Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
SECTIUNEA A DOUA
VOIA LUI DUMNEZEU CU PRIVIRE LA NOI
Cunoasterea de Dumnezeu se obtine din Cuvântul Său.
Cunoasterea experimentală a adevăratei evlavii, găsite în consacrarea si slujirea zilnică, asigură cea mai înaltă cultură a corpului, a mintii si a sufletului.
Această consacrare a tuturor puterilor noastre lui Dumnezeu previne înăltarea de sine. Dăruirea puterii divine onorează sincera noastră alergare după întelepciune, care ne va face în stare să folosim cele mai alese facultăti ale noastre într-un chip care Îl va onora pe Dumnezeu si va aduce binecuvântare semenilor nostri. Întrucât aceste facultăti vin de la Dumnezeu si nu sunt create de la sine, ele ar trebui să fie apreciate ca talanti de la Dumnezeu pentru a fi folositi în slujba Lui.
Însusirile mintii, încredintate nouă de Cer, trebuie să fie tratate ca puteri superioare, care să cârmuiască împărătia corpului. Poftele firesti si patimile trebuie să fie aduse sub controlul constiintei si al puterilor spirituale...
Religia lui Hristos nu-l degradează niciodată pe primitor; ea nu-l face aspru sau brutal, lipsit de politete sau îngâmfat, pătimas sau neîndurător. Dimpotrivă, ea îi înnobilează gustul, îi sfinteste judecata si-i curătă si-i înnobilează gândurile, aducându-le în robia lui Isus Hristos. Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Lui este mai înalt decât poate ajunge cel mai înalt gând omenesc. El a dat în sfânta Lui Lege o copie a caracterului Său.
Hristos este cel mai mare Învătător pe care L-a cunoscut vreodată lumea. Si care este standardul pe care El îl pune înaintea tuturor celor care cred în El? "Fiti dar desăvârsiti, după cum si Tatăl vostru cel ceresc este desăvârsit." (Mat. 5,48). După cum Dumnezeu e desăvârsit în sfera Lui, asa si omul poate fi desăvârsit în sfera sa.
Idealul caracterului crestin este asemănarea cu Hristos. În fata noastră stă liberă o cărare de continuă înaintare. Avem o tintă de atins, un standard de realizat, care cuprinde în sine tot ce e bun, curat, nobil si înăltat.
Trebuie să se dea pe fată o continuă năzuintă si un continuu progres înainte si în sus către desăvârsirea de caracter.
Pavel zice: "Eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru; uitând ce este în urma mea si aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre tintă, pentru premiul chemării ceresti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus." (Filip. 3,13.14)
Aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la fiintele omenesti, si anume sfintirea lor. Zorindu-ne pe calea noastră în sus, spre cer, fiecare însusire trebuie să fie păstrată în cea mai deplină sănătate, pregătită pentru a face un serviciu credincios. Puterile cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om trebuie să fie folosite la maximum. "Să iubesti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta si cu tot cugetul tău; si pe aproapele tău ca pe tine însuti." (Luca 10,27).
Nu este posibil ca omul să facă lucrul acesta de la sine; el trebuie să aibă ajutor divin. Ce parte are de făcut fiinta omenească? "Duceti până la capăt mântuirea voastră, cu frică si cutremur... Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, si vă dă, după plăcerea Lui, si vointa, si înfăptuirea." (Filip. 2,12.13)
Fără actiunea divină, omul n-ar putea face nimic bun.
Dumnezeu îl cheamă pe fiecare om la pocăintă, dar omul nu e în stare nici măcar să se pocăiască, afară de cazul că Duhul Sfânt lucrează asupra inimii sale. Dar Domnul doreste ca nimeni să nu astepte până când crede că s-a pocăit si de-abia atunci să pornească spre Isus. Mântuitorul atrage continuu oamenii la po-căintă; ei n-au altceva de făcut decât să se supună spre a fi atrasi si inima lor se va zdrobi în pocăintă.
Omului i s-a hărăzit o parte în această mare luptă pentru viata vesnică; el trebuie să răspundă la lucrarea Duhului Sfânt. Se va cere o luptă pentru a răzbi prin puterile întunericului si Duhul Sfânt actionează în el realizarea acestui lucru. Dar omul nu este o fiintă pasivă, pentru a fi salvat în indolentă. El este chemat să-si pună la lucru fiecare muschi si să-si exercite fiecare facultate în lupta pentru nemurire; dar Cel care asigură reusita este Dumnezeu. Nici o fiintă omenească nu poate fi mântuită în lenevie. Domnul ne invită: "Nevoiti-vă să intrati pe usa cea strâmtă. Căci vă spun că multi vor căuta să intre si nu vor putea." "Intrati pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viată, si putini sunt cei ce o află." (Luca 13,24; Matei 7,13.14)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
