MARTURII VOL.IX - SECTIUNEA INTAI - LUCRAREA MISIONARÃ INTERNÃ

Dumnezeu asteaptã serviciu personal de la fiecare dintre aceia cãrora El le-a încredintat o cunoastere a adevãrului pentru acest timp. Nu toti pot merge ca misionari în tãri strãine, dar toti pot fi misionari în patrie, în familiile lor si în vecinãtãtile lor. Sunt multe cãi prin care membrii bisericii pot transmite solia celor din jurul lor. Una dintre cele mai cu succes este prin trãirea unei vieti serviabile, neegoiste, crestinesti. Aceia care luptã lupta vietii din greu pot fi înviorati si întãriti prin mici atentii care nu costã nimic. Cuvinte amabile spuse simplu, mici atentii oferite, vor alunga norii ispitei si ai îndoielii care se adunã asupra sufletului. Adevãrata simpatie crestinã exprimatã din inimã, fãcutã cu simplitate, are putere sã deschisã inimile care au nevoie de atingerea simplã, delicatã a spiritului lui Hristos. Hristos primeste, si cât de bucuros, orice fiintã omeneascã ce I Se predã. El aduce ceea ce este omenesc în unire cu ceea ce este divin, pentru ca sã poatã comunica lumii tainele iubirii întrupate. Vorbiti despre ea, rugati-vã pentru ea, cântati-o, umpleti lumea cu solia adevãrului Sãu, si stãruiti în înaintare în regiunile mai îndepãrtate. Fiinte inteligente ceresti asteaptã sã conlucreze cu unelte omenesti, pentru ca sã poatã descoperi lumii ce pot deveni fiintele omenesti si ce pot, prin influenta lor, realiza pentru salvarea de suflete care sunt gata sã piarã. Acela care este cu adevãrat convertit va fi atât de plin de iubirea lui Dumnezeu încât va dori sã împãrtãseascã altora bucuria pe care el însusi o posedã. Domnul doreste ca biserica Sa sã arate lumii frumusetea sfinteniei. Ea trebuie sã demonstreze puterea religiei crestine. Cerul trebuie sã se reflecte în caracterul crestinului. Cântarea de recunostintã si laudã trebuie sã fie auzitã de cei din întuneric. Pentru vestea cea bunã a Evangheliei, pentru fãgãduintele si asigurãrile ei, noi trebuie sã exprimãm recunostinta noastrã, cãutând sã facem altora bine. Sãvârsirea acestei lucrãri va aduce raze de dreptate cereascã sufletelor obosite, descumpãnite, si suferinde. Ea e ca un izvor deschis pentru cãlãtorul istovit de drum, însetat. La fiecare lucrare de îndurare, la fiecare lucrare de iubire, îngeri ai lui Dumnezeu sunt de fatã.

Lucrarea lui Hristos trebuie sã fie exemplul nostru. Fãrã încetare, El a mers încoace si încolo fãcând bine. În templu si în sinagogi, pe strãzile oraselor, în piete si în ateliere, la marginea lacului si printre dealuri. El predica Evanghelia si vindeca pe bolnavi. Viata Lui era o viatã de serviciu neegoist, si trebuie sã fie manualul nostru de învãtare. Iubirea Lui duioasã si milostivã mustrã egoismul si lipsa noastrã de simpatie. Oriunde mergea Hristos, El împrãstia binecuvântãri pe cãrarea sa. Cât de multi dintre cei care pretind a crede în El au învãtat lectiile Lui de amabilitate, de milã duioasã, de iubire neegoistã? Ascultati glasul Lui cum vorbeste celor slãbiti, obositi, neajutorati: "Veniti la Mine, toti cei truditi si împovãrati, si Eu vã voi da odihnã" (Mat. 11,28). Nu era nici o obosealã a rãbdãrii Sale, nici o înãbusire a iubirii Sale. Hristos ne invitã sã lucrãm cu rãbdare si stãruintã pentru miile de oameni care mor în pãcatele lor, împrãstiati prin toate tãrile, ca niste epave pe un tãrm pustiu. Aceia care se împãrtãsesc de slava lui Hristos, trebuie sã se împãrtãseascã si de lucrarea Lui, ajutând pe cei slabi, pe cei nenorociti, si pe cei descurajati. Aceia care pornesc la lucrarea aceasta, sã facã din viata lui Hristos, studiul lor neîntrerupt. Ei sã fie în mod intens zelosi, folosind fiecare însusire în slujba Domnului. Rezultate valoroase vor veni în urma efortului sincer, neegoist. De la Marele Învãtãtor, lucrãtorii vor primi educatia cea mai aleasã. Dar aceia care nu împãrtãsesc lumina pe care au primit-o, îsi vor da seama într-o zi cã au suferit o înspãimântãtoare pagubã.

Fiintele omenesti nu au dreptul de a gândi cã e o limitã a eforturilor pe care ei trebuie sã le facã în lucrarea de salvare de suflete. A obosit Hristos vreodatã în lucrarea Sa? S-a dat El vreodatã înapoi de la sacrificiu si suferintã? Membrii bisericii trebuie sã depunã eforturi continue, stãruitoare, pe care El le-a depus. Ei trebuie sã fie totdeauna gata sã sarã la actiune în ascultare de poruncile Domnului. Oriunde vedem un lucru care asteaptã sã fie fãcut, noi trebuie sã ne apucãm de el si sã-l facem privind fãrã încetare la Isus. Dacã membrii bisericii noastre ar lua aminte la aceastã instructiune, sute de suflete ar fi câstigate la Isus. Dacã fiecare membru al bisericii ar fi un misionar viu, Evanghelia ar fi repede proclamatã în toate tãrile, la toate popoarele, natiunile si limbile.

Talente sfintite sã fie aduse în lucrarea de proclamarea adevãrului pentru acest tip. Dacã fortele inamicului câstigã biruinta acum, acesta va fi din cauzã cã comunitãtile neglijeazã lucrarea datã lor de Dumnezeu. De ani de zile lucrarea a fost tinutã înaintea noastrã, dar multi au dormit. Dacã adventistii de ziua a sapte se vor trezi acum, si vor face lucrarea rânduitã lor, adevãrul va fi prezentat oraselor noastre neglijate, în trãsãturi clare, distincte, si în puterea Duhului.

Când se face lucrare din toatã inima, se va vedea eficacitatea harului lui Hristos. Strãjerii de pe zidurile Sionului trebuie sã fie complet trezi si ei trebuie sã trezeascã si pe altii. Poporul lui Dumnezeu trebuie sã fie atât de zelos si de credincios în lucrarea Lui, încât orice egoism sã fie înlãturat din viata lor. Lucrãtorii Lui vor vedea atunci ochi cãtre ori, si bratul Domnului, puterea care a fost vãzutã în viata lui Hristos, se va da pe fatã. Încrederea va fi refãcutã, i va fi unire în bisericã în toate rândurile noastre.

Domnul cheamã pe poporul Sãu sã îndeplineascã diferite feluri de lucrare. Cei care se gãsesc pe drumurile mari sau pe cele laterale ale vietii trebuie sã audã solia Evangheliei. Membrii bisericii urmeazã sã facã lucrare de evanghelizare în casele vecinilor lor care n-au primit încã depline dovezi cu privire la adevãrul pentru acest timp. Dumnezeu cheamã familii crestine sã meargã în localitãti care sunt în întuneric si rãtãcire, si sã lucreze cu întelepciune si stãruitor, pentru Domnul. Se cere sacrificiu de sine pentru a rãspunde la aceastã chemare. În timp ce multi asteaptã ca orice obstacol sã fie înlãturat, suflete pier fãrã de nãdejde si fãrã de Dumnezeu în lume, Multi, foarte multi, de dragul unor foloase lumesti, de dragul adunãrii de cunostinte stiintifice, se aventureazã în regiuni primejdioase si îndurã greutãti si lipsuri. Unde sunt aceia care sunt gata sã facã aceasta din dorinta de a vorbi altora despre Mântuitorul? Unde sunt bãrbatii si femeile care se vor muta în regiuni care au nevoie de Evanghelie, pentru ca sã poatã îndrepta atentia celor din întuneric la Mântuitorul?

Multi din poporul lui Dumnezeu trebuie sã meargã cu publicatiile noastre în locuri unde solia îngerului al treilea nu a pãtruns încã. Cãrtile noastre trebuie sã fie publicate în multe limbi diferite. Cu aceste cãrti, oamenii smeriti si credinciosi urmeazã sã meargã în calitatea de colportori-evanghelisti, ducând adevãrul celor care altminteri nu ar fi luminati. Aceia care pornesc la acest fel de lucrare trebuie sã fie pregãtiti sã facã lucrarea misionarã medicalã. Bolnavii si suferinzii trebuie sã fie ajutati. Multi dintre aceia pentru care se face aceastã lucrare de îndurare vor asculta si accepta cuvintele vietii.

Lucrarea colportorului evanghelist a cãrui inimã e îmbinatã de Duhul Sfânt e bogatã în minunate posibilitãti pentru bine. Prezentarea adevãrului, în iubire si simplitate, din casã în casã, e în armonie cu instructiunile pe care Hristos le-a dat ucenicilor Sãi când i-a trimis în primul lor turneu misionar. Prin cântãri de laudã, prin rugãciuni umile, sincere, multi vor fi influentati. Lucrãtorul divin va fi de fatã pentru a transmite convingere inimilor. "Eu sunt cu voi în toate zilele" e fãgãduinta Sa. Cu asigurarea prezentei statornice a unui astfel de ajutor, noi putem lucra cu credintã, nãdejde si curaj. Din oras în oras, din tarã în tarã, ei urmeazã sã ducã publicatiile care contin fãgãduinta apropiatei veniri a Mântuitorului. Publicatiile acestea trebuie sã fie traduse în fiecare limbã; deoarece Evanghelia trebuie sã fie predicatã la toti. Fiecãrui lucrãtor, Hristos îi fãgãduieste eficienta divinã care va face din ostenelile lui un succes.

Aceia care au cunoscut de multã vreme adevãrul au nevoie sã caute pe Domnul cât se poate de zelos, pentru ca inimile lor sã poatã fi umplute cu hotãrârea de a lucra pentru vecinii lor. Fratilor si surorilor, vizitati pe aceia care locuiesc în apropiere de voi, si prin simpatie si amabilitate cãutati sã le influentati inimile. Asigurati-vã cã lucrati într-un chip care va înlãtura prejudecata în loc de a crea. Si aduceti-vã aminte cã aceia care cunosc adevãrul pentru acest timp. Si totusi îsi restrâng eforturile la propriile lor biserici, refuzând de a lucra pentru vecinii lor neconvertiti, vor fi trasi la rãspundere pentru datorii neîmplinite.

Împrumutati vecinilor vostri unele dintre cãrtile noastre mai mici. Dacã interesul lor e trezit, luati unele din cãrtile mai mari. Arãtati-le Parabolele Domnului nostru Isus Hristos. Povestiti-le istoricul aparitiei ei, si întrebati-i dacã nu doresc un exemplar. Dacã ei deja au, întrebati-i dacã doresc sã citeascã alte cãrti asemãnãtoare. Dacã e cu putintã cãutati un prilej de a-i învãta adevãrul. Pe la toate apele voi trebuie sã semãnati semintele adevãrului, desi nu stiti care va izbuti, aceasta sau aceea.

În multe state sunt asezãri de fermieri harnici si înstãriti, care n-au avut încã adevãrul pentru timpul de fatã. Astfel de locuri ar trebui sã fie lucrate. Membrii laici sã se apuce de acest fel de slujire. Împrumutând sau vânzând cãrti, distribuind reviste si tinând lecturi biblice, membrii nostri laici ar putea face mult, în vecinãtãtile lor. Plini de iubire pentru suflete, ei ar putea sã proclame solia cu o asa putere încât multi sã fie convertiti.

Doi lucrãtori biblici stãteau pe scaune într-o familie. Cu Biblia deschisã în fata lor, ei prezentau pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitorul care iartã pãcatele. Rugãciuni zeloase erau înãltate cãtre Dumnezeu si inimi erau înduiosate si supuse prin influenta Duhului lui Dumnezeu. Rugãciunile lor era rostite cu prospetime si putere. În timp ce Cuvântul lui Dumnezeu era explicat am vãzut cã o luminã blândã, iradiantã lumina Scripturile, si am zis, încet: "Iesi la drumuri si la garduri, si pe cei ce-i vei gãsi, sileste-i sã intre, ca sã mi se umple casa" (Luca 14,23).

Lumina pretioasã era transmisã din v4ecin în vecin. Altare familiale care fuseserã dãrâmate era din nou ridicate, si multi erau convertiti.

Fratilor si surorilor, predati-vã Domnului pentru serviciu. Nu lãsati nici o ocazie sã treacã nefolositã. Vizitati pe bolnavi si pe suferinzi si arãtati un interes amabil fatã de ei. Dacã e cu putintã faceti ceva ca ei sã se simtã mai bine. Prin mijloacele acestea le puteti influenta inima, si sã le rostiti un cuvânt pentru Hristos. Numai vesnicia va da la ivealã cât de mult cuprinzãtor poate fi un astfel de mod de lucrare. Alte cãi de a se face de folos se vor deschide înaintea celor ce sunt dispusi sã împlineascã datoria care este cea mai aproape de ei. Nu de oratori învãtati si elocventi e nevoie acum, ci de bãrbati si femei umili, care au învãtat de la Hristos din Nazaret sã fie blânzi si smeriti cu inima si care, punându-si nãdejdea în puterea Lui, vor merge la drumuri si la garduri pentru a face invitatia: "Veniti cãci iatã cã toate sunt gata" (Luca 14,17).

Aceia care se pricep în lucrãrile agricole, la lucrarea pãmântului, aceia care pot sã construiascã clãdiri simple, modeste, pot sã dea ajutor. Ei pot face o lucrarea bunã, si, în acelasi timp, sã arate în caracterul lor standardul înalt pe care poporul acesta are privilegiul sã-l obtinã. Fermieri, financiari, constructori, si cei iscusiti la diferite meserii, sã meargã în câmpurile neglijate, sã amelioreze pãmântul, sã înfiinteze industrii, sã pregãteascã locuinte modeste pentru sine, si sã dea vecinilor lor o cunoastere a adevãrului pentru acest timp.

E un larg câmp de serviciu atât pentru femei, cât si pentru bãrbati. Bucãtãreasa priceputã, croitoreasa, infirmiera, ajutorul tuturor e necesar. Membrii familiilor sãrace, sã fie învãtati cum sã gãteascã mâncarea, cum sã-si facã si cum sã-si cârpeascã îmbrãcãmintea, cum sã îngrijeascã de bolnavi, cum sã îngrijeascã bine de cãminul lor. Chiar si copiii sã fie învãtati sã facã mici comisioane din iubire si milã pentru cei mai putin fericiti ca ei.

Pãrintii sã nu uite marele câmp misionar care zace în fata lor în cãmin. În copiii încredintati ei, fiecare mamã are o sarcinã sfântã de la Dumnezeu. "Ia acest fiu, aceastã fiicã", zice Dumnezeu, si creste-l pentru Mine. Dã-i un caracter lucrat dupã chipul unui palat, ca sã strãluceascã pururea în curtile Domnului". Lumina si slava care lumineazã de la tronul lui Dumnezeu odihneste asupra mamei credincioase când se strãduieste sã aducã pe copiii ei spre a rezista la influenta rãului.

E un lucru serios pe care fiecare pereche de mâini sã-l facã. Fiecare miscare sã contribuie la înãltarea omenirii. Sunt atât de multi care au nevoie sã fie ajutati. Inima aceluia care trãieste, nu pentru ca sã-si placã siesi, ci pentru ca sã fie o binecuvântate pentru aceia care au atât de putine binecuvântãri, va tresãlta de satisfactie. Orice om care nu lucreazã, sã se trezeascã si sã dea fatã cu realitãtile vietii. Luati Cuvântul sui Dumnezeu si cercetati-i paginile. Dacã sunteti împlinitori ai cuvântului, viata va fi pentru voi o realitate vie, si veti descoperi cã rãsplata e îmbelsugatã. Domnul are un loc pentru fiecare în marele Sãu plan. Talente care nu sunt trebuincioase nu se dau. Sã zicem cã talentul e mic. Dumnezeu are un loc pentru el, si acel talent unic, dacã e folosit cu credinciosie, va face exact lucrarea pe care Dumnezeu intentioneazã ca el sã o facã. Talentele modestului locuitor al unei cãsute sunt necesare în lucrarea din casã în casã, si poate realiza mai mult în aceastã lucrare decât darurile strãlucite. O mie de usi de posibilitãti de a fi de folos sunt deschide înaintea noastrã. Ne plângem de resursele Dumnezeu sãrãcãcioase ce ne stau la îndemânã în timpul de fatã, în timp ce cereri urgente ne preseazã cerând mijloace si oameni. Dacã am fi cu adevãrat zelosi, chiar acum am putea înmulti resursele de o sutã de ori. Egoismul si satisfacerea plãcerilor personale stãvilesc drumul. Membri ai bisericii, lãsati lumina voastrã sã strãluceascã. Lãsati glasul vostru sã fie auzit în rugãciune umilã, în mãrturie, împotriva necumpãtãrii, nebuniei si distractiilor acestei lumi si în proclamarea adevãrului pentru timpul de fatã. Vocea voastrã, influenta voastrã, timpul vostru - toate aceste daruri sunt de la Dumnezeu si trebuie sã fie folosite la câstigarea de suflete la Hristos. Vizitati-vã vecinii, si dati pe fatã interes pentru salvarea sufletului lor. Treziti orice energie spiritualã la actiune. Spuneti celor pe care-i vizitati cã sfârsitul tuturor lucrurilor este aproape. Domnul Isus Hristos va deschide usa inimii lor, si va face asupra sufletului lor impresii dãinuitoare.

Strãduitiu-vã sã treziti pe bãrbati si pe femei din insensibilitatea lor spiritualã. Spuneti-le cum ati gãsit voi pe Isus si cât de fericiti ati ajuns de când ati cãpãtat o experientã în serviciul Lui. Spuneti-le ce binecuvântare primiti când sedeti la picioarele lui Isus, si învãtati lucruri pretioase din Cuvântul Lui. Spuneti-le despre bucuria si fericirea care existã în viata de crestin. Cuvintele voastre calde si fierbinti îi vor convinge cã ati gãsit mãrgãritarul de mult pret. Cuvintele voastre vesele, încurajatoare aratã cã voi ati aflat fãrã îndoialã calea mai înaltã. Aceasta este adevãrata lucrare misionarã, si când e fãcutã, multi se vor trezi ca dintr-un vis. Chiar si atunci când sunt prinsi în lucrarea lor zilnicã, poporul lui Dumnezeu poate conduce pe altii la Hristos. Si când fac lucrul acesta, vor avea asigurarea scumpã cã Mântuitorul e strâns alãturi de ei. Ei n-au nevoie sã-si închipuie cã sunt lãsati sã depindã de propriile lor slabe eforturi. Hristos le va da cuvinte pe care sã le spunã, si care vor rãcori, vor îmbãrbãta si vor întãri biete suflete frãmântate care se gãsesc în întuneric. Însãsi credinta lor se va întãri, când îsi dau seama cã fãgãduinta Mântuitorului se împlineste. Nu numai cã ei sunt o binecuvântate pentru altii, dar lucrarea pe care ei o fac pentru Hristos le aduce chiar lor binecuvântarea Sunt multi care pot face si care ar trebui sã facã lucrarea despre care am vorbit. Fratele meu, sora mea, ce faceti pentru Hristos? Cãutati voi sã fiti o binecuvântare pentru altii? Rostesc buzele voastre cuvinte de amabilitate, simpatie si iubire? Faceti voi eforturi zeloase spre a câstiga pe altii la Mântuitorul?

Comparativ putinã lucrare misionarã se face si care este rezultatul? Adevãrurile pe care le-a dat Hristos nu sunt învãtate. Multi din poporul lui Dumnezeu nu cresc în har. Multi sunt într-o stare sufleteascã neplãcutã, de nemultumire. Aceia care nu ajutã pe altii sã vadã însemnãtatea adevãrului pentru timpul de fatã, trebuie sã se simtã nemultumiti cu ei însisi. Satana se foloseste de aceastã laturã a experientei lor si-i mânã la criticã si cãutare de greseli. Dacã ei ar fi sârguinciosi angajati în cunoasterea si împlinirea voii lui Dumnezeu, ar simti o asa povarã pentru sufletele care pier, o asa frãmântare sufleteascã, încât n-ar putea fi retinuti de a împlini însãrcinarea: "Duceti-vã în toatã lumea si propovãduiti Evanghelia la orice fãpturã" (Marcu 16,15).