MARTURII VOL.VIII - SECTIUNEA A DOUA - O LUCRARE NEGLIJATÃ

În parabola samariteanului milos, preotul si levitul priveau la omul nenorocit, care fusese jefuit si rãnit, dar nu li se pãrea ceva de dorit sã-l ajute pe acela care, deoarece era neajutorat si pãrãsit, avea cea mai mare nevoie de ajutor. Preotul si levitul îi reprezintã pe multi, foarte multi din Battle Creek.

Multe suflete pot fi salvate, dacã Câmpurile Sudice pot avea mãcar o micã parte din mijloacele cheltuite atât de risipitor în Battle Creek pentru a face lucrurile mai comode.

Mostenirea Domnului a fost în mod straniu neglijatã, iar Dumnezeu va judeca pe poporul Sãu pentru lucrul acesta. Mândria si dorinta de etalare sunt satisfãcute prin acumularea de avantaje, în timp ce câmpurile noi rãmân neatinse. Mustrarea lui Dumnezeu este asupra administratorilor, pentru pãrtinirea lor si pentru egoista însusire a bunurilor Sale.

Ceva s-a fãcut în câmpurile strãine, si ceva s-a fãcut în misiunile din patrie; dar mult prea mult teritoriu a rãmas nelucrat. Lucrarea e prea mult centralizatã. Interesele din Battle Creek au crescut peste mãsurã de mult si aceasta înseamnã cã alte portiuni ale câmpului sunt jefuite de înlesnirile pe care ar fi trebuit sã le aibã. Pregãtirile mereu tot mai mari în înãltarea si dezvoltarea clãdirilor, care au chemat si au retinut la un loc atât de multi în Battle Creek, nu sunt în acord cu planul lui Dumnezeu, ci în directã contradictie cu planul Lui.

S-a sustinut cã erau mari avantaje în a avea atât de multe institutii într-o strânsã legãturã unele cu altele; cã ele vor fi o putere unele pentru altele si cã se putea veni în ajutorul acelora care cãutau educatie si ocupatie. Aceasta e dupã judecata omeneascã; se va admite cã, din punct de vedere omenesc, se pot obtine multe avantaje prin îngrãmãdirea atât de multor bunuri la Battle Creek; dar e nevoie ca viziunea sã fie extinsã.

Acestea ar trebui fãrâmitate în multe pãrti, cu scopul ca lucrarea sã poatã începe în orase care va fi nevoie sã devinã centre de interes. Ar trebui sã se înalte clãdiri si sã se concentreze rãspunderi în multe localitãti, care acum sunt jefuite de un bine vital si spiritual, pentru ca sã se sporeascã ceea ce deja este un surplus în Battle Creek. Domnul nu e proslãvit prin aceastã administrare din partea acelora care sunt în locuri de rãspundere. "Pãmântul va fi plin de cunostinta slavei Domnului, ca fundul mãrii de apele care-l acopãr." "Si viata vesnicã este aceasta: sã Te cunoascã pe Tine, singurul Dumnezeu adevãrat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu." (Hab. 2,14; Ioan 17,3)

Mântuirea pãgânilor a fost de multã vreme consideratã o problemã care sã angajeze interesul crestinilor si nu e decât drept a li se aduce luminã în limitele lor întunecate. Dar lucrarea misionarã internã e tot atât de mult necesarã. Pãgânii sunt adusi chiar la usile noastre. Ignoranta idolatrã este chiar în cuprinsul umbrei cãminelor noastre. Se face ceva pentru negri, dar e aproape nimic în comparatie cu ceea ce primesc altii, care deja cunosc adevãrul, care au avut nenumãrate ocazii, dar care nu si-au apreciat nici pe jumãtate avantajele. Sã le fie prezentatã iubirea lui Isus acelora care nu cunosc adevãrul, si ea va lucra la transformarea caracterului, asemenea aluatului.

Ce facem noi pentru Câmpul Sudic? Am asteptat cu multã nerãbdare sã vãd dacã se pune în aplicare vreun plan pentru rãscumpãrarea pãcãtoasei neglijãri a acestui câmp, dar nu vãd nici o propunere si nici o hotãrâre de a se face ceva. Poate s-a plãnuit ceva ce eu nu am vãzut.

Nãdãjduiesc cã e asa si-L laud pe Domnul dacã e asa. Dar, cu toate cã de ani de zile ne-a fost înfãtisatã datoria în mod cât se poate de hotãrât, totusi Câmpul Sudic a fost atins de-abia cu vârful degetelor. Acum mã simt adânc stãpânitã de gândul ca din nou sã aduc în fata voastrã aceastã parte neglijatã a viei Domnului. Problema aceasta mi-a fost adusã în fatã de repetate ori. Am fost trezitã în timpul noptii si mi s-a poruncit: Scrie cele ce ti-au fost descoperite, fie cã oamenii vor asculta, fie cã se vor retine.