MARTURII VOL.VIII - SECTIUNEA A TREIA - CUVÂNT DE AVERTIZARE

Cãtre sfãtuitorii studentilor la medicinã E o povarã pe sufletul meu. Sunt tineri, care sunt încurajati sã urmeze un curs de studii în domeniul medical, care ar fi trebuit sã se pregãteascã în modul cel mai hotãrât pentru a proclama solia îngerului al treilea. Nu e necesar ca studentii nostri la medicinã sã-si consume tot timpul la studiile medicale. Lucrarea lor ar trebui sã fie combinatã în chipul cel mai hotãrât cu studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Sunt însãmântate idei care nu sunt deloc necesare, iar cele necesare nu primesc o atentie îndestulãtoare.

În timp ce sunt educati în felul acesta, studentii devin mai putin capabili sã facã o lucrare bine primitã pentru Domnul. Oboseala la care sunt supusi pentru a obtine cunostinte vaste în cele medicale îi descalificã sã lucreze în domeniul pastoral. Se produce obosealã fizicã si mintalã, datoritã eforturilor peste mãsurã la studiu si pentru cã studentii sunt încurajati sã lucreze în chip nepotrivit pentru cei pãrãsiti si decãzuti. În felul acesta, unii sunt descalificati pentru lucrarea pe care ar fi putut sã o facã, dacã ar fi început lucrarea misionarã acolo unde ar fi fost necesar, iar latura medicalã s-ar fi adãugat ca ceva esential, unitã cu lucrarea slujirii evanghelice ca un tot, asa dupã cum mâna este unitã cu corpul. Viata nu trebuie sã fie primejduitã în efortul de a obtine o educatie medicalã. În unele cazuri, existã primejdia ca studentii sã-si ruineze sãnãtatea si sã se descalifice de a face serviciul pe care l-ar fi putut face, dacã n-ar fi fost sfãtuiti în chip neîntelept sã urmeze un curs medical.

Adesea, în minte sunt imprimate pãreri eronate, iar acestea îndrumã la un fel gresit de purtare. Studentii ar trebui sã aibã timp sã vorbeascã cu Dumnezeu, sã trãiascã în comuniune continuã si constientã cu principiile adevãrului, neprihãnirii si harului. În acest timp, este necesarã o sincerã cercetare a inimii. Studentul trebuie sã se aseze acolo unde poate sã scoatã din Fântâna puterilor spirituale si intelectuale. El trebuie sã cearã ca fiecare cauzã care pretinde simpatia si conlucrarea sa sã aibã aprobarea ratiunii pe care i-a dat-o Dumnezeu si a constiintei pe care o controleazã Duhul Sfânt. El nu trebuie sã întreprindã o actiune care nu se armonizeazã cu principiile profunde si sfinte, care aduc luminã sufletului sãu si vigoare vointei sale. Numai în felul acesta poate face cel mai înalt serviciu lui Dumnezeu. El nu trebuie sã fie învãtat cã lucrarea misionarã medicalã îl va lega de vreun om anume, care sã-i dicteze ce are de fãcut.

Lucrarea misionarã medicalã nu trebuie sã fie trasã la o parte si despãrtitã de organizatia bisericii. Studentii la medicinã nu trebuie sã primeascã ideea cã trebuie sã se considere supusi numai conducãtorilor din lucrarea medicalã. Ei trebuie sã fie lãsati liberi sã primeascã sfat numai de la Dumnezeu. Ei nu trebuie sã se oblige - nici pe ei, nici viitorul lor - la ceva ce fiinte omenesti, supuse greselii, le-ar putea trasa. Nici un fir de egoism nu trebuie sã fie prins în tesãturã; nu trebuie sã fie fãcut nici un plan care are în el o pãrticicã de nedreptate. Egoismul nu trebuie sã controleze nici o ramurã a lucrãrii. Sã ne amintim cã noi lucrãm individual în ochii universului ceresc.

"Sã iubesti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, cu toatã puterea ta, si cu tot cugetul tãu; si pe aproapele tãu ca pe tine însuti." (Luca 10,27). Chiar înainte de a se întoarce la cer, Hristos a declarat: "Vã dau o poruncã nouã. Sã vã iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sã vã iubiti si voi unii pe altii". Aici vedem cã nivelul este pus mereu tot mai sus. "Prin aceasta vor cunoaste toti cã sunteti ucenicii Mei, dacã veti avea dragoste unii pentru altii" (Ioan 13,34.35). Ucenicii nu puteau sã priceapã atunci cuvintele lui Hristos; dar, dupã rãstignire, înviere si înãltare, ei au înteles iubirea Lui ca niciodatã mai înainte. Ei au vãzut-o exprimatã în suferinta Lui în grãdinã, în sala de judecatã si în moartea Lui, pe crucea de pe Golgota.

Poporul lui Dumnezeu trebuie sã fie un tot unit. Nici un fel de separare nu trebuie sã existe în lucrarea Lui. Hristos i-a trimis pe cei doisprezece apostoli si apoi pe cei saptezeci de ucenici, ca sã predice Evanghelia si sã-i vindece pe cei bolnavi. "Pe drum", zicea El, "propovãduiti si ziceti: 'Împãrãtia cerurilor este aproape!' Vindecati pe bolnavi, înviati pe morti, curãtiti pe leprosi, scoateti afarã dracii. Fãrã platã ati primit, fãrã platã sã dati." (Mat.10,7.8). Iar când ei au mers, predicând Împãrãtia lui Dumnezeu, li s-a dat putere sã-i vindece pe bolnavi si sã scoatã afarã duhurile rele. În lucrarea lui Dumnezeu, învãtarea si vindecarea nu trebuie sã fie separate. Poporul Lui, pãstrãtor al poruncilor, trebuie sã fie un singur tot. Satana va nãscoci fel de fel de planuri pentru a-i separa pe aceia pe care Dumnezeu cautã sã-i uneascã. Dar Domnul Se va descoperi ca un Dumnezeu al judecãtii. Noi lucrãm sub privirea ostilor cerului. Printre noi este un Strãjer divin, cercetând tot ce se plãnuieste si se executã.