Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
SECTIUNEA INTAI
Domnul cheamă poporul Său să se trezească din somn. Sfârsitul tuturor lucrurilor e aproape. Când cei care cunosc adevărul vor fi împreună lucrători cu Dumnezeu, se vor da pe fată roadele neprihănirii. Prin descoperirea iubirii lui Dumnezeu în efort misionar, multi vor fi treziti pentru a vedea păcătosenia propriului lor fel de purtare. Ei vor vedea că în trecut egoismul lor i-a descalificat de a fi împreună lucrători cu Dumnezeu. Manifestarea iubirii lui Dumnezeu asa cum e văzută în slujirea neegoistă pentru altii va fi mijlocul de a conduce multe suflete să creadă Cuvântul lui Dumnezeu exact cum e scris. Dumnezeu doreste să reînvioreze pe poporul Să prin darul Duhului Sfânt în biserică. După înăltarea lui Hristos, Duhul Sfânt a venit asupra ucenicilor care asteptau, se rugau si credeau cu o plinătate si putere care a miscat fiecare inimă. În viitor, pământul trebuie să fie luminat cu slava lui Dumnezeu. O influentă sfântă urmează să pornească în lume de la aceia care sunt sfintiti prin adevăr. Pământul urmează să fie încercuit cu o atmosferă de har. Duhul Sfânt urmează să lucreze asupra inimilor omenesti, luând lucrurile lui Dumnezeu si arătându-le oamenilor.
Cu totul mult mai mut s-ar putea face pentru Hristos dacă toti cei care au lumina adevărului ar practica adevărul. Sunt familii întregi care ar putea fi misionari, angajându-se în lucrare personală, muncind pentru Domnul cu mâini harnice si creiere active, inventând noi metode pentru succesul lucrării Sale. Există bărbati si femei zelosi, cu bun simt si cu inima caldă care ar putea face mult pentru Hristos, dacă s-ar preda lui Dumnezeu, apropiindu-se de El si căutându-L cu toată inima. Fratilor si surorilor, luati parte activă la lucrarea de salvare de suflete. Lucrarea aceasta va da viată si vigoare puterilor intelectuale si spirituale. Lumina de la Hristos va străluci în minte. Mântuitorul va locui în inima voastră, si în lumina Lui veti vedea lumină, Consacrati-vă cu totul lucrării lui Dumnezeu. El e tăria voastră si El va fi la dreapta voastră, ajutându-vă să împliniti planurile Lui pline de îndurare. Prin lucrare personală căutati să influentati pe cei din jurul vostru. Faceti cunostintă cu ei. Predicarea nu va face lucrarea care necesită să fie făcută. Îngeri de la Dumnezeu vă însotesc în locuintele celor pe care îi vizitati. Lucrarea aceasta nu se poate face prin delegatie dată altuia. Banii împrumutati sau dati nu o pot săvârsi. Predicile nu o vor face. Prin vizitarea oamenilor, prin vorbirea, rugăciunea si simpatizarea cu ei, veti câstiga inimi. Aceasta este lucrarea misionară de cel mai înalt grad pe care o puteti face. Pentru a o face, aveti nevoie de credintă hotărâtă si stăruitoare, de răbdare neobosită si de o adâncă iubire pentru suflete. Căutati să găsiti intrare la oamenii în vecinătatea căro5a trăiti. Când le vorbiti despre adevăr, folositi cuvinte de simpatie crestinească. Aduceti-vă aminte că Domnul Isus este Maestrul lucrător. El udă sământa semănată. El pune în mintea voastră cuvinte care vor misca inimi. Asteptati că Dumnezeu va sustine pe lucrătorul consacrat, neegoist. Ascultare, credintă copilărească, încrederea în Dumnezeu - acestea vor aduce pace si bucurie. Lucrati dezinteresat, iubitor, răbdător, pentru toti cei cu care veniti în contact. Nu dovediti nici o nerăbdare. Nu rostiti nici un cuvânt lipsit de bunătate. Lăsati ca iubirea lui Hristos să fie în inima voastră, legea bunătătii pe buzele voastre. E un mister că nu sunt sute la lucru acolo unde acum nu e decât unul. Universul ceresc e uimit de apatia, răceala si nepăsarea celor care mărturisesc a fi fii si fiice ale lui Dumnezeu. În adevăr, e o putere vie. Mergeti în credintă să proclamati adevărul asa cum l-ati crezut. Lăsati ca aceia pentru care lucrati să vadă că pentru voi El este o realitate vie.
Aceia care îsi predau viata unei serviri crestine cunosc ce înseamnă adevărata fericire. Interesele si rugăciunile lor se întind dincolo de eul personal. Ei însisi cresc atunci când caută să ajute pe altii. Ei se familiarizează cu cele mai mari planuri, cu cele mai înflăcărate actiuni cutezătoare, si ce pot face ei decât să crească atunci când se asează în canalul divin al luminii si binecuvântării? Unii ca acestia primesc întelepciune din cer. Ei ajung să se identifice din ce în ce mai mult cu Hristos în toate planurile Lui. Nu e prilej pentru stagnare spirituală. Ambitia egoistă si slujirea de sine sunt mustrate prin contactul constant cu interesele absorbitoare, aspiratiile înăltătoare, care apartin de activitătile înalte si sfinte.
În puterea Duhului, servii, delegati ai lui Hristos, trebuie să dea mărturie pentru Conducătorul lor. Dorul arzător al Mântuitorului pentru salvarea păcătosilor trebuie să fie înscris pe toate strădaniile lor. Chemarea milostivă, adresată prima dată de Hristos, trebuie să fie reluată de voci omenesti si făcută să răsune prin lumea întreagă: "Cine vrea să ia apa vietii fără plată" (Apoc. 22,17). Biserica trebuie să zică: "Vino!" Fiecare putere din biserică trebuie să fie activ angajată de partea lui Hristos. Urmasii lui Hristos trebuie să se unească într-un efort puternic de a atrage atentia lumii la grabnica împlinire a profetiilor din Cuvântul lui Dumnezeu. Necredinta si spiritismul câstigă o puternică influentă în lume E cazul ca aceia cărora li s-a dat lumină să fie reci si necredinciosi acum?
Suntem chiar la pragul timpului de necaz, si încurcături care nici nu sunt visate ne stau în fată. O putere dedesupt mână pe oameni să se războiască contra cerului. Fiinte omenesti s-au confederat cu unelte satanice pentru a face fără valoarea Legea lui Dumnezeu. Locuitorii lumii devin repede ca locuitorii lumii de pe vremea lui Noe, care au fost luati de potop si ca locuitorii Sodomei, care au fost nimiciti de foc din cer. Puterile lui Satana sunt la lucru pentru a tine mintile abătute de la realitătile vesnice. Vrăjmasul a aranjat lucrurile să corespundă la propriile sale scopuri. Afaceri lumesti, sporturi, moda zilei, lucrurile acestea ocupă mintea bărbatilor si femeilor. Amuzamente si lectura fără de folos ruinează judecata. Pe calea cea largă ce duce la ruină vesnică înaintează o lungă procesiune. Lumea plină de silnicie, distractii si betie, converteste biserica. Legea lui Dumnezeu, standardul divin al neprihănirii, e declarată a fi fără de efect. În timpul acesta, un timp de nedreptate covârsitoare, o viată nouă, venind de la Izvorul a toată viata, urmează să pună stăpânire pe aceia care au iubirea lui Dumnezeu în inimile lor, iar ei să pornească si să proclame cu putere solia despre un Mântuitor crucificat si înviat. Ei trebuie să depună eforturi zeloase si neobosite de a salva suflete. Exemplul lor trebuie să fie de asa natură încât să aibă o influentă hotărâtă spre bine asupra celor din jurul lor. Ei trebuie să socotească totul ca o pierdere de dragul pretului nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul nostru. Un zelos interes ar trebui să pună acum stăpânire pe noi. Energiile noastre care dormitează ar trebui să fie trezite la un efort neobosit. Lucrătorii consacrati ar trebui să meargă acum în câmp pregătind calea Împăratului si câstigând victorii în locuri noi. Frate si soră, nu înseamnă nimic pentru tine faptul să stii că în fiecare zi suflete coboară în mormânt neavertizate si nemântuite, necunoscătoare de nevoia lor de viată vesnică si de ispăsirea făcută pentru ele de Mântuitorul? Nu înseamnă nimic pentru tine faptul că în curând lumea trebuie să dea ochi cu Iehova din cauza Legii Sale călcate? Îngerii ceresti se uimesc că aceia care de atât de multi ani au avut lumina, n-au dus torta adevărului în locurile întunecate ale pământului.
Valoarea nemărginită a sacrificiului cerut pentru răscumpărarea noastră, descoperă faptul că păcatul este un rău înspăimântător. Dumnezeu ar fi putut sterge această pată infectă de pe creatiune, înlăturând pe păcătos de pe fata pământului. Dar El "atât de mult a iubit lumea, încât a dat pe unicul Său Fiu pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viată vesnică" (Ioan 3,16). Atunci pentru ce nu suntem mai zelosi? De ce atât de multi sunt inactivi? Pentru ce nu caută toti ceia care mărturisesc că iubesc pe Dumnezeu, să lumineze pe semenii si pe asociatii lor, ca ei să nu mai neglijeze o mântuirea atât de mare?
Printre crestinii declarati de astăzi e o grozavă lipsă de simpatie ce ar trebui să fie simtită pentru sufletele nemântuite. Dacă inima noastră nu bate în unison cu inima lui Hristos, cum putem noi întelege sfintenia si importanta lucrării la care suntem chemati de cuvintele: "Privegheati asupra sufletelor, ca unii care aveti să dati socoteală?" V9orbim despre misiuni crestine. Se aude sunetul glasurilor noastre; dar simtim noi dorul duios după suflete din inima lui Hristos?
Mântuitorul era un lucrător neobosit. El nu-Si măsura munca cu orele. Timpul Lui, inima Lui, tăria Lui, erau consacrate lucrării pentru binele omenirii. Zile întregi era devotate lucrului si nopti întregi era petrecute în rugăciune, ca să poată fi întărit spre a face fată vrăjmasului viclean în toată lucrarea lui înselătoare, si fortificat pentru a face lucrarea Sa de a înălta si reface omenirea. Omul care iubeste pe Dumnezeu nu-si măsoară lucrarea după sistemul celor opt ore. El lucrează în toate orele si niciodată nu e liber. Când are prilej face binele. Pretutindeni, în toate timpurile si în toate locurile, el găseste prilej de a lucra pentru Dumnezeu. El duce mireasma cu sine, oriunde merge. O atmosferă sănătoasă înconjură sufletul lui. Frumusetea vietii lui bine ordonată si conversatia lui evlavioasă inspiră în altii credintă, nădejde si curaj.
Ceea ce ne trebuie este misionari din inimă. Eforturi spasmodice vor face putin bine. Trebuie să câstigăm atentia. Trebuie să fim profund zelosi. Prin luptă ofensivă în mijlocul împotrivirii, pericolului, pierderii si suferintei omenesti, lucrarea de salvare de suflete trebuie dusă înainte. Într-o anumită bătălie, când unul din regimentele fortei care ataca era împins înapoi de ostile inamicului, steagul din frunte a rămas pe locul lui în timp ce trupele se retrăgeau. Căpitanul a strigat la el să aducă steagul înapoi, dar răspunsul a fost: "Aduceti oamenii la steag!" Aceasta e lucrarea ce revine fiecărui purtător credincios de steag - să aducă oamenii la steag. Domnul cere zel. Noi toti stim că păcatul multora care mărturisesc a fi crestini este faptul că le lipseste curajul si energia de a se aduce pe ei si pe cei legati de ei la steag.
Din toate tările răsună strigătul macedonean: "Treci si ajută-ne!" Dumnezeu a deschis câmpuri înaintea noastră, si dacă instrumentele omenesti ar conlucra cu instrumentele dumnezeiesti, multe, multe suflete ar fi câstigate la adevăr. Dar poporul care mărturiseste că e al Domnului a dormit în ce priveste lucrarea rânduită lui si în multe locuri ea rămâne comparativ neatinsă. Dumnezeu a trimis solie după solie pentru a trezi poporul nostru pentru a face ceva si pentru a o face acum. Dar la chemarea: "Pe cine să trimit?" Putini au fost cei care să răspunsă: "Iată-mă trimite-mă!" (Isus. 6,8). Când reprosul de indolentă si lenevie va fi fost sters de deasupra bisericii, Spiritul Domnului Se va manifesta în chip milostiv. Puterea dumnezeiască se va da pe fată. Biserica va vedea lucrarea providentială a Domnului ostirilor. Lumina adevărului va străluci în raze clare si puternice si ca si pe vremea apostolilor, multe suflete se vor întoarce de la rătăcire la adevăr. Pământul va fi luminat de slava Domnului. Îngeri ceresti au tot asteptat de multă vreme după instrumente omenesti - membrii bisericii - ca să conlucreze cu ei în marea lucrare ce trebuie să fie făcută. Ei vă asteaptă. Atât de vast este câmpul, atât de cuprinzător este planul, încât fiecare inimă sfintită va fi recrutată si pusă la lucru ca un instrument al puterii divine. În acelasi timp, va fi o putere care lucrează în subteran. În timp ce agentii ai harului lui Dumnezeu lucrează prin fiinte omenesti consacrate, Satana pune agentii săi la lucru, punând la tribut pe toti cei care se lasă sub controlul lui. Vor fi multi domni si multi dumnezei. Se va auzi strigătul: "Iată, aici e Hristos" si "Iată acolo este Hristos". Adânca uneltire a lui Satana se va da pretutindeni pe fată, cu scopul de a abate atentia bărbatilor si femeilor de la datoria prezentă. Vor fi semne si minuni. Dar ochiul credintei va discerne în toate aceste manifestări semne ale măretului si grozavului viitor si ale triumfului care asteaptă pe poporul lui Dumnezeu.
Lucrati, o, lucrati, având vesnicia în vedere! Păstrati în minte gândul că fiecare putere trebuie sfintită. O mare lucrarea trebuie să fie făcută. De pe buze neprefăcute să se înalte rugăciunea: "Dumnezeu să aibă milă de noi si să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi fata Lui ca să se cunoască pe pământ calea Ta, si printre toate neamurile mântuirea Ta! (Ps. 67,1-2).
Aceia care îsi dau seama, chiar si numai într-o măsură restrânsă, ce înseamnă mântuirea pentru ei si pentru semenii lor, vor umbla în credintă, si vor întelege într-o oarecare măsură nemărginitele nevoi ale omenirii. Inima lor va fi miscată de milă când văd lipsa larg răspândită din lumea noastră - lipa multimilor care suferă în ce priveste hrana si îmbrăcămintea si lipsa morală a miilor care sunt sub umbra unui teribil destin, în comparatie cu care suferinta fizică se pierde în neînsemnătate. Membrii bisericii să păstreze în minte gândul că faptul că numele lor sunt scrise în registrele bisericii nu-i va salva. Ei trebuie să se dovedească aprobati de Dumnezeu, lucrători care n-au de ce să le fie rusine. Zi de zi ei trebuie să-si formeze caracterul în acord cu îndrumările lui Hristos. Ei trebuie să rămână în El fără încetare, exercitând credinta în El. În felul acesta, ei vor creste la statură deplină de bărbati si femei în Hristos - crestini sănătosi, voiosi si recunoscători, condusi de Dumnezeu la o lumină din ce în ce mai clară. Dacă aceasta nu este experienta lor, ei vor fi printre aceia ale căror glasuri se vor înălta într-o zi cu jalnica plângere: "Secerisul a trecut, vara s-a sfârsit, si sufletul meu nu e mântuit! Pentru ce nu am alergat eu la Cetătuie pentru adăpost? Pentru ce am glumit cu mântuirea sufletului meu si am lucrat contra Duhului harului?" "Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape si vine în graba mare!" (Tef. 1,14). Să ne încăltăm cu încăltămintea Evangheliei, gata de a porni într-o clipă de la înstiintare. Fiecare oră, minut, sunt scumpe. Nu avem timp de petrecut în multumire de noi însine. De jur împrejurul nostru sunt suflete acre pier în păcat. În fiecare ti e ceva de făcut pentru Domnul si Învătătorul nostru. În fiecare zi noi trebuie să îndreptăm suflete la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.
"De aceea, si voi fiti gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care ni vă gânditi" (Mat. 24,44). Mergeti la odihna voastră noaptea cu fiecare păcat mărturisit. Asa făceam noi când în 1844 asteptam să întâlnim pe Domnul. Si acum evenimentul acesta mare e mai aproape decât atunci când am crezut de întâia oară. Fiti si voi gata, seara, dimineata si la amiază, pentru ca atunci când se va auzi strigarea: "Iată Mirele vine[ Iesiti-I în întâmpinare!" voi, chiar dacă v-ati trezi din somn, să iesiti si să-L întâmpinati cu candelele voastre îngrijite si aprinse.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
