MARTURII VOL.VIII - SECTIUNEA A DOUA - FOCUL DE LA REVIEW AND HERALD

Cãtre fratii din Battle Creek: Astãzi am primit o scrisoare de la fratele Daniells cu privire la distrugerea sediului Editurii Review prin foc. Sunt cuprinsã de întristare când mã gândesc la paguba cea mare pentru lucrare. Stiu cã acesta trebuie sã fie un timp de grea încercare pentru fratii care poartã grija lucrãrii si pentru slujbasii editurii. Sufãr cu cei ce suferã. Dar n-am fost surprinsã de aceste vesti triste, deoarece, în vedeniile de noapte, am vãzut un înger cu o sabie ca de foc întinsã peste Battle Creek. Odatã, în timpul zilei, pe când eram cu condeiul în mânã, mi-am pierdut cunostinta si pãrea cã aceastã sabie de foc se îndrepta întâi într-o directie si apoi în alta. Dezastru pãrea cã vine dupã dezastru, deoarece Dumnezeu era dezonorat de nãscocirile la care se dedau oamenii pentru a se înãlta si a se glorifica pe ei însisi.

În dimineata aceasta, am fost condusã în rugãciune arzãtoare, ca Domnul sã-i îndrume pe cei care sunt în legãturã cu Review and Herald, ca ei sã facã cercetãri sârguincioase, pentru a vedea în ce au desconsiderat multele solii pe care le-a dat Dumnezeu.

Acum câtva timp, fratii de la Review mi-au cerut sfatul cu privire la construirea unei noi clãdiri. Am spus atunci cã, dacã aceia care erau în favoarea adãugãrii unei noi clãdiri la Review and Herald ar avea viitorul zugrãvit înaintea lor si ar putea sã vadã ce va fi în Battle Creek, nici n-ar mai fi vorba de a adãuga vreo clãdire acolo. Dumnezeu a spus: "Cuvântul Meu a fost dispretuit, Eu voi întoarce si voi rãsturna." La Conferinta Generalã, tinutã la Battle Creek, în 1901, Domnul i-a dat poporului Sãu dovada cã El cerea o reformã. Mintile au fost convinse si inimile atinse; dar nu s-a fãcut o lucrare profundã. Dacã inimile încãpãtânate s-ar fi zdrobit atunci în pocãintã înaintea lui Dumnezeu, ar fi avut loc una dintre cele mai mari manifestãri ale puterii lui Dumnezeu, ce s-a vãzut vreodatã. Dar Dumnezeu n-a fost onorat. Nu au fost luate în seamã mãrturiile Spiritului Sãu. Oamenii nu s-au lãsat de practicile care erau în opozitie categoricã cu principiile adevãrului si ale neprihãnirii, care ar trebui sã fie totdeauna mentinute în lucrarea Domnului.

Soliile pentru biserica din Efes si biserica din Sardes mi-au fost deseori repetate de Acela care-mi dã învãtãturã pentru poporul Sãu. "Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: 'Iatã ce zice Cel ce tine cele sapte stele în mâna dreaptã, si Cel ce umblã prin mijlocul celor sapte sfesnice de aur: Stiu faptele tale, osteneala ta si rãbdarea ta, si cã nu poti suferi pe cei rãi; cã ai pus la încercare pe cei ce zic cã sunt apostoli si nu sunt si i-ai gãsit mincinosi. Stiu cã ai rãbdare, cã ai suferit din pricina Numelui Meu, si cã n-ai obosit. Dar, ce am împotriva ta, este cã ti-ai pãrãsit dragostea dintâi. Adu-ti dar aminte de unde ai cãzut; pocãieste-te, si întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine si-ti voi lua sfesnicul din locul lui, dacã nu te pocãiesti'." (Apoc.2,1-5) "Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: 'Iatã ce zice Cel ce are cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu si cele sapte stele: Stiu faptele tale: cã îti merge numele cã trãiesti, dar esti mort. Vegheazã si întãreste ce rãmâne, care e pe moarte, cãci n-am gãsit faptele tale desãvârsite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ti aminte dar cum ai primit si auzit! sine si pocãieste-te! Dacã nu veghezi, voi veni ca un hot, si nu vei sti în care ceas voi veni peste tine'." (Apoc.3.1-3) Vedem împlinirea acestor avertismente. Niciodatã Scripturile nu s-au împlinit mai exact de cum s-au împlinit acestea.

Oamenii pot sã înalte clãdiri, construite cu cea mai mare grijã, garantate contra focului, dar o singurã atingere a mâinii lui Dumnezeu, o singurã scânteie din cer, va face sã piarã orice adãpost.

Am fost întrebatã dacã am vreun sfat de dat. Eu dãdusem deja sfatul pe care mi-l dãduse Dumnezeu, nãdãjduind sã previn cãderea sãbiei de foc ce atârna peste Battle Creek. Acum a venit ceea ce mã temeam cã va veni - vestea arderii clãdirii Editurii Review and Herald. Când a sosit, n-am avut nici o surprizã si n-am avut nici un cuvânt de spus. Ceea ce am avut de spus din când în când, ca avertismente, n-a avut efect decât sã-i împietreascã pe aceia care auzeau; si acum nu pot sã spun decât cã îmi pare rãu, îmi pare foarte rãu, cã a fost necesar sã vinã lovitura aceasta. Se dãduse luminã destulã. Dacã s-ar fi lucrat potrivit cu ea, s-ar fi dat si mai multã luminã.

Mi s-a dat sarcina sã spun poporului nostru, predicatorilor si membrilor laici: "Cãutati pe Domnul câtã vreme se poate gãsi; chemati-L, câtã vreme este aproape. Sã se lase cel rãu de calea lui si omul nelegiuit sã se lase de gândurile lui, sã se întoarcã la Domnul", deoarece multi predicatori si membri umblã pe cãi strãine, "care va avea milã de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseste iertând." (Is.55,6.7) Fiecare suflet sã aibã grijã. Vrãjmasul e pe urmele voastre. Fiti vigilenti, veghind sârguincios ca nu cumva vreo cursã ascunsã cu grijã si mestesugitã sã vã ia pe neasteptate. Cei fãrã grijã si nepãsãtori sã fie atenti ca nu cumva ziua Domnului sã vinã asupra lor ca un hot, noaptea. Multi se vor abate de la cãrarea smereniei si, lepãdând jugul lui Hristos, vor umbla pe cãrãri strãine. Orbiti si zãpãciti, ei vor pãrãsi calea strâmtã, care duce la cetatea lui Dumnezeu.

Nimeni nu poate fi un crestin fericit, dacã nu e un crestin care vegheazã. Cel care biruie trebuie sã vegheze; deoarece, prin legãturi, rãtãciri si superstitii lumesti, Satana se strãduieste sã-i smulgã de la Hristos pe urmasii Lui. Nu e de ajuns sã evitãm primejdiile grozave si miscãrile periculoase si nedemne. Trebuie sã ne tinem si strâns lângã Hristos, umblând pe cãrarea lepãdãrii de sine si a sacrificiului. Ne gãsim în tara vrãjmasului. Acela care a fost aruncat din cer s-a coborât cu o mare putere. El cautã sã foloseascã orice siretlic si nãscocire care se poate închipui pentru a robi suflete. Dacã nu veghem fãrã încetare, vom cãdea ca o pradã ieftinã la nenumãratele lui înselãciuni.

Experienta ucenicilor din grãdina Ghetsemani cuprinde o învãtãturã pentru poporul Domnului de azi. Luându-i cu El pe Petru, Iacov si Ioan, Hristos a mers în Ghetsemani pentru a Se ruga. "El le-a zis: 'Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rãmâneti aci si vegheati!' Apoi a mers putin mai înainte, S-a aruncat la pãmânt si Se ruga ca, dacã este cu putintã, sã treacã de la El ceasul acela. El zicea: 'Ava, adicã: Tatã, sie toate lucrurile Îti sunt cu putintã; depãrteazã de la Mine paharul acesta! Totusi, facã-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiesti Tu'. Si a venit la ucenici, pe care i-a gãsit dormind. Si a zis lui Petru: 'Simone tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare sã veghezi? Vegheati si rugati-vã ca sã nu cãdeti în ispitã.'" (Marcu 14,34-38) Cititi cuvintele acestea cu luare aminte. Multi dorm astãzi ca si ucenicii pe vremuri. Ei nu privegheazã si nu se roagã pentru a nu cãdea în ispitã. Sã citim si sã studiem acele cuvinte care se referã îndeosebi la zilele de pe urmã, arãtând primejdiile care îl amenintã pe poporul lui Dumnezeu.

Avem nevoie de o putere de pricepere agerã si sfintitã. Puterea aceasta de pricepere nu trebuie sã fie folositã în a ne critica si condamna unii pe altii, ci pentru a deosebi semnele timpului. Trebuie sã ne strunim inima cu toatã sârguinta, pentru ca sã nu suferim cumva spargerea de vas a credintei. Multi dintre cei care pe vremuri erau credinciosi tari ai adevãrului au ajuns nepãsãtori cu privire la bunul lor mers spiritual si cedeazã, fãrã cea mai slabã împotrivire, la uneltirile dibace ale lui Satana. E timpul ca poporul nostru sã-si scoatã familiile de prin orasele mari si sã le ducã în localitãti mai retrase, cãci altminteri multi dintre cei tineri si multi dintre cei mai vârstnici vor fi prinsi în cursã si luati de vrãjmasul.

7 ianuarie 1903. Noi toti am fost foarte mult întristati de vestea teribilei pierderi care a venit asupra lucrãrii, în urma arderii sediului Review and Herald. Într-un singur an au fost distruse prin foc douã dintre cele mai mari institutii ale noastre. Vestea recentei nenorociri ne-a fãcut sã ne îndurerãm adânc, dar a fost îngãduit de Domnul ca ea sã vinã asupra noastrã si noi n-ar trebui sã ne plângem, ci sã învãtãm lectia pe care Domnul vrea sã ne-o dea.

Distrugerea clãdirii Editurii Review and Herald n-ar trebui sã fie trecutã cu vederea, ca fiind ceva ce n-are nici o însemnãtate. Toti aceia care sunt în legãturã cu institutia ar trebui sã se întrebe: "Din cauza cãrui lucru merit lectia aceasta? În ce privintã am umblat contrariu unui 'Asa zice Domnul', încât a trebuit ca El sã-mi dea aceastã lectie? Am luat eu seama la avertismentele si la mustrãrile pe care le-a trimis? Sau am urmat propria mea cale?" Cel rãtãcit sã se lase mustrat de Dumnezeu, care cerceteazã inimile, si fiecare sã se plece înaintea Lui cu smerenie si zdrobire de inimã, lepãdând îndreptãtirea de sine si vanitatea, mãrturisind si pãrãsind fiecare pãcat si cerându-I lui Dumnezeu, în Numele Mântuitorului, iertare de pãcate. Dumnezeu spune: "Pe cel ce vine la Mine, cu nici un chip nu-l voi da afarã" (Ioan 6,37); iar aceia care se prezintã înaintea Lui în sinceritate vor fi iertati si îndreptãtiti si vor primi putere sã se facã copii ai lui Dumnezeu.

Mã rog ca aceia care s-au împotrivit, refuzând sã asculte de avertizãrile lui Dumnezeu, sã vadã în distrugerea sediului Review and Herald un apel ca ei sã se întoarcã la Dumnezeu cu toatã inima. Nu-si vor da ei seama cã Dumnezeu le vorbeste serios? El nu cautã sã distrugã viata, ci sã o salveze. În distrugerea recentã, viata lucrãtorilor a fost crutatã în chip milostiv, pentru ca toti sã poatã avea prilejul sã vadã cã Dumnezeu îi mustra printr-o solie, venind nu dintr-un izvor omenesc, ci de sus. Poporul lui Dumnezeu s-a depãrtat de El; ei n-au urmat învãtãtura Lui, iar El S-a apropiat de ei cu o corectie; dar nu a adus pierderea vietii. Nici un singur suflet nu a murit. Toti au fost lãsati sã trãiascã, pentru ca sã recunoascã Puterea pe care nimeni nu o poate contrazice.

Sã-L lãudãm pe Domnul pentru faptul cã viata copiilor Sãi a fost atât de scumpã înaintea Lui. El i-ar fi putut nimici pe lucrãtori în nesocotinta si îngâmfarea lor. Dar nu! El zice: "Sã li se mai dea o ocazie. Voi lãsa focul sã le vorbeascã si voi vedea dacã ei se împotrivesc lucrãrii providentei Mele. Îi voi încerca prin foc, sã vãd dacã vor învãta lectia pe care vreau sã le-o dau." Când a fost distrus Sanatoriul Battle Creek, Hristos S-a dat pe Sine pentru a apãra viata bãrbatilor si a femeilor. În nimicirea aceasta, Dumnezeu apela la poporul Sãu sã se întoarcã la El. Iar prin nimicirea sediului Review and Herald si prin salvarea vietilor, El face un al doilea apel la ei. El doreste ca ei sã vadã cã puterea lucrãtoare de minuni a Celui Vesnic a fost exercitatã pentru a salva viata, pentru ca fiecare lucrãtor sã poatã avea prilej sã se pocãiascã si sã se îndrepte. Dumnezeu zice: "Dacã se întorc la Mine, le voi reda bucuria mântuirii Mele. Dar, dacã vor umbla mai departe pe cãile lor, Mã voi purta si mai aspru; si vor veni suferinte peste familiile care pretind a crede adevãrul, dar care nu practicã adevãrul, care nu fac din Domnul Dumnezeul lui Israel teama si groaza lor." Fiecare sã se cerceteze pe sine, spre a vedea dacã este în credintã. Poporul lui Dumnezeu sã se pocãiascã si sã se converteascã, pentru ca pãcatele sale sã poatã fi sterse când vor veni vremile de înviorare de la fata Domnului. Fiecare sã caute sã-si dea seama în ce privintã nu a ajuns sã umble pe calea pe care a trasat-o Dumnezeu, în ce privintã nu a ajuns sã-si curete sufletul, luând seama la sfaturile Lui.