MARTURII VOL.VIII - SECTIUNEA A TREIA - PREA MARE CONCENTRARE ÎN BATTLE CREEK

Cãtre Administratorii Sanatoriului din Battle Creek. Iubiti frati: Pe când eram la Petoskey, am avut o convorbire cu medicul vostru sef cu privire la înfiintarea unui cãmin pentru copiii orfani, la Battle Creek. Am spus cã aceasta era exact ceea ce era necesar în mijlocul poporului nostru si cã, în privinta institutiilor de felul acesta, noi eram mult înapoia altor denominatiuni.

În discutie, mi-am exprimat temerea cã la Battle Creek se concentreazã prea multe atributii si sunt încã de aceeasi pãrere. E primejdios sã se concentreze atât de multe lucruri într-o singurã localitate. Se cheltuieste o prea mare cantitate de mijloace în aceastã unicã localitate, în timp ce se neglijeazã orase în care va fi din ce în ce mai greu de lucrat.

Am cercetat unele dintre scrierile mele si am gãsit cã în privinta aceasta s-au dat avertizãri cu ani de zile mai înainte. E arãtat clar cã la Battle Creek imobilele nu trebuie sã fie mãrite, cã nu trebuie sã se adauge clãdire la clãdire pentru a spori înlesnirile de acolo. Am fost instruiti sã nu îngrãmãdim interese în acel unic loc, ci sã ne lãrgim sfera de activitate. A fost primejdia ca Battle Creek sã devinã ca Ierusalimul din vechime - un centru puternic. Dacã nu luãm seama la avertizãrile acestea, relele care au dus la ruinarea Ierusalimului vor veni asupra noastrã. Mândria, înãltarea de sine, neglijarea celor sãraci si pãrtinirea celor bogati, au fost pãcatele Ierusalimului. Astãzi, când interese puternice sunt concentrate într-un singur loc, lucrãtorii sunt ispititi sã devinã înfumurati datoritã egoismului si mândriei. Atunci când cedeazã la ispitele acestea, ei nu sunt împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu. În loc de a cãuta sã sporim rãspunderile noastre în Battle Creek, ar trebui ca, plini de curaj si de bunãvointã, sã împãrtim rãspunde-rile care sunt deja acolo, distribuindu-le în multe locuri.

Noi suntem "o priveliste pentru lume, pentru îngeri si pentru oameni". (1 Cor.4,9) Misiunea noastrã este aceeasi cu aceea pe care a anuntat-o Hristos la începutul lucrãrii Sale. "Duhul Domnului este peste Mine", spunea El, "pentru cã M-a uns sã vestesc sãracilor Evanghelia; M-a trimes sã tãmãduiesc pe cei cu inima zdrobitã, sã propovãduiesc robilor de rãzboi slobozirea, si orbilor cãpãtarea vederii; sã dau drumul celor apãsati, sã vestesc anul de îndurare al Domnului." (Luca 4,18.19) Noi trebuie sã ducem mai departe lucrarea ce ne-a fost încredintatã de Domnul. El zice: "Dacã vei da mâncarea ta celui flãmând, dacã vei sãtura sufletul lipsit, atunci lumina ta va rãsãri peste întunecime, si întunericul tãu va fi ca ziua, namiaza mare! Domnul te va cãlãuzi neîncetat, îti va sãtura sufletul chiar în locuri fãrã apã si va din nou putere mãdularelor tale; vei fi ca o grãdinã bine udatã, ca un izvor ale cãrui ape nu seacã". "Totdeauna vor fi sãraci în tarã; de aceea îti dau porunca aceasta: 'Sã-ti deschizi mâna fatã de fratele tãu, fatã de sãrac si fatã de cel lipsit din tara ta'." "Tot ce voiti sã vã facã vouã oamenii, faceti-le si voi la fel." (Is.58,10.11; Deut.15,11; Mat.7,12) Vom fi ispititi sã fim lacomi, sã fim avari, sã cultivãm o dorintã nepotolitã dupã mai mult. Dacã cedãm, ispita aceasta va aduce asupra noastrã aceleasi primejdii care s-au abãtut asupra Ierusalimului. Nu vom fi în stare sã-L cunoastem pe Dumnezeu si sã-L reprezentãm în caracter. Avem nevoie sã veghem de aproape asupra noastrã însine, ca nu cumva sã cãdem din cauza necredintei, cum au fãcut iudeii. Trebuie sã lucrãm fãrã egoism. Trebuie sã simtim un interes profund fatã de înfiintarea si dezvoltarea altor institutii, în afarã de acelea pe care le administrãm. Doresc în mod sincer ca sanatoriul sã fie la multe mile depãrtare de Battle Creek. Din lumina datã mie de Dumnezeu, stiu cã asa ar fi mai bine pentru spiritualitatea si eficacitatea lui. Colegiul din apropiere de Lincoln, Nebraska, îi va primi pe multi din Battle Creek, iar aceasta e asa cum ar trebui sã fie. Lumina ar trebui sã strãluceascã si din alte locuri, ca si din Battle Creek. Dumnezeu vrea ca lumina sã strãluceascã din diferite orase si din diverse localitãti.

E o gresealã sã concentrãm atât de multe într-un singur loc - miroase a egoism. Battle Creek primeste mai multe avantaje decât i se cuvin. Dacã interesele importante, concentrate acolo, ar fi împãrtite si subîmpãrtite, s-ar da tãrie altor comunitãti. Noi trebuie sã lucrãm neegoist în marea vie a Domnului, împãrtind timpul, banii, interesele educationale si institutiile pastorale în asa fel, încât un numãr cât mai mare sã poatã culege foloasele. Ambitia care îi determinã pe oameni sã concentreze atât de multe înlesniri în Battle Creek ar trebui sã fie restrânsã, asa încât alte locuri sã poatã fi binecuvântate cu foloasele pe care unii au plãnuit sã le concentreze aici. Concentrând atât de multe într-un singur loc, i se dã poporului o rea educatie.

A plãnui mai mult pentru Battle Creek nu e un lucru întelept. Lumea este câmpul nostru de lucru, iar banii cheltuiti în acest unic loc ar contribui mult mai bine la executarea cu succes a unei lucrãri active în alte locuri. Sunt multe orase în care poporul are nevoie de solia Evangheliei. În loc sã fie concentrati în Battle Creek atât de multi lucrãtori talentati, ar trebui ca oamenii cu daruri sfintite sã fie pusi sã lucreze în diferite localitãti. Bãrbatii acestia ar trebui sã aibã un viu interes fatã de multe locuri, cãutând cãi si mijloace prin care sã facã sã înainteze lucrarea. Ei nu trebuie sã actioneze dupã propria lor judecatã, ci trebuie sã se contopeascã în marea lucrare. An dupã an, în timp ce lucrarea se întãreste acolo unde lucreazã, ei trebuie sã creascã si sã formeze lucrãtori si sã-i trimitã în alte locuri.

Trebuie sã se punã capãt dezvoltãrii institutiilor noastre din Battle Creek. Câmpul este lumea, iar Dumnezeu are un interes fatã de alte pãrti ale viei Sale celei mari. Sunt comunitãti si institutii care întind de fiecare nerv, ca sã se poatã tine pe picioare si sã poatã fiinta. Institutiile noastre mai prospere trebuie sã caute sã întãreascã lucrurile care mai rãmân, dar care sunt gata sã piarã. Cât de usor ar putea marea noastrã comunitate din Battle Creek sã acorde parte din mijloacele ei pentru ajutorarea comunitãtilor mai sãrace, care sunt aproape zdrobite sub povara datoriilor! Pentru ce aceste comunitãti surori sã fie lãsate an dupã an sã se lupte cu sãrãcia si datoriile? Egoismul aduce moarte spiritualã. Ce mare bine ar putea sã realizeze comunitãtile noastre mai puternice, dacã si-ar ajuta comunitãtile surori, aducându-le la o stare de prosperitate!

Ca instrumente ale lui Dumnezeu, noi trebuie sã avem inimi de carne, pline de iubirea care ne îndeamnã sã le fim de ajutor celor care sunt în mai mare nevoie ca noi. Dacã îi vedem pe fratii si pe surorile noastre cã se luptã sub povara sãrãciei si a datoriilor, dacã vedem comunitãti care au nevoie de ajutor spiritual, ar trebui sã manifestãm un interes neegoist fatã de ele si sã le ajutãm în mãsura în care Dumnezeu ne-a dat prosperitate. Dacã voi, care aveti rãspunderea unei institutii, vedeti alte institutii luptându-se cu curaj pentru a se tine pe picioare, asa ca sã poatã face o lucrare asemãnãtoare cu lucrarea institutiilor în care lucrati, nu fiti gelosi.

Nu cãutati sã duceti la desfiintare o fortã lucrãtoare si sã vã înãltati pe voi în constientã superioritate. Mai bine reduceti unele dintre planurile voastre mari si ajutati-i pe cei care se luptã cu greutãtile. Ajutati-le în realizarea unora dintre planurile lor de dezvoltare a facilitãtilor. Nu folositi fiecare ban pentru a vã dezvolta înlesnirile si a vã spori rãspunderile. Rezervati parte din mijloacele voastre pentru înfiintarea, în alte locuri, atât a institutiilor sanitare, cât si a scolilor. Veti avea nevoie de multã întelepciune pentru a sti exact unde sã plasati aceste institutii, în asa fel încât oamenii sã poatã avea folosul cel mai mare. Toate lucrurile acestea trebuie sã fie cercetate cu impartialitate.

Cei care sunt în pozitii de rãspundere vor avea nevoie de întelepciune de sus pentru a proceda drept, a iubi mila si a da pe fatã milã, nu numai fatã de câtiva, ci fatã de toti cei cu care vin în contact. Hristos Îsi identificã interesele cu cele ale poporului Sãu, indiferent cât de sãraci si nevoiasi ar fi oamenii. Trebuie sã se înfiinteze misiuni pentru oamenii de culoare si fiecare trebuie sã caute sã facã ceva si sã facã acum.

E nevoie sã se înfiinteze institutii în diferite locuri, pentru ca bãrbati si femei sã poatã fi pusi sã lucreze cu cele mai bune puteri în temere de Dumnezeu. Nimeni nu trebuie sã-si piardã din vedere misiunea si lucrarea. Fiecare ar trebui sã tinteascã sã ducã lucrarea încredintatã în mâinile lui spre un rezultat plin de succes. Toate institutiile noastre ar trebui sã pãstreze lucrul acesta în minte si sã se strãduiascã sã ajungã la succes; dar, în acelasi timp, sã-si aducã aminte cã succesul va spori în mãsura în care dau pe fatã o dãrnicie dezinteresatã, împãrtindu-si belsugul cu institutiile care se luptã sã-si pãstreze pozitia. Institutiile noastre prospere ar trebui sã ajute acele institutii despre care Dumnezeu a spus cã ar trebui sã trãiascã si sã prospere, dar care încã mai au de dus lupte ca sã poatã exista. Printre noi se dã pe fatã prea putinã iubire adevãratã si neegoistã. Domnul spune: "Oricine iubeste este nãscut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru cã Dumnezeu este dragoste." "Dacã ne iubim unii pe altii, Dumnezeu rãmâne în noi, si dragostea Lui a ajuns desãvârsitã în noi." (1 Ioan 4,7.8.12) Nu-I este plãcut lui Dumnezeu sã vadã cã omul se uitã numai la ale sale, închizându-si ochii fatã de interesele altora.

În providenta lui Dumnezeu, Sanatoriul din Battle Creek a prosperat foarte mult, iar în cursul anului ce vine, cei care poartã rãspunderea ar trebui sã-si restrângã nevoile. În loc de a face tot ce doresc pentru dezvoltarea facilitãtilor lor, ei ar trebui sã facã o lucrare neegoistã pentru Dumnezeu, întinzând mâna iubirii cãtre interesele concentrate în alte locuri. Ce ajutor ar putea ei sã dea pentru Rural Health Retreat, din St.Helena, dând câteva mii de dolari acestei institutii! O astfel de donatie le-ar da curaj celor de la conducere, inspirându-i sã meargã înainte si în sus.

Sanatoriului din Battle Creek i-au fost fãcute donatii la începuturile istoriei lui si nu s-ar cuveni oare ca acest sanatoriu sã gândeascã cu grijã ce poate face pentru institutia sorã de pe coasta Pacificului? Fratii mei din Battle Creek, nu vi se pare cã e în armonie cu rânduielile lui Dumnezeu ca voi sã vã restrângeti nevoile, sã reduceti lucrãrile de construire si sã nu mai extindeti institutiile noastre din centrul acesta? Pentru ce nu considerati cã este privilegiul si datoria voastrã de a-i ajuta pe aceia care au nevoie de ajutor?

Am fost instruitã cã e necesarã o reformã în directia aceasta, pentru ca sã domneascã printre noi o mai mare dãrnicie. E o primejdie neîncetatã ca pânã si adventistii de ziua a saptea sã fie biruiti de ambitie egoistã si sã concentreze toate mijloacele si toatã puterea în interesele pe care le administreazã în mod direct. Existã primejdia ca oamenii sã permitã ca un sentiment de gelozie sã se trezeascã în inima lor si sã devinã invidiosi fatã de interese care sunt tot atât de importante ca si acelea pe care le mânuiesc ei. Aceia care cultivã harul crestinismului curat nu pot privi cu nepãsare asupra vreunei pãrti a lucrãrii din marea vie a Domnului. Aceia care sunt într-adevãr convertiti vor avea un interes egal fatã de lucrarea din toate pãrtile viei si vor fi gata sã ajute oriunde este necesar ajutorul.

Egoismul este cel care îi împiedicã pe oameni sã trimitã ajutor locurilor acelora unde lucrarea lui Dumnezeu nu e atât de prosperã cum este în institutia peste care ei au supravegherea. Aceia care poartã rãspunderea ar trebui sã urmãreascã binele fiecãrei ramuri a cauzei si a lucrãrii lui Dumnezeu. Ei ar trebui sã încurajeze si sã sustinã interesele din alte câmpuri la fel ca interesele din propriul lor câmp. În felul acesta, legãturile frãtietãtii vor fi întãrite printre membrii familiei lui Dumnezeu de pe pãmânt si se va închide poarta în fata meschinelor gelozii si invidii pe care pozitia si prosperitatea le trezesc cu sigurantã, dacã inima nu e stãpânitã de harul lui Dumnezeu.

"Sã stiti", scria Pavel, "cine seamãnã putin, putin va secera; iar cine seamãnã mult, mult va secera. Fiecare sã dea dupã cum a hotãrât în inima lui: nu cu pãrere de rãu sau de silã, cãci 'pe cine dã cu bucurie, îl iubeste Dumnezeu'. Si Dumnezeu poate sã vã umple de orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, sã prisositi în orice faptã bunã." "În chipul acesta veti fi îmbogãtiti în toate privintele, pentru orice dãrnicie, care, prin noi, va face sã se aducã multumiri lui Dumnezeu. Cãci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai cã acoperã nevoile sfintilor, dar este si o pricinã de multe multumiri cãtre Dumnezeu. Asa cã dovada datã de voi prin ajutorul acesta, îi face sã slãveascã pe Dumnezeu, pentru ascultarea pe care mãrturisiti cã o aveti fatã de Evanghelia lui Hristos, si pentru dãrnicia ajutorului vostru fatã de ei si fatã de toti; si-i face sã se roage pentru voi si sã vã iubeascã din inimã, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu fatã de voi. Multumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!" (2 Cor.9,6-8.11-15)

Legea lui Dumnezeu este împlinitã numai atunci când oamenii Îl iubesc cu inima, mintea, sufletul si cu puterea lor, iar pe semenii lor ca pe ei însisi. Manifestarea acestei iubiri e ceea ce aduce slavã lui Dumnezeu în locurile înalte, iar pe pãmânt pace si bunã învoire între oameni. Domnul este proslãvit când se atinge marele scop al Legii Sale. Lucrarea Duhului Sfânt a fost ca, veac dupã veac, sã transmitã iubire inimii omului, deoarece iubirea este principiul viu al frãtietãtii.

Nici un coltisor si nici o ascunzãtoare a sufletului nu trebuie sã fie o tainitã a egoismului. Dumnezeu doreste ca planul cerului sã fie realizat si, în fiecare familie, în fiecare comunitate, în fiecare institutie, sã domneascã ordinea si armonia cereascã. Dacã iubirea aceasta ar fi modelat societatea, am fi putut vedea realizarea principiilor nobile într-o purtare plinã de amabilitate si politete crestinã si în bunãtate crestinã fatã de cei rãscumpãrati prin sângele lui Hristos. S-ar putea vedea o transformare spiritualã în toate familiile, în institutiile si în comunitãtile noastre. Când are loc transformarea aceasta, aceste entitãti vor deveni instrumente prin care Dumnezeu va da lumii luminã si, în felul acesta, prin disciplinã si educatie crestinã, va pregãti bãrbati si femei pentru societatea cereascã.

Isus S-a dus sã pregãteascã locuinte pentru aceia care se pregãtesc, prin iubirea si harul Lui, pentru sãlasurile fericirii. În familia lui Dumnezeu din cer nu se va gãsi nici o persoanã egoistã. Pacea si armonia curtilor ceresti nu vor fi întinate de prezenta cuiva care e aspru si lipsit de amabilitate. Acela care se laudã cu lucrarea ce i-a fost dat sã o facã nu va vedea nicidecum Împãrãtia lui Dumnezeu, afarã de cazul cã e schimbat în spirit, afarã de cazul cã devine blând si smerit, descoperind simplitatea unui copilas.

Cei care poartã rãspunderi în institutiile noastre ar trebui sã caute zilnic calea Domnului. Ei n-ar trebui sã se considere în stare sã-si aleagã propria lor cale; deoarece, fãcând asa, vor umbla în lumina scânteilor propriului lor foc. Numai Dumnezeu trebuie sã fie cãlãuza lor. Aceia care cautã o sferã mai largã, aceia care doresc sã aibã o libertate mai mare decât cea rânduitã de Dumnezeu, aceia care nu fac din El sfetnicul lor, întelepciunea, sfintirea si neprihãnirea lor, nu vor câstiga niciodatã coroana vietii. Zi dupã zi, sufletul are nevoie de religia lui Hristos. Aceia care sorb adânc din Duhul Lui nu vor fi plini de ambitie egoistã. Ei Îsi vor da seama cã nu pot trece dincolo de domeniul lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu domneste pretutindeni.

Cel care este pe deplin multumit sã-si primeascã însãrcinãrile de sus va fi înviorat de fãgãduintele lui Dumnezeu atunci când cautã sã sãvârseascã dreptate si judecatã. A avea o încredere nezguduitã în Dumnezeu, a fi un împlinitor al cuvântului Sãu, înseamnã a umbla pe o cale sigurã. Sfatul lui Dumnezeu simplificã încurcãturile în tranzactiile de afaceri ca si în obligatiile familiale. Urmasii lui Hristos care lucreazã numai cu gândul la slava lui Dumnezeu vor avea întelepciune cereascã. Dar este o realitate dureroasã faptul cã în comunitãtile si institutiile noastre este o mare lipsã de crestinism adevãrat. Domnul sã-i ajute pe aceia care poartã rãspunderi sã se uneascã unul cu altul în lucrarea lor si sã devinã împreunã lucrãtori cu Dumnezeu.

Hristos le-a spus ucenicilor Sãi: "Voi sunteti lumina lumii". (Mat.5,14). Atunci, cât de însemnat lucru este ca fiecare suflet sã-si tinã lampa îngrijitã si arzând, ca sã poatã da luminã tuturor celor cu care vine în contact. Dumnezeu a fãcut din poporul Sãu depozitarul adevãrului sfânt. I-au fost încredintati talanti cu scopul de a fi sporiti întelepteste, deoarece Dumnezeu intentioneazã ca, prin folosire continuã, talantii sã fie înmultiti.

Fratii mei, extinderea dotãrilor si sporirea numãrului vostru nu sunt dupã rânduiala Domnului. Clãdirile mari cer o clientelã numeroasã, si clientela numeroasã pretinde oameni educati, talentati si de adâncã viatã religioasã, pentru a conduce institutia pe cãile Domnului; iar pentru a o administra cu tact si îndemânare se cere sã aibã loc o crestere generalã a experientei spirituale, pentru ca temerea de Dumnezeu sã se rãspândeascã prin sanatoriu, astfel încât clientela aceasta sã nu o influenteze, încetând sã mai fie ceea ce Dumnezeu intentiona sã fie: un refugiu pentru cei sãraci si smeriti. Cei credinciosi fatã de adevãr nu ar trebui sã fie dati la o parte, de dragul celor lumesti. Preturile nu ar trebui sã fie fixate atât de sus pentru a face fatã cheltuielilor curente, încât cei sãraci, în mare parte, sã fie exclusi de la binefacerile sanatoriului.

Cu talentele si dotãrile actuale, este cu neputintã pentru medicul sef sã facã tot ce e necesar în diferitele sectii si departamente, oricât de mult ar dori el sã o facã. Nu e cu putintã pentru el sã supravegheze personal toate pãrtile lucrãrii.

De repetate ori mi-a fost arãtat lucrul acesta. În timp ce are loc o continuã crestere a institutiei, în timp ce clãdirile sunt extinse si rãspunderile sporite, nu are loc o crestere corespunzãtoare în talentele si capacitãtile necesare pentru administrarea unei intreprinderi atât de mari. Vor lua lucrul acesta în considerare medicul sef si membrii consiliului? Iubitul meu frate, tu nu esti nemuritor. Multumesc lui Dumnezeu cã esti atât de întelept cu privire la sãnãtatea ta. Dar nu vei putea lucra totdeauna asa cum faci acum. Sãnãtatea ta ar putea slãbi. Viata ta e nesigurã si mi-a fost arãtat cã ar trebui sã fie în sanatoriu un numãr de trei ori mai mare de lucrãtori fatã de cât este acum. Chiar si atunci lucrãtorii ar avea toti din belsug de lucru dacã si-ar face bine lucrarea.

Institutia este acum într-o stare de prosperitate, iar administratorii ei nu ar trebui sã insiste asupra unor salarii reduse, cum era necesar în anii de început. Lucrãtorii valorosi si capabili ar trebui sã primeascã salarii rezonabile pentru munca lor si ar trebui sã fie lãsati sã-si exercite propria lor judecatã cu privire la felul cum îsi folosesc salariile. În nici un caz n-ar trebui sã fie peste mãsurã de munciti. Însusi medicul sef ar trebui sã aibã un salariu mai mare.

Medicului sef vreau sã-i spun: Desi problema salariilor nu este sub supravegherea ta personalã, e totusi bine sã cercetezi temeinic problema aceasta; deoarece porti rãspunderea, în calitate de conducãtor al institutiei. Nu cere de la lucrãtori sã facã atât de mult sacrificiu. Restrângeti-vã ambitia de a dezvolta institutia si de a acumula rãspunderi. Faceti ca o parte din mijloacele ce intrã la sanatoriu sã fie date institutiilor care au nevoie. Lucrul acesta este fãrã îndoialã drept. Este în acord cu voia si calea lui Dumnezeu si va aduce binecuvântarea lui Dumnezeu asupra sanatoriu-lui.

Vreau sã spun îndeosebi consiliului de administratie: "Aduceti-vã aminte cã lucrãtorii ar trebui sã fie plãtiti dupã mãsura credinciosiei lor. Dumnezeu ne cere sã ne purtãm unii fatã de altii cu cea mai strictã credinciosie. Unii dintre voi sunt supraîmpovãrati de griji si rãspunderi si mi s-a arãtat cã e primejdie ca voi sã deveniti egoisti si sã-i pãgubiti pe aceia pe care îi folositi.

Fiecare tranzactie financiarã, fie cã îl priveste pe un lucrãtor care ocupã un post de rãspundere sau pe cel mai modest lucrãtor din sanatoriu, ar trebui sã fie de asa fel încât Dumnezeu sã o poatã aproba. Umblati în luminã câtã vreme aveti luminã, ca nu cumva sã vinã întunericul asupra voastrã. Ar fi mult mai bine sã se cheltuiascã mai putin pe clãdiri si sã le dati lucrãtorilor vostri salarii potrivite cu valoarea lucrului lor, exercitând fatã de ei milã si dreptate.

Din lumina pe care I-a plãcut Domnului sã mi-o dea, stiu cã El n-are plãcere de multe lucruri care au avut loc în legãturã cu lucrãtorii. Dumnezeu nu mi-a descoperit fiecare amãnunt, dar au venit avertizãri cã în multe lucruri e necesarã o reformã hotãrâtã. Mi-a fost arãtat cã e nevoie de tati si de mame în Israel, care sã fie uniti cu institutia. Ar trebui sã fie folositi oameni devotati, care, datoritã faptului cã nu sunt continuu presati de griji si de rãspunderi, pot vedea de nevoile spirituale ale angajatilor. E necesar ca asemenea bãrbati si asemenea femei sã fie fãrã încetare la lucru pe linie misionarã în aceastã mare institutie. Nu se face nici pe jumãtate ce ar trebui sã se facã în privinta aceasta. Ar trebui sã fie partea acestor bãrbati si a acestor femei sã lucreze pe linie spiritualã pentru angajati, dându-le îndrumãri si învãtându-i cum sã câstige suflete, arãtându-le cã aceasta trebuie sã se facã nu prin multã vorbãrie, ci printr-o vietuire crestineascã corespunzãtoare. Lucrãtorii sunt supusi unor influente lumesti, dar, în loc sã fie modelati de aceste influente, ei ar trebui sã fie misionari consacrati, stãpâniti de o putere care înaltã si curãtã. În felul acesta, ei vor învãta cum sã se poarte cu necredinciosii si cum sã exercite o influentã care sã-i câstige la Hristos. ______ Extras dintr-o scrisoare, scrisã din Cooranbong, N.S.W., 28 August 18 95.

Dumnezeu are o lucrare pentru fiecare credincios care lucreazã în sanatoriu. Fiecare asistent trebuie sã fie o unealtã a binecuvântãrii, primind luminã de sus si îngãduind ca ea sã strãluceascã pentru altii. Lucrãtorii nu trebuie sã se ia dupã etalarea elegantei acelora care vin la sanatoriu pentru tratament, ci trebuie sã se consacre lui Dumnezeu. Atmosfera care le înconjoarã sufletul trebuie sã fie o mireasmã de viatã spre viatã. Ispitele îi vor asalta din toate pãrtile, dar ei trebuie sã-L roage pe Dumnezeu sã-i ajute cu prezenta si cãlãuzirea Lui. Domnul i-a spus lui Moise: "Voi merge Eu Însumi cu tine" si aceeasi asigurare i se dã fiecãrui lucrãtor consacrat.