MARTURII VOL.VIII - SECTIUNEA A TREIA - MERGETI ÎN MULTE LOCURI

Cãtre un medic din Battle Creek. Iubitul meu frate: Am primit ieri scrisorile tale si le-am citit cu un profund interes. Sunt totdeauna bucuroasã sã am vesti despre familia ta si despre institutia în care porti rãspunderi si nu de micã însemnãtate. Unica ta sigurantã este de a asculta Cuvântul Domnului, umblând în lumina fetei Sale. Vrãjmasul cautã fãrã încetare sã inventeze metode prin care sã ne tragã pe sfoarã si noi trebuie sã luãm bine seama la avertismentele date de Dumnezeu.

Dacã ar fi umblat pe cãile trasate de El, cei care în trecut au fost stegari în lucrarea lui Dumnezeu L-ar fi onorat mai bine si ar fi fost de mai mare folos. Unii dintre cei ale cãror glasuri sunt acum amutite de moarte ar mai fi putut trãi pentru a da avertizãri, îndemnuri si sfaturi. Dacã ar fi luat seama la avertismentele si îndemnurile Duhului lui Dumnezeu, aceia cãrora în anii trecuti le-au fost încredintate mari rãspunderi ar umbla acum înaintea Lui, puternici si capabili. Atunci când oamenii îi învatã pe altii sã se sprijine pe ei si sã se încreadã în ei, când prin panã sau voce, le dicteazã altora ce au de fãcut, ei îi învatã sã facã din carne bratul lor, sã dea slavã mai degrabã fiintelor omenesti decât lui Dumnezeu.

Suntem în sigurantã numai când Îl înãltãm pe Hristos, vorbind în cuvinte de laudã despre superioritatea Lui. Isaia zice: "Cãci un Copil ni s-a nãscut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umãrul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Pãrintele vesniciilor, Domn al pãcii. El va face ca domnia Lui sã creascã, si o pace fãrã sfârsit va da scaunului de domnie al lui David si împãrãtiei lui, o va întãri si o va sprijini prin judecatã si neprihãnire, de acum si-n veci de veci: iatã ce va face râvna Domnului ostirilor." (Is.9,6.7) E primejdios ca oamenii sã primeascã sfatul oamenilor, când, prin faptul cã fac asa, leapãdã sfatul lui Dumnezeu. Vai, ce lectie trebuie sã învete toti înainte de a întelege cã Dumnezeu nu vede asa cum vede omul! Domnul zice: "Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre si cãile voastre nu sunt cãile Mele Ci, cât sunt de sus cerurile fatã de pãmânt, atât sunt de sus cãile Mele fatã de cãile voastre si gândurile Mele fatã de gândurile voastre." (Is.55,8.9) Dacã nu va avea loc o reformã hotãrâtã în mijlocul poporului lui Dumnezeu, El Îsi va întoarce fata de la el.

Iubite frate, e nevoie de o continuã veghere, ca nu cumva în Battle Creek sã fie adãugatã clãdire peste clãdire si sã fie îngrãmãdite dotãri peste dotãri. Mijloacele cheltuite în felul acesta vor mãrturisi împotriva noastrã. Voi trebuie sã puneti în aplicare planuri întelepte si sã împrãstiati influenta care este concentratã în Battle Creek, difuzând lumina pe care Dumnezeu v-a dat-o. Ferice de aceia care seamãnã de-a lungul apelor. Cu cât se investeste mai mult în Battle Creek, cu atât va fi mai mare cererea de investitii aditionale; dar aceasta nu e dupã rânduiala lui Dumnezeu si, nu dupã multã vreme, va fi evidentã greseala de a fi concentrat dotãrile în Battle Creek.

Adãugând clãdire lângã clãdire în Battle Creek, încurajãm neglijarea altor câmpuri. Dotãri supraabundente acolo înseamnã lipsã în altã parte. Alte pãrti ale viei sunt jefuite de mijloacele pe care ar fi trebuit sã le aibã. Ar trebui sã fie investite mijloace în alte pãrti, în câstigarea de suflete la adevãr si în procurarea de case de rugãciune pentru ele.

Dumnezeu a scos în evidentã faptul cã e datoria celor din Battle Creek sã ajute institutiile din alte pãrti. Ca un întelept administrator de mijloace, tu ar trebui sã-ti împarti fortele, folosind puterea influentei tale pentru a-i ajuta pe cei din întuneric sã-L cunoascã pe Dumnezeu asa cum este.

Cât de multe sunt târgurile si orasele în totul neglijate! Poporul nostru îsi face rãu, îngrãmãdindu-se într-un singur loc. Când pomii dintr-o pepinierã sunt prea înghesuiti unii în altii, nu pot creste sãnãtos si viguros. Rãsãditi pomii din pepiniera voastrã aglomerat<176>. Dumnezeu nu este glorificat prin concentrarea atât de multor dotãri într-un singur loc. Faceti loc; sãditi plantele voastre în multe locuri, unde nimeni nu se va rezema pe altul pentru sprijin. Faceti-le loc sã creascã. Aceasta cere Domnul de la voi.

Mijloacele cheltuite pentru dezvoltarea avantajelor voastre în Battle Creek, care si asa au crescut peste mãsurã si au trecut de limitele rezonabile, ar trebui sã fie folosite la stabilirea de statiuni misionare în alte pãrti. Voi ar trebui sã faceti planuri mai cuprinzãtoare si sã vã dezvoltati câmpul de activitate. Ar trebui sã trimiteti oameni întelepti în orasele si târgurile care n-au auzit solia Evangheliei. Alegeti cei mai de valoare oameni, de care vã puteti dispensa, si dati-le prilej sã devinã purtãtori de grijã si poveri. Dati-le prilej sã dezvolte talantii care în trecut au rãmas nefolositi. Asezati-i acolo unde îsi pot folosi însusirile date de Dumnezeu pentru chemarea pãcãtosilor la pocãintã. Dati-le prilej oamenilor care manifestã iubire fatã de Dumnezeu sã facã ceva pentru El.

Oamenii sã învete sã se roage cu cãldurã, iar rugãciunile lor sã fie scurte si la subiect. Sã se deprindã sã vorbeascã despre Rãscumpãrãtorul omenirii si sã-L înalte pe Omul de pe Golgota mai sus si tot mai sus.

Toate predicile de pe lume nu-i vor face pe oameni sã simtã profund nevoile sufletelor ce pier în jurul lor. Nimic nu va trezi în bãrbati si femei un zel plin de jertfire de sine, ca trimiterea lor în câmpuri noi, ca sã lucreze pentru cei ce se aflã în întuneric. Pregãtiti lucrãtori care sã meargã la drumuri si la garduri. Nu invitati bãrbati si femei la centrul cel mare, încurajându-i sã pãrãseascã bisericile care au nevoie de ajutorul lor. Bãrbatii trebuie sã se deprindã a purta rãspunderi. Între noi, nici unul dintr-o sutã nu face altceva decât sã se angajeze în lucruri obisnuite, lumesti. Noi nu suntem nici pe jumãtate trezi fatã de valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos.

Avem nevoie de grãdinari întelepti, care vor rãsãdi pomii în diferite localitãti si le vor da mijloacele care-i vor face în stare sã creascã. E datoria categoricã a poporului lui Dumnezeu aceea de a merge în regiunile îndepãrtate. Sã fie puse la lucru forte care sã desteleneascã terenuri noi, pentru a aseza noi centre de influentã oriunde se poate gãsi o intrare. Adunati lucrãtori care au un adevãrat zel misionar si lãsati-i sã meargã sã ducã lumina si cunostinta adevãrului în locuri îndepãrtate si în apropiere. Sã ducã principiile reformei sanitare în localitãtile care, în mare mãsurã, nu cunosc aceste principii. Sã se formeze grupe si sã se dea învãtãturã cu privire la tratarea bolilor.

E o realitate cã, prin influenta sanatoriului, adevãrul ceresc a ajuns la cunostinta a mii de oameni. Si, cu toate acestea, e de fãcut o lucrare care a fost neglijatã. S-au cheltuit bani pentru sporirea dotãrilor la Battle Creek, când Domnul doreste ca aluatul sã fie introdus în masa fãinei, pentru ca toatã sã poatã fi dospitã. În loc de a se adãuga clãdire lângã clãdire la sanatoriu, ar trebui sã fie acum multe institutii perfect echipate si în stare de activitate în alte locuri.

Sunt oameni care de multã vreme au fost în legãturã cu sanatoriul si care totdeauna vor fi umbra altcuiva, dacã sunt retinuti acolo, pe când, dacã li s-ar fi îngãduit sã se sprijine pe propria lor putere de judecatã, ar fi devenit cunoscãtori în profunzime, rezemându-se pe propriile lor puteri, în stare sã dea sfat întelept. Bãrbatii acestia sã aibã prilejul sã se deprindã sã poarte rãspunderi în puterea lui Dumnezeu. În felul acesta, ei vor câstiga o experientã care îi va face în stare sã le dea si altora adevãrul.

Dar, în loc ca oamenii sã fie trimisi din Battle Creek, asa cum a arãtat Dumnezeu în mãrturiile precise ce au fost date, s-au folosit mii de dolari pentru dezvoltarea institutiilor si pentru sporirea dotãrilor din Battle Creek. Si tot din Battle Creek vine cererea pentru mai multe dotãri si pentru mai multi lucrãtori. Dar trebuie sã aibã loc o schimbare.

Suntem încurajati când vedem lucrarea ce se face în Chicago si în alte câteva locuri. Cu ani de zile în urmã, marile rãspunderi concentrate în Battle Creek ar fi trebuit sã fie distribuite. Poate cã voi priviti cu satisfactie la cresterea mare a sanatoriului din Battle Creek, dar Dumnezeu nu priveste la el cu aceeasi aprobare ca voi. Dacã s-ar fi dezvoltat institutii în alte locuri, dacã li s-ar fi dat oamenilor prilejul sã poarte rãspunderi, ar fi fost mult mai multã putere, mult mai multã eficientã în lucrare, iar noi am fi procedat mult mai în armonie cu gândul si voia lui Dumnezeu, de cum am fãcut-o. Dupã cum stau acum lucrurile, putini bãrbati poartã rãspunderi grele. Câtiva exercitã o influentã care are o putere de control în administrarea lucrãrii din locuri îndepãrtate si în apropiere, în timp ce sunt multi care nu poartã rãspunderi.

Multi dintre cei care poartã rãspunderi grele au nevoie de pocãintã. Hristos le spune si lor, dupã cum i-a spus pe vremuri lui Nicodem: "Trebuie sã vã nasteti din nou". "Dacã un om nu se naste din nou, nu poate vedea Împãrãtia lui Dumnezeu." (Ioan 3,7.3). Multi sunt stãpâniti de un duh necrestinesc. Ei n-au învãtat încã în scoala lui Hristos blândetea si umilinta Lui si, dacã nu se schimbã, vor ceda ispitelor lui Satana. An dupã an, ei poartã rãspunderi sacre, dar se dovedesc incapabili sã facã deosebire între sacru si profan. Câtã vreme vor continua oamenii acestia sã exercite o influentã autoritarã? Câtã vreme se va îngãdui ca un cuvânt al lor sã înalte sau sã doboare, sã osândeascã sau sã ridice? Câtã vreme vor detine o asa putere, încât nimeni nu îndrãzneste sã facã o schimbare în metodele lor?

Oamenii sunt încurajati sã se aseze în Battle Creek, sã contribuie cu influenta lor la construirea unui Ierusalim modern. Aceasta nu e dupã rânduiala lui Dumnezeu. În felul acesta, alte locuri sunt lipsite de înlesnirile pe care ar trebui sã le aibã. Dezvoltati-vã, întindeti-vã; da, dar nu numai într-un singur loc. Iesiti si înfiintati centre de influentã în locuri în care nu s-a fãcut nimic sau aproape nimic. Desfaceti grãmada voastrã întepenitã; rãspânditi razele nefolosite ale luminii în colturile întunecate ale pãmântului. E nevoie sã se facã o lucrare asemãnãtoare cu a vulturului care îsi scuturã cuibul.

"Moabul era netulburat din tineretea lui si se odihnea fãrã teamã pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul, si nu era dus în robie. De aceea i s-a pãstrat gustul si nu i s-a schimbat mirosul." (Ier.48,11). Lucrul acesta este adevãrat despre multi dintre credinciosii care vin la Battle Creek. Multi au un zel spasmodic în bãtãlie, dar lumina lor este ca a unui meteor care strãluceste pe cer o clipã si apoi se stinge.

Lucrãtorii lui Dumnezeu, care au pe inimã interesele lucrãrii Lui, sã caute sã facã ceva pentru oamenii de culoare din câmpul sudic. Administratorii lui Dumnezeu sã nu fie multumiti numai sã atingã câmpul acesta cu vârful degetelor. Cei din centrul lucrãrii sã plãnuiascã serios pentru câmpul acesta. Multi au vorbit despre el, dar ce fac ei ca administratori ai mijloacelor lui Dumnezeu? Pentru ce se simt ei liberi sã lege capitalul bãnesc al lui Dumnezeu în Battle Creek? Pentru ce fac ei chiar lucrurile acelea pe care au fost avertizati sã nu le facã? Problema devine serioasã, deoarece avertismentele si îndemnurile au fost date în zadar. Bratele puterii din Battle Creek se întind din ce în ce mai mult, cãutând sã controleze lucrarea din locurile îndepãrtate si din apropiere si sã zdrobeascã ce nu pot controla. Îmi înalt glasul, protestând. Duhul care conduce acum nu este Duhul Domnului.

Domnul a binecuvântat de repetate ori Battle Creek, revãrsând Duhul Sãu asupra bisericii si asupra lucrãtorilor, dar cât de putini au cultivat influenta Duhului! Cât de putini si-au cheltuit banii asa cum a dat îndrumãri Dumnezeu! S-au cheltuit mijloace pentru a-i învãta pe aceia care cunosc adevãrul, în timp ce câmpuri care sunt în totul neluminate au fost neglijate. Dacã predicatorii ar fi mers asa cum i-a însãrcinat Hristos, dacã ar fi folosit darurile încredintate lor pentru a duce lumina la cei care sunt în întuneric, ar fi obtinut mult mai multã cunoastere de Dumnezeu si despre Hristos decât au obtinut cãutând surplus de educatie în scolile noastre.

Nu ne-a dat Dumnezeu o lucrare de fãcut? Nu ne-a îndemnat El sã mergem printre influentele împotrivitoare si sã-i întoarcem pe oameni de la rãtãcire la adevãr? Pentru ce aceia care s-au adunat în marile adunãri din Battle Creek nu au pus în practicã adevãrul pe care l-au auzit? Dacã ar fi rãspândit lumina pe care au primit-o, ce transformare de caracter s-ar fi vãzut! Pentru fiecare har împãrtit, Dumnezeu ar fi dat har. Ei n-au apreciat asa cum s-ar fi cuvenit lucrarea ce li s-a încredintat, cãci altminteri ar fi mers în locurile întunecate ale pãmântului, pentru a rãspândi lumina. Ei ar fi dus lumii solia neprihãnirii prin credintã si propria lor luminã s-ar fi fãcut mai clarã si tot mai clarã, deoarece Dumnezeu ar fi lucrat prin ei. Multi au coborât în mormânt cuprinsi de rãtãcire, deoarece aceia care cunosteau adevãrul nu au transmis cunostintele pretioase pe care le primiserã. Dacã lumina care a strãlucit cu atâta îmbelsugare în Battle Creek ar fi fost rãspânditã, multi ar fi fost ridicati, spre a deveni împreunã lucrãtori cu Dumnezeu.

O, dacã fratii si surorile noastre ar aprecia adevãrul cum se cuvine! O, dacã ar fi sfintiti prin el! O, dacã si-ar da seama cã asupra lor zace rãspunderea de a le face cunoscut si altora adevãrul acesta! Dar ei nu simt importanta trãirii adevãrului, a împlinirii cuvintelor lui Hristos! Multi sunt încrezuti. Ei nu sunt plini de duhul misionar, care ar trebui sã-i însufleteascã pe ucenicii lui Hristos. Dacã ar sti ce înseamnã chinul sufletesc pentru altii, îngeri de la Dumnezeu ar lucra prin ei pentru a transmite cunoasterea adevãrului. Ei ar cunoaste adevãrul, iar adevãrul i-ar face liberi. Nu s-ar mai cheltui atât pentru a adãuga clãdire lângã clãdire într-un singur loc, ci banii ar fi folositi pentru a începe lucrarea în câmpuri noi, pentru a înfige stindardul adevãrului în localitãti care încã n-au fost lucrate. Principiile înãltãtoare, purificatoare si înnobilatoare ale cerului ar fi introduse în societate si ar lucra ca aluatul.

_____Citat dintr-o scrisoare din 1899, scrisã din Cooranbong, N.S.W. Este planul lui Dumnezeu ca acele câmpuri care au dotãri mai îmbelsugate sã-si împartã avantajele cu câmpurile mai lipsite. Principiul acesta trebuie sã fie totdeauna urmat în toate institutiile noastre. Dumnezeu cere sã se facã mai putine planuri de construire în locurile în care lucrarea este deja întemeiatã si mijloacele sã fie trimise în câmpuri unde, din lipsã de dotãri, lucrãtorii sunt foarte dezavantajati.