Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
SECTIUNEA INTAI
"Încă putină, foarte putină vreme, si Cel ce vine va veni, si nu va zăbovi" (Evrei 10,37).
Trăim în timpul sfârsitului. Semnele timpului care se împlinesc cu repeziciune declară că venirea lui Hristos este aproape. Zilele în care trăim sunt solemne si importante. Spiritul lui Dumnezeu este retras treptat dar sigur de pe pământ. Plăgi si judecăti deja cad peste dispretuitorii harului lui Dumnezeu. Nenorocirile de pe uscat si de pe apă, starea agitată a societătii, alarmele de război, sunt de rău augur. Ele prezic evenimente în curs de apropiere, de cea mai mare însemnătate.
Instrumentele răului îsi unesc fortele si se consolidează. Ele se fortifică pentru ultima si marea criză. În curând urmează să aibă loc mari schimbări în lumea noastră si miscările finale vor fi repezi.
Starea de lucruri din lume arată că înaintea noastră sunt vremuri tulburi. Ziarele sunt pline de semne cu privire la un conflict teribil în viitorul apropiat. Jafuri îndrăznete sunt ceva frecvent. Grevele sunt obisnuite. Hotii si omoruri sunt comise pretutindeni. Oameni posedati de demoni iau viata bărbatilor, femeilor si copiilor micuti. Oamenii au ajuns să fie scosi din minti de viciu si predomină tot felul de rele.
Vrăjmasul a izbutit să sucească dreptatea si să umple inima oamenilor de dorinta după câstig egoist. "Dreptatea stă departe; adevărul se poticneste în piată si fapta cinstită nu se mai dovedeste" (Isus. 59,14, trd. G.G.). În orasele mari sunt multimi de oameni care trăiesc în sărăcie si în mizerie, aproape lipsiti de hrană, adăpost si îmbrăcăminte, în timp ce în aceleasi orase sunt unii care au mai mult decât le-ar putea dori inima, care trăiesc în îmbelsugare, cheltuindu-si banii pe case bogat mobilate, pe împodobire personală, sau, si mai rău, pe satisfacerea apetiturilor senzuale, pe băuturi alcoolice, pe tutun si pe alte lucruri care distrug puterile creierului, descumpănesc mintea si înjosesc sufletul. Strigătele omenirii flămânde ajung înaintea lui Dumnezeu, în timp ce prin tot felul de opresiuni si stoarceri, oamenii îngrămădesc averi colosale.
Cu o anumită ocazie, pe când eram în New York City, am fost chemată în timpul noptii să privesc clădirile care se înăltau etaj după etaj către cer. Clădirile acestea erau garantate că sunt sigure contra incendiului si erau înăltate ca să proslăvească pe proprietarii si constructorii lor. Mai sus si tot mai sus se înăltau clădirile acestea si în ele se folosea materialul cel mai scump. Aceia cărora le apartineau clădirile acestea nu se întrebau: "Cum pot să proslăvesc mai bine pe Dumnezeu?" Domnul nu ea în gândurile lor.
M-am gândit: O, dacă aceia care investesc în felul acesta mijloacele lor ar putea să-si vadă umblarea asa cum o vede Dumnezeu! Ei îngrămădesc clădiri magnifice, dar cât de nebunească înaintea ochilor Cârmuitorului Universului este plănuirea si născocirea lor. Ei nu studiază cu toate puterile inimii si mintii cum pot să proslăvească pe Dumnezeu. Ei au pierdut din vedere această cea dintâi datorie a omului.
În timp ce aceste falnice clădiri se înăltau, proprietari se bucurau cu mândrie ambitioasă că aveau bani pentru a-i folosi spre satisfacerea de sine si în provocarea invidiei vecinilor lor. Mare parte din banii pe care ei îi investeau în felul acesta fuseseră obtinuti prin stoarcere, prin exploatarea săracilor. Ei au uitat că în cer se tine un cont al fiecărei tranzactii de afaceri, fiecare comportare nedreaptă, fiecare act fraudulos e înregistrat acolo. Vine timpul când în frauda si insolenta lor, oamenii vor ajunge la pun punct pe care Domnul nu le va mai îngădui să-l treacă si vor afla că e o limită la îndelunga răbdare a lui Iehova.
Scena care mi-a trecut apoi pe dinainte a fost o alarmă de incendiu. Oamenii priveau la clădirile falnice si presupus sigure contra incendiului s ziceau: "Ele sunt în perfectă sigurantă". Dar clădirile acestea erau construite ca si cum ar fi fost făcute din smoală. Masinile contra incendiului nu puteau face nimic pentru a opri nimicirea. Pompierii nu era în stare să folosească masinile.
Sunt instruită că atunci când vine timpul Domnului, dacă nu au avut loc schimbări în inimile fiintelor omenesti mândre si ambitioase, oamenii vor afla că mâna care a fost puternică să mântuiască, va fi puternică si să nimicească. Nici o putere omenească nu poate împiedica mâna lui Dumnezeu. Nici un material nu poate fi folosit la construirea de clădiri care să le ferească de distrugere când vine timpul rânduit al lui Dumnezeu de a trimite asupra oamenilor răsplătirea pentru dispretuirea Legii Lui si pentru ambitia lor egoistă.
Nu sunt multi, nici chiar printre educatorii si bărbatii de stat, care înteleg cauzele care stau la baza stării de fată a societătii. Cei care tin frâiele guvernării nu sunt în stare să rezolve problema coruptiei morale, a sărăciei, pauperismului si a cresterii criminalitătii. Ei se luptă în zadar să aseze operatiunile de afaceri pe o bază mai sigură. Dacă oamenii ar lua seama la învătătura Cuvântului lui Dumnezeu, ei ar afla o solutie pentru problemele care-i uluiesc.
Scripturile descriu starea lumii exact înainte de a doua venire a lui Hristos. despre oamenii care îsi adună bogătii mari prin jaf si exploatare, este scris: "V-ati strâns comori în zilele din urmă. Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiilor, si pe carele-ati oprit-o, prin înselăciune, strigă! Si strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului ostirilor. Ati trăit pe pământ în plăceri si în desfătări. V-ati săturat inimile chiar într-o zi de măcel. Ati osândit, ati omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea" (Iacov 5,3-6).
Dar cine citeste avertismentele date de semnele timpului ce se împlinesc cu repeziciune? Ce impresie este făcută asupra celor lumesti? Ce schimbare e văzută în atitudinea lor? Nu mai mult decât erau văzute în atitudinea locuitorilor lumii pe timpul lui Noe. Absorbiti în treburi lumesti si în plăceri, antidiluvienii "n-au stiut nimic, până când a venit potopul si i-a luat pe toti" (Mat. 24,39). Ei au avut avertismente trimise din cer, dar au refuzat să asculte. Si astăzi lumea, cu totul nepăsătoare fată de glasul de avertizare al lui Dumnezeu, se grăbeste spre ruină vesnică.
Lumea e agitată de duhul războiului. Profetia capitolului al unsprezecelea din Daniel aproape si-a ajuns completa împlinire. În curând vor avea loc scenele de necaz despre care se vorbeste în profetie.
"Iată Domnul, desartă tara si o pustieste, îi răstoarnă fată si risipeste locuitorii,… ei călcau legile, nu tineau poruncile si rupeau legământul cel vesnic! De aceea mănâncă blestemul tara, si sufăr locuitorii ei… A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârsit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria arfei" (Isus. 24,1-8).
"Vai ce zi! Ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic… S-au uscat semintele sub bulgări, grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au păsune; chiar si turmele de oi sufăr! Via este prăpădită, smochinul este vestejit, rodiul, finicul, mărul, toti pomii de pe câmp s-au uscat… Si s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!" (Ioel 1,15-8.12).
"Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbitei, si strigătele de război. Se vesteste dărâmare peste dărâmare, căci toată tara este pustiită" (Ier. 4,19.20).
"Mă uit la pământul si iată este pustiu si gol, mă uit la ceruri, si lumina lor a pierit! Mă uit la munti, si iată că sunt zguduii si toate dealurile se clatină! Mă uit si iată că nu este nici un om, si toate păsările cerurilor au fugit! Mă uit si iată Carmelul (locul cel rodnic) este un pustiu, si toate cetătile sale sunt nimicite" (Vers. 23-24).
"Vai, căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea. Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea" (Ier. 30,7).
Nu toti din lumea acesta s-au dat de partea vrăjmasului împotriva lui Dumnezeu. Nu toti au devenit trădători. Sunt câtiva credinciosi care sunt sinceri fată de Dumnezeu; deoarece Ioan scrie: "Aici este răbdarea sfintilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus" (Apoc. 14,12). În curând, bătălia va fi dată cu furie între cei care servesc lui Dumnezeu si cei care nu-I servesc. În curând tot ce poate fi zguduit va fi zguduit, pentru ca acelea ce nu pot fi zguduite, să stea.
Satana e un sârguincios cercetător al Bibliei. El stie că timpul lui este scurt si caută ca la orice punct să dejoace lucrarea Domnului pe acest pământ. E cu neputintă să se dea vreo idee cu privire la experienta poporului lui Dumnezeu care va fi în viată pe acest pământ când slava cerească si o repetare a persecutiilor trecutului sunt contopite. Ei vor umbla în lumina care porneste de la tronul lui Dumnezeu. Prin mijlocirea îngerilor va fi o neîntreruptă comunicare între cer si pământ. Si Satana, înconjurat de îngerii răi, si pretinzând că e Dumnezeu, va săvârsi minuni de tot felul, pentru a însela dacă e cu putintă, chiar si pe cei alesi. Poporul lui Dumnezeu nu-si va afla siguranta în săvârsirea de miracole; deoarece Satana ca contraface miracolele care vor fi săvârsite. Poporul lui Dumnezeu încercat si verificat îsi va afla puterea în semnul despre care se vorbeste în Exod 31,12-18. Ei trebuie să-si fixeze pozitia pe cuvântul viu: "Stă scris". Acesta e unica temelie pe care pot sta în sigurantă. Aceia care au rupt legământul lor cu Dumnezeu vor fi în ziua aceea fără Dumnezeu si fără de nădejde.
Închinătorii lui Dumnezeu se vor distinge în special prin respectul lor pentru porunca a patra, întrucât acesta este semnul puteri creatoare a lui Dumnezeu si mărturia fată de cerinta Lui în cep priveste respectul si onoarea omului. Nelegiuitii se vor distinge prin eforturile lor de a dărâma memorialul lui Dumnezeu si a înălta institutia Romei. În rezultatul conflictului, toată crestinătatea va fi împărtită în doua mari categorii, cei care tin poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus, si cei care se închină fiarei si chipului ei si primesc semnul e. Desi biserica si statul îsi vor uni puterea pentru a constrânge pe toti "mici si mari, bogati si săraci, slobozi si robi", să primească semnul fiarei, cu toate acestea, poporul lui Dumnezeu nu-l va primi (Apoc. 3,16). Profetul de pe Patmos priveste pe "biruitorii fiarei" , ai chipului ei si ai numărului numelui ei" care stăteau "pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână" si cântau cântarea lui Moise si a Mielului. (Apoc. 15,2).
Încercări si punere la probă înspăimântătoare asteaptă pe poporul lui Dumnezeu. Spiritul războiului agită natiunile de la un capăt al pământului la altul. Dar în mijlocul timpului de necaz care vine - un timp de necaz asa cum n-a mai fost de când sunt neamurile - poporul ales al lui Dumnezeu va sta neclintit. Satana si oastea lui nu pot să-i nimicească deoarece îngeri care excelează prin tărie îi vor ocroti.
Cuvântul lui Dumnezeu către poporul Său este: "iesiti din mijlocul lor, si despărtiti-vă…, nu vă atingeti de ce este necurat si vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, si voi Îmi veti fi fii si fiice.". "Voi însă sunteti o semintie aleasă, o preotie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Si l-a câstigat ca să fie al Lui, ca să vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată" (2Cor. 6,17.18; 1 Petru 2,9). Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie deosebit ca un popor care-I serveste Lui pe deplin, din toată inima, neînsusindu-si vreo onoare, si amintindu-si că printr-un legământ cât se poate de solemn, s-au legat să servească Domnului si numai Lui.
"Domnul a vorbit lui Moise si a zis: 'Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Să nu care cumva să nu tineti Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine si voi, si urmatii vostri, un semn după care se va cunoaste că Eu sunt Domnul, care vă sfintesc. Să tineti Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său. Să lucrezi sase zile, dar a saptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l ei si urmasii lor, ca un legământ necurmat. Acesta va fi între Mine si copiii lui Israel un semn vesnic; căci în sase zile a făcut Domnul cerurile si pământul, iar în ziua a saptea S-a odihnit si a răsuflat'" (Exod 31,12-17). Nu ne arată aceste cuvinte pe noi ca popor declarat al lui Dumnezeu?
Nu ne declară ele că atât cât va fi timpul, trebuie să tinem cu drag la deosebirea sfântă denominatională care a fost asezată asupra noastră? Copiii lui Israel trebuie să tină Sabatul în toate generatiile lor, "ca un legământ vesnic". Sabatul nu si-a pierdut nici una dintre însemnările lui. El este semnul dintre Dumnezeu si poporul Lui, si asa va fi pururea.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
