească banii lor în lucrarea fără dobândă, sau cu o dobândă scăzută, si prin darurile lor de bună voie pot ajuta la sustinerea lucrării. Domnul vă cere să-I dati înapoi bucuros o parte din bunurile pe care El vi le-a împrumutat, si în felul acesta, să fiti împărtitorii Lui de binefaceri.
O ALTĂ VIZIUNE A LUCRĂRII CU CĂRTI
Apoi eram în adunări în tabără si în adunări mari în comunitătile noastre, unde pastorii prezentau clar primejdiile timpurilor în care trăim, si mare importantă a grăbirii răspândirii literaturii noastre. Ca răspuns la aceste apeluri, fratii si surorile s-au prezentat si au cumpărat multe cărti. Unii au luat putine, dar altii au cumpărat cantităti mari. Cea mai mare parte din cumpărători plăteau pentru cărtile pe car ele luau. Câtiva făceau aranjamente să plătească după aceea. Din cauză că vânzarea cărtilor se făcea la preturi reduse, unele preturi fiind special reduse pentru ocazia aceea, multe era cumpărate si unele de către persoane care nu era de credinta noastră. Acestea spuneau: "Ele trebuie să contină solie pentru noi. Oamenii acestia sunt gata să facă jertfe ca noi să le putem avea si noi ni le vom asigura pentru noi si pentru prietenii nostri." Dar din partea unora din ai nostri se exprima nemultumire. Unul spunea: "Trebuie să fie oprită lucrarea aceasta, sau de nu afacerile se duc de râpă". În timp ce unul dintre frati ducea cu el un brat de cărti, un colportor a pus mâna pe umărul lui si a spus: "Frate, ce faci cu atâtea cărti?" Atunci am auzit glasul Sfătuitorului nostru, zicând: "Nu-i opriti. Acesta e o lucrare care trebuie să fie făcută. Sfârsitul e aproape. Deja s-a pierdut mult timp, în care cărtile acestea ar fi trebuit să fie în circulatie. Vindeti-le în apropiere si în depărtare. Răspânditi-le ca frunzele toamna. Lucrarea aceasta trebuie să continue fără interzicerile nimănui. Suflete pier fără Hristos. Să fie avertizate cu privire la apropiata Sa arătare pe norii cerului." Unii dintre lucrători continuau să pară mult deprimati. Unul plângea si zicea: "acestia fac o nedreptate lucrării noastre de editură cumpărând la un pret atât de redus; pe de altă parte, lucrarea acesta ne lipseste de unele din veniturile prin care e sustinută lucrarea noastră." Glasul răspundea: "Nu suferiti nici o pagubă. Acesti lucrători care iau cărtile la un pret redus nu ar putea să facă o vânzare atât de rapidă decât cu acest asa zis sacrificiu. Multi cumpără acum pentru prietenii lor si pentru ei care altminteri nu s-ar gândi să cumpere."
Apoi s-a dat instructiune lui Elder Haskell ca în preocuparea lui de a pune în mâna oamenilor adevărul scump cuprins în cărtile sale, în dorinta lui ca toti să simtă că acele cărti valorează mai mult decât costă, si ca toti să fie încurajati să le răspândească mult, el îsi vindea cărtile prea ieftin, si în felul acesta, îsi făcea propria sa povară prea grea.
Sfătuitorul nostru a spus: "Cărtile ar trebui să fie vândute în asa fel încât autorul să nu rămână cu mâinile goale, iar casa de editură să aibă acoperire bănească asa ca să aibă mijloace de a-si face lucrarea."
O PARABOLĂ PENTRU STUDIU NOSTRU
"Împărătia cerurilor se aseamănă cu un gospodar", spunea Hristos, c"care a iesit dis de dimineată să-si tocmească lucrătorii la vie. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi, si i-a trimis la vie. A iesit pe la ceasul al treilea, si a văzut pe altii stând în piată fără lucru: 'Duceti-vă si voi în via mea', le-a zis el, 'si vă voi da ce va fi cu dreptul'. Si s-au dus. A venit iar pe la ceasul al saselea si al nouălea, si a făcut la fel. Când a iesit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe altii stând în piată si le-a zis: 'De ce stati aici toată ziua fără lucru?' Ei i-au răspuns: 'Pentru că nu ne-a tocmit nimeni'. 'Duceti-vă si voi în via mea' le-a zis el 'si veti primi ce va fi cu dreptul'. Seara stăpânul viei a zis ispravnicului său: 'Cheamă pe lucrători, si dă-le plata începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi. Cei din ceasul al unsprezecelea au venit si au luat fiecare câte un leu.
Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult. Dar au primit si ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului si ziceau: 'Acestia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, si la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul si zăduful zilei." Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: 'Prietene, tie nu-ti fac nici o nedreptate, nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ti ce ti se cuvine, si pleacă. Eu vreau să plătesc si acestuia din urmă ca si tie. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău fiindcă eu sunt bun?' Tot asa, cei din urmă vor fi cei dintâi, si cei dintâi vor fi cei din urmă, pentru că multi sunt chemati dar putini sunt alesi" (Mat. 20,1-16) Fericită va fi răsplătirea harului pentru cei care au lucrat pentru Dumnezeu în simplitatea credintei si iubirii. Valoarea slujirii lui Dumnezeu e măsurată după spiritul în care a fost făcută si nu după lungimea timpului petrecut în muncă.
Sunt doritoare ca lumina cuprinsă în cărtile mele să ajungă la fiecare cu putintă, deoarece Dumnezeu a trimis solia pentru toti. Cărtile acestea contin învătături pretioase pentru viata de crestin. Eu nu as îndrăzni să interzic ca aceste cărti să fie vândute în anumite ocazii la un pret redus, ca nu cumva să împiedic citirea lor, si astfel să retin lumina de la vreun suflet care ar putea să fie convertit la adevăr. Eu nu am oprelisti de pus lucrării de răspândire a cărtilor noastre. Lumina să fie pusă în sfesnic, ca să lumineze tuturor celor care sunt în casă.
O ÎNVĂTĂTURĂ DIN COMERCIALIZARE
"Isus a intrat în templu lui Dumnezeu. A dat afară pe toti ce vindeau si cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei si le-a zis: 'Este scris: casa mea se va chema o casă de rugăciune. Dar voi ati făcut din ea o pesteră de tâlhari'.
Niste orbi si schiopi au venit la El în templu, si El i-a vindecat. Dar preotii cei mai de seamă si cărturarii când au văzut minunile pe care le făcea, si pe copii strigând în templu si zicând: 'Osana, Fiul lui David!' s-au umplut de mânie. Si I-au zis: 'Auzi ce zic acestia?' 'Da' le răspuns Isus. Oare n-ati citit niciodată cuvintele acestea: 'Tu ai scos laude din gura pruncilor si din gura celor ce sug?'." (Mat. 21,12-13) Sanatoriu, California, 4 mai 1908 __
Un lucru care n-ar trebui să fie niciodată uitat de lucrătorii nostri este că Domnul Isus Hristos este directorul nostru principal. El A schitat un plan prin care scolile pot fi eliberate de datoriile lor si El nu va îndreptăti purtarea acelora care lasă la o parte planul aceste din lipsă de încredere în succesul lui. Când poporul Său se va ridica unit pentru a da ajutor lucrării Sale de pe pământ, nici un lucru bun pe care d l-a făgăduit nu va fi retinut de la ei.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
