Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
SECTIUNEA INTAI
Într-un sens special, adventistii de ziua a saptea au fost pusi în lume ca străjeri si purtători de lumină. Lor le-a fost încredintată ultima avertizare pentru o lume ce piere. Asupra lor luminează lumina minunată din Cuvântul lui Dumnezeu. Lor le-a fost dată o lucrare de cea mai mare însemnătate - proclamarea primei, a doua si a treia solie îngerească. Nu e o altă lucrare de o asa mare importantă. Ei nu trebuie să îngăduie ca altceva să le absoarbă atentia. Adevărurile cele mai solemne încredintate vreodată celor muritori ne-au fost date nouă să le vestim lumii. Proclamarea acestor adevăruri trebuie să fie lucrarea noastră. Lumea trebuie să fie avertizată si poporul lui Dumnezeu trebuie să fie sincer fată de sarcina încredintat lui. Ei nu trebuie să se angajeze în speculatii, nici nu trebuie să intre în legături de afaceri cu necredinciosii, deoarece aceasta i-ar împiedica în lucrarea încredintată lor de Dumnezeu. Hristos spune poporul Său: "Voi sunteti lumina lumii" (Mat. 5,14). Nu e lucru de mică importantă că sfaturile si planurile lui Dumnezeu le-au fost descoperite atât de clar. Acesta e un privilegiu minunat de a fi în stare să întelegi voia lui Dumnezeu, asa cum e descoperită în cuvântul sigur al profetiei. Acesta asează asupra noastră o grea răspundere. Dumnezeu asteaptă ca noi să împărtăsim altora cunostinta pe care El ne-a dat-o. Este scopul Său ca unelte dumnezeiesti si omenesti să se unească la proclamarea soliei de avertizare. În măsura în care se extind ocaziile sale, fiecare om care a primit lumina adevărului este sub aceeasi răspundere ca si profetul lui Israel căruia i s-a adresat cuvântul: "Fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculti Cuvântul care iese din gura Mea, si să-i înstiintezi din partea Mea. Când zic celui Rău: 'Răule, vei muri negresit!' si tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele îl voi cere din mâna ta. Dar dacă vei înstiinta pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, si el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îti vei mântui sufletul" (Ezech. 33,7-9). Să asteptăm noi oare până la împlinirea profetiilor cu privire la sfârsit ca de-abia atunci să spunem ceva cu privire la ele? De ce valoare vor mai fi atunci cuvintele noastre? Să asteptăm noi oare până când judecătile lui Dumnezeu cad asupra călcătorului de Lege ca de abia atunci să-i spunem cum să le evite? Unde este credinta noastră în Cuvântul lui Dumnezeu? Trebuie oare să vedem cum se împlinesc cele prezise ca de-abia atunci să credem ce a spus El? În raze clare si distincte lumina a venit la noi, arătându-ne că ziua cea mare a Domnului este aproape, "este chiar la usi". Să căutăm să citim si să întelegem înainte de a fi prea târziu. Noi trebuie să fim canale consacrate, prin care viata cerească trebuie să se transmită altora. Duhul sfânt trebuie să anime si să pătrundă întreaga biserică curătind si legând laolaltă inimi. Cei care au fost înmormântati cu Hristos în botez, trebuie să se ridice la înnoirea vietii dând o vie imagine a vietii lui Hristos. Asupra noastră a fost pusă o sarcină sfântă. Ne-a fost dată însărcinarea: "Duceti-vă si faceti ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului si al Sfântului Duh. Si învătati-i să păzească tot ce v-am poruncit. Si iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârsitul veacului" (Mat. 28,1920). Voi sunteti consacrati lucrării de a face cunoscut Evanghelia mântuirii. Perfectiunea cerului urmează să fie puterea voastră.
Nu numai prin predicarea adevărului, nu numai prin distribuirea de literatură trebuie să fim noi martori pentru Dumnezeu. Să ne aducem aminte că o viată crestinească e argumentul cel mai puternic ce poate fia dus în favoarea crestinismului si că un caracter crestin de mică valoare face mai mult rău în lume decât caracterul omului din lume. Nici toate cărtile scrise nu pot răspunde scopului unei vieti sfinte. Oamenii vor crede nu ceea ce predică deserventul cultic, ci aceea ce trăieste biserica. Prea adesea influenta predicii tinută de la amvon e combătută de predica tinută în viata celor care pretind a fi adepti ai adevărului.
E scopul lui Dumnezeu de a Se proslăvi în poporul Său în fata lumii. El asteaptă ca aceia care poartă numele lui Hristos să-L reprezinte n gândire, în cuvânt si faptă. Gândurile lor trebuie să fie curate si cuvintele lor nobile si înăltătoare, atrăgând pe cei din jur tot mai aproape de Mântuitorul. Religia lui Hristos trebuie să fie întretesută cu tot ceea ce ei fac si spun. Fiecare tranzactie de afaceri a lor trebuie să fie înmiresmată de prezenta lui Dumnezeu. Păcatul e ceva odios. El a stricat frumusetea morală a unui mare număr de îngeri. A pătruns în lumea noastră si aproape a sters chipul moral al lui Dumnezeu din om. Dar în marea Lui iubire, Dumnezeu a prevăzut o cale pe care omul poate să recâstige pozitia de la care a văzut când a cedat ispititorului. Hristos a venit pentru a sta la conducerea omenirii, pentru a lucra în favoarea noastră un caracter desăvârsit. Cei care Îl primesc sunt născuti din nou. Hristos a văzut neamul omenesc prin lucrarea puternicei cresteri a păcatului, posedat de domnul puterii văzduhului si cheltuind o fortă uriasă în a isprăvi ale răului. El a văzut că o fortă si mai tare trebuie să întâmpine si să înfrângă pe Satana. "Acum are loc", spunea El, "judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară." (Ioan 12,31). El a văzut, de asemenea că, dacă fiintele omenesti credeau în El, lor urma să li se dea putere împotriva ostirii îngerilor căzuti, al căror nume e legiune. Hristos Si-a întărit sufletul cu gândul că, prin sacrificiul minunat pe care era gata să-l facă, stăpânitorul lumii acesteia urma să fie aruncat afară si bărbatii si femeile să fie asezati în situatia ca, prin harul lui Dumnezeu, să poată recâstiga ceea ce pierduseră. Viata pe care Hristos a trăit-o în lumea acesta, bărbatii si femeile o pot trăi, prin puterea Lui si sub îndrumarea Lui. În lupta lor cu satana, ei pot avea tot ajutorul pe care El l-a avut. Ei pot fi mai mult decât biruitori prin Acela care i-a iubit si S-a dat pe Sine pentru ei.
Viata celor care mărturisesc a fi crestini dar care nu trăiesc viata lui Hristos e o bătaie de joc la adresa religiei. Fiecare persoană al cărei nume e scris în registrul bisericii are obligatia de a reprezenta pe Hristos dând pe fată podoaba lăuntrică a unu duh blând si linistiti. Ei trebuie să fie martorii Lui, făcând cunoscut avantajele umblării si lucrării asa cum le-a dat exemplul Hristos. Adevărul pentru acest timp trebuie să apară în puterea lui în viata acelora care-l cred si trebuie să fie transmis lumii. Credinciosii trebuie să reprezinte în viata lor puterea Lui de a sfinti si înnobila.
Locuitorii Universului ceresc asteaptă ca urmasi lui Hristos să lumineze ca lumini în lume. Ei urmează să dea pe fată puterea harului pe care, ca să-l dea oamenilor, Hristos a murit. Dumnezeu asteaptă ca aceia care mărturisesc a fi crestini să descopere în viata lor cea mai înaltă dezvoltare a crestinismului. Ei sunt reprezentanti recunoscuti ai lui Hristos si trebuie să arate că, crestinismul e o realitate. Ei trebuie să fie oameni ai credintei, oameni ai curajului, oameni cu tot sufletul care, fără discutie, să încred în Dumnezeu si în făgăduintele Lui.
Toti cei care urmează să intre în cetatea lui Dumnezeu trebuie ca în cursul vietii lor pământesti să prezinte pe Hristos în comportarea lor. Tocmai aceasta e ceea ce face din ei soli ai lui Hristos, martorii Lui. Ei trebuie să aducă o mărturie clară, hotărâtă tuturor practicilor rele, îndreptând atentia păcătosilor la Mielul lui Dumnezeu, care îndepărtează păcatele lumii. El dă tuturor celor care-L primesc, putere de a deveni copii ai lui Dumnezeu. Renasterea care singura cale prin care noi putem intra în cetatea lui Dumnezeu. Ea este strâmtă, si poarta pe care urmează să intrăm e îngustă, dar pe ea trebuie să conducem bărbati, femei si copii, învătându-i că, pentru ca să fie mântuiti, trebuie să aibă o inimă nouă si un duh nou. Vechile trăsături de caracter ereditare trebuie să fie biruite. Dorintele firesti ale sufletului trebuie să fie schimbate. Orice înselăciune, orice falsificare, orice vorbire de rău trebuie să fie înlăturate. Viata cea nouă care face pe bărbati si pe femei să fie asemenea lui Hristos, trebuie să fie trăită.
ADERAREA STĂRUITOARE LA ADEVĂR
Nu trebuie să fie prefăcătorie în viata celor care au de dus o solie atât de sfântă si de solemnă cum avem noi. Lumea îi priveste pe adventistii de ziua a saptea deoarece cunoaste ceva despre mărturisirea lor de credintă, despre înaltele lor idealuri si când vede pe aceia care nu trăiesc potrivit cu mărturisirea lor, arată la ei cu dispret. Aceia care iubesc pe Isus vor aduce totul în viata lor în armonie cu vointa Lui. Ei au ales să fie de partea Domnului si viata lor să stea în contrast viu cu viata oamenilor din lume. Ispititorul va veni cu toate lingusirile si miturile lui, zicând: "Toate aceste ti le voi da sie dacă te vei închina mie". Dar ei stiu că el nu are nimic vrednic de a fi primit si ei refuză de a ceda la ispitele sale. Prin harul lui Dumnezeu, ei sunt făcuti în stare să păstreze neîntinată curătia lor fată de principii. Îngeri sfinti sunt chiar alături de ei si Hristos e descoperit în statornica lor aderare la adevăr. Ei sunt slujitori ai lui Hristos, gata oricând să facă voia Lui, dând ca martori sinceri, o mărturie hotărâtă în favoarea adevărului. Ei arată că există o putere spirituală care poate face în stare pe bărbati si pe femei să nu se abată nici cu un deget de la adevăr si dreptate chiar si pentru toate darurile pe care oamenii le-ar putea acorda. Unii ca acestia oriunde ar fi, vor fi onorati de cer, deoarece si-au conformat viata lui Dumnezeu, fără să se îngrijească de sacrificiile ce sunt chemati să le facă.
Lumina pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său nu trebuie să fie retinută înăuntrul bisericilor care deja cunosc adevărul. Ea trebuie să fie dusă pretutindeni în locurile întunecate ale pământului. Aceia care umblă în lumină asa cum Hristos este lumină, or conlucra cu Mântuitorul descoperind altora aceea ce El le-a descoperit. E intentia lui Dumnezeu ca adevărul pentru acest timp să fie făcut cunoscut la orice semintie, neam, limb si popor. În lumea de astăzi, bărbatii si femeile sunt absorbiti de alergarea după câstig lumesc si plăcere lumească. Sunt mii care nu folosesc nici timp, nici gând pentru mântuirea sufletului. A sosit timpul când solia apropiatei veniri a lui Hristos trebuie să răsune pretutindeni în lume. Semne fără gres, neînselătoare atrag atentia la apropierea sfârsitului. Avertizarea trebuie să se dea în tonuri sigure. Trebuie să se pregătească pentru venirea Printului Păcii pe norii cerului. E mult de făcut în orasele care încă nu au auzit adevărul pentru timpul de fată. Noi nu trebuie să înfiintăm institutii care să rivalizeze în mărime si splendoare cu institutiile lumii, ci în Numele Domnului, cu stăruintă si cu zel neistovit pe care Hristos le-a adus în lucrările Sale, trebuie să ducem mai departe lucrarea Domnului. Ca popor, avem mare nevoie să ne smerim inimile înaintea lui Dumnezeu, solicitând iertarea Lui pentru neglijenta noastră de a împlini însărcinarea Evangheliei. Am făcut centre mari în câteva locuri, lăsând nelucrate multe orase importante. Să preluăm lucrarea ce ne-a fost rânduită si să proclamăm solia care trebuie să trezească bărbati si femei la un simt al primejdiei lor. Dacă fiecare adventist de ziua a saptea ar fi făcut lucrarea pusă în sarcina lui, numărul credinciosilor ar fi fost acum mult mai mare decât este. În toate orasele Americii ar fi fost persoane care ar fi luat aminte la solia de a asculta de Legea lui Dumnezeu.
În unele locuri solia cu privire la tinerea Sabatului a fost prezentată cu claritate si putere, în timp ce alte locuri au fost lăsate fără avertizare. Oare nu se vor trezi aceia care cunosc adevărul la răspunderea care zace asupra lor? Fratilor, voi nu vă puteti îngădui să vă angrenati în întreprinderi si interese lumesti. Nu vă puteti permite să neglijati însărcinarea pe care v-a dat-o Mântuitorul. Totul în Univers cheamă pe aceia care cunosc adevărul să se consacre fără rezervă proclamării adevărului asa cum le-a fost făcut cunosc în solia îngerului al treilea. Ceea ce vedem si auzim ne cheamă la datoria noastră. Lucrarea agentilor Satanei cheamă pe fiecare crestin să stea în dreptul datoriei lui.
Lucrarea dată nouă si importantă si în ea sunt necesari oameni întelepti, oameni neegoisti, oameni care înteleg ce înseamnă a se consacra unui efort neegoist de a mântui suflete. Dar nu e nevoie pentru serviciu de oameni care sunt încropiti, căci pe asemenea oameni Hristos nu-i poate folosi. Sunt necesari bărbati si femei a căror inimă o ,miscată de suferinta omenească si a căror viată dă dovadă că primesc si dau lumină, viată si har. Poporul lui Dumnezeu trebuie să ajungă de aproape pe Hristos în lepădare de sine si sacrificiu, unica lor tinută fiind de a da lumii întregi solia de har. Unii vor lucra într-un fel, altii în altul, asa cum îi va chema si îi va conduce Domnul. Dar ei toti trebuie să depună eforturi comune, căutând să facă lucrarea un tot desăvârsit. Cu pana si cu glasul ei trebuie să lucreze pentru El. Cuvântul tipărit al adevărului trebuie să fie tradus în diferite limbi, si să fie dus până la marginile pământului.
Inima mea este adesea împovărată deoarece atât de multi care ar putea lucra, nu fac nimic. Ei sunt jucăria ispitelor lui Satana. Fiecare membru al bisericii care are o cunostintă a adevărului e asteptat să lucreze cât mai e ziuă, deoarece vine noapte, când nimeni nu poate să lucreze. Peste scurt timp vom întelege ce înseamnă noaptea aceea. Duhul lui d e întristat si Se retrage de pe pământ. Natiunile sunt mâniate una pe alta. Se fac intense pregătiri pentru război. Noaptea s-a apropiat. Biserica să se trezească si să pornească să-si facă lucrarea încredintată. Fiecare credincios educat sau nu, poate să ducă solia. Vesnica se întinde înaintea noastră. Perdeaua e gata să se ridice. La ce ne gândim noi când ne agătăm de egoista noastră plăcere de viată tihnită, în timp ce pretutindeni în jurul nostru suflete pier? S-au făcut inimile noastre cu totul dure? Nu putem noi vedea si întelege că avem o lucrare de făcut în folosul altora? Fratilor si surorilor, sunteti voi printre aceia care, desi au ochi nu văd, si desi au urechi nu aud? Este oare în zadar că Dumnezeu v-a dat o cunoastere a vointei Sale? E în zadar că El v-a trimis o avertizare după avertizare cu pricire la apropierea sfârsitului? Credeti voi declaratiile Cuvântului Său cu privire la ceea ce stă să vină asupra lumii? Credeti voi că judecătile lui Dumnezeu atârnă asupra locuitorilor pământului? Atunci cum puteti sta comozi fără grijă si indiferenti? Fiecare zi care trece ne aduce mai aproape de sfârsit. Ne apropie de sfârsit. Ne apropie si de Dumnezeu? Veghem noi în vederea rugăciunii? Vei cu care avem de-a face zi după zi au nevoie de ajutorul si de îndrumarea noastră. Ei s-ar putea să fie într-o asa stare sufletească, încât un cuvânt spus la timp va fi înfipt de Duhul Sfânt ca un cui într-un loc sigur. Mâine unele dintre sufletele acestea s-ar putea să fie acolo unde să nu mai ajungem la ale niciodată. Care este influenta noastră asupra acestor împreună călători? Ce efort facem noi pentru a-i câstiga la Hristos?
Timpul e scurt si fortele noastre trebuie să fie organizate pentru a face o lucrare mai mare. Sunt necesari lucrători care înteleg mărimea lucrării si care se angajează în ea, nu pentru salariile pe care le primesc, ci din întelegerea apropierii sfârsitului. Timpul cere o mai mare eficientă si o mai profundă consacrare. O, sunt atât de plină de subiectul acesta încât strig către Dumnezeu: "Ridică-Te si trimite soli plini de simtul răspunderii lor, soli în a căror inimi idolatria de sine, care stă la temelia oricărui păcat, a fost crucificată".
În viziunile de noapte mi-a trecut pe dinainte o scenă foarte impresionantă. Am văzut un imens glob de foc căzând peste unele clădiri frumoase, pricinuind nimicirea lor instantanee. Am auzit pe cineva spunând: "Noi stiam că judecătile lui Dumnezeu vin asupra pământului, dar n-am stiut cp vor veni atât de curând." Altii, cu glasuri jalnice, spunea: "Ati stiut! Atunci de ce nu ne-ati spus? Noi n-am stiut". De fiecare parte auzeam rostite cuvinte asemănătoare de repros. M-am trezit într-o mare mâhnire. Din nou am adormit, si părea să fiu într-o mare adunare. Cineva cu autoritate vorbea adunării, înaintea căreia era întinsă o hartă a lumii. El spunea că harta descria via lui Dumnezeu, care trebuia să fie cultivată. Când lumina din cer strălucea asupra cuiva, acela trebuia să reflecte lumina si asupra altora. Lumini urmau să fie aprinse în multe locuri si de la luminile acestea si alte lumini urmau să fie aprinse.
Se repetau cuvintele: "Voi sunteti sarea pământului. Dar dacă sarea îsi pierde gustul, prin ce îsi va căpăta iarăsi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, si călcată în picioare de oameni. Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Si oamenii n-aprind lumina ca să o pună sub obroc, ci o pun în sfesnic, si luminează celor din casă. Tot asa să lumineze si lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, si să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri" (Mat. 5,13-16).
Am văzut raze de lumină strălucind din orase si din sate, si din locurile de sus si cele de jos ale pământului. Cuvântul lui Dumnezeu a fost ascultat, si drept urmare era monumente pentru El în fiecare oras si sat. Adevărul Lui era proclamat pretutindeni în lume. Apoi harta acesta a fost îndepărtată si o alta pusă în locul ei. Pe ea, lumina strălucea numai din putine locuri. Restul lumii era în întuneric, numai cu o licărire de lumină ici si colo. Călăuza noastră spunea: "Întunericul acesta este rezultatul faptului că oamenii urmau propria lor cale. Ei au nutrit tendinte spre rău mostenite sau cultivate. Ei au făcut din punerea la îndoială si căutarea de greseli ocupatia principală a vietii lor. Inima lor nu stă bine cu Dumnezeu. Ei au ascuns lumina lor sub obroc. Dacă fiecare ostas al lui Hristos, si-ar fi făcut datoria, dacă fiecare străjer de pe zidurile Sionului ar fi dat cu trâmbita un sunet lămurit, lumea ar fi putut să audă mai de mult solia de avertizare. Dar lucrarea noastră este cu ani în urmă. În timp ce oameni dormeau, Satana a făcut pe furis un mars asupra noastră.
Punându-ne încrederea în Dumnezeu, noi trebuie să înaintăm, făcând lucrarea Lui fără egoism. În smerită dependentă de El, predându-ne pe noi, prezentul si viitorul nostru înteleptei Lui providente, tinând începutul încrederii noastre cu tărie până la sfârsit, aducându-ne aminte că nu din cauza vredniciei noastre primim noi binecuvântările cerului, ci din cauza vredniciei lui Hristos, si a primirii din partea noastră, prin credinta în el, a harului îmbelsugat al lui Dumnezeu.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
