MARTURII VOL.VIII - SECTIUNEA A DOUA - SFATURI REPETATE ADESEA

"Domnul, Dumnezeul pãrintilor lor, a dat din vreme trimisilor Sãi însãrcinarea sã-i înstiinteze, cãci voia sã crute pe poporul Sãu si locasul Sãu." (2 Cron. 36, 15)

Doresc sã le reamintesc fratilor mei sfaturile si avertismentele ce mi-au fost date cu privire la continua investire de mijloace în Battle Creek pentru a crea ceva mai mult spatiu sau pentru a face lucrurile ceva mai comode. Urmeazã sã se pãtrundã în câmpuri noi; adevãrul trebuie sã fie proclamat spre mãrturie la toate natiunile. Lucrarea este stânjenitã, asa cã stindardul adevãrului nu poate fi înãltat asa cum ar trebui în aceste câmpuri noi. În timp ce fratii nostri din America se simt liberi sã investeascã mii de dolari în clãdiri, cu privire la care timpul va arãta cã ei ar putea-o duce tot asa de bine si chiar si mai bine fãrã ele, Domnul cerea ca acesti bani sã fie folositi în "regiunile din strãinãtate", iar ei au fost astfel irositi. Am prezentat avertismentele si sfatul ca fiind Cuvântul Domnului; dar inima mea a fost întristatã când am vãzut cã, în ciuda tuturor acestora, au fost înghitite mijloace pentru a satisface aceste presupuse nevoi; s-a adãugat clãdire lângã clãdire, asa cã banii n-au putut fi folositi în locuri unde nu existã nici un fel de înlesnire, nici o clãdire pentru adorarea publicã, care sã facã cinste lucrãrii, nici un loc unde sã fie înãltat stindardul adevãrului. Lucrurile acestea vi le-am pus în fatã; si cu toate acestea, voi ati mers la fel înainte, absorbind mijloace, mijloacele lui Dumnezeu, într-o singurã localitate, când Dumnezeu spusese cã si asa fusese investit prea mult într-un singur loc, ceea ce însemna cã nu era nimic în alte locuri, unde ar fi trebuit sã fie clãdiri si mijloace ajutãtoare, spre a face mãcar începutul.

Ce chemare aveati sã investiti mii de dolari în constructii scolare aditionale? Vã închipuiati cã aceastã cheltuialã era necesarã, dar nu vi s-au adresat îndemnuri stãruitoare sã nu investiti banii în felul acesta?

Mi-a fost arãtatã starea îngrozitoare de lucruri, care existã în lumea noastrã. Îngerul harului îsi strânge aripile si e gata sã plece. Puterea retinãtoare a Domnului se retrage deja de pe pãmânt, iar Satana cautã sã agite diferitele elemente din lumea religioasã, mânându-i pe oameni sã se aseze sub povãtuirea marelui înselãtor, care lucreazã cu toatã înselãciunea nelegiuirii în fiii neascultãrii. Locuitorii pãmântului mãrsãluiesc chiar de pe acum sub conducerea printului întunericului, si acesta e doar începutul sfârsitului.

Legea lui Dumnezeu este declaratã ca nulã. Vedem si auzim vesti de confuzie si încurcãturi, lipsã si foamete, cutremure de pãmânt si inundatii; violente teribile vor fi sãvârsite de oameni; pasiunea ajunge sã predomine, si nu ratiunea. Mânia lui Dumnezeu este asupra locuitorilor lumii care ajung cu repeziciune tot atât de stricati ca si locuitorii Sodomei si Gomorei. Chiar acum focul si inundatiile distrug mii de vieti si averile adunate în chip egoist, prin asuprirea celor sãraci. Urmeazã ca în curând Domnul sã scurteze lucrarea Sa si sã punã capãt pãcatului. O, dacã scenele care mi-au trecut pe dinainte, scenele nelegiuirilor practicate în aceste zile de pe urmã, ar putea face o adâncã impresie asupra mintii celor ce se dau drept poporul lui Dumnezeu!

Dupã cum a fost în zilele lui Noe, asa va fi când Se va descoperi Fiul omului. Domnul Îsi retrage de pe pãmânt ocrotirea si, în curând, va fi moarte si prãpãd, o crestere a crimelor, a cruzimii si a sãvârsirii de rele împotriva bogatilor care s-au ridicat împotriva celor sãraci. Cei care sunt lipsiti de protectia lui Dumnezeu nu vor afla sigurantã în nici un loc si în nici o pozitie. Agentii omenesti sunt instruiti si îsi folosesc puterea inventivã pentru a pune în stare de functionare cea mai puternicã masinãrie de rãnire si ucidere.

În loc sã sporim si sã înãltãm clãdiri aditionale la Battle Creek sau în alte locuri, unde institutiile noastre sunt deja întemeiate, ar trebui sã aibã loc o limitare a cerintelor noastre. Mijloacele si lucrãtorii nostri sã fie rãspânditi, pentru a reprezenta adevãrul si a duce solia de avertizare în tinuturile depãrtate.

Când copiii lui Israel cãlãtoreau prin pustie, Domnul îi proteja de serpi veninosi; dar a venit timpul când, din cauza abaterilor, nepocãintei si încãpãtânãrii lui Israel, Domnul Si-a retras puterea înfrânãtoare de deasupra acestor reptile si multi din popor au fost muscati si au murit. Atunci a fost înãltat sarpele de aramã, pentru ca toti cei care îsi recunosteau vina si priveau la el, prin credintã, sã poatã trãi.

În acest timp de confuzie si necazuri, care ne stã în fatã, un timp de necazuri cum n-a mai fost de când a fost vreun neam de oameni, Mântuitorul înãltat va fi prezentat oamenilor din toate tãrile, pentru ca toti aceia care privesc la El în credintã sã poatã trãi.

Având în vedere criza teribilã, care ne stã în fatã, ce fac aceia care pretind a crede adevãrul? Am fost chematã de Cãlãuzitorul meu, care a zis: "Urmeazã-Mã" si mi-au fost arãtate în mijlocul poporului nostru lucruri care nu erau în armonie cu credinta lui. Pãrea cã se dã pe fatã o nebunie a bicicletei. Se cheltuiau bani pentru a satisface un entuziasm în directia aceasta, bani care mai bine, mult mai bine, ar fi fost investiti în construirea de locasuri de închinare în locurile unde sunt atât de necesare. Mi-au fost prezentate lucruri foarte stranii în Battle Creek. Pãrea cã peste poporul nostru de acolo trecea, asemenea unui val, o influentã vrãjitã si am vãzut cã aceasta va fi urmatã de alte ispitiri. Satana lucreazã, urmãrindu-si tinta cu stãruintã, pentru a determina poporul nostru sã-si investeascã timpul si banii în satisfacerea unor presupuse nevoi. Acesta e un soi de idolatrie. Pilda va fi urmatã si, în timp ce sute de oameni mor din lipsã de pâine, în timp ce foametea si molimele se simt si se vãd, pentru cã Dumnezeu nu poate, în armonie cu slava propriului Sãu Nume, sã-i protejeze pe cei care lucreazã contra vointei Sale, se cade ca aceia care pretind cã Îl iubesc pe Dumnezeu si-I servesc sã procedeze ca oamenii de pe timpul lui Noe, urmând închipuirile inimii lor?

În timp ce voi v-ati satisfãcut tendinta inimii voastre prin însusirea banilor - bani ce Îi apartineau lui Dumnezeu - si pentru care va trebui sã dati socotealã, lucrarea misionarã a fost stingheritã si tinutã pe loc din lipsã de mijloace si de lucrãtori care sã înfigã stindardul adevãrului în locuri pe unde oamenii nu au auzit încã solia de avertizare. Oare le va spune Dumnezeu celor care în chip egoist cautã sã facã pe placul propriei lor închipuiri si sã-si satisfacã propriile lor dorinte: "Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios în putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intrã în bucuria stãpânului tãu"? (Mat. 25,23)

Fratii mei si surorile mele din Battle Creek, ce fel de mãrturie dati voi unei lumi necredincioase? Mi s-a arãtat cã Domnul nu priveste favorabil la purtarea voastrã, cãci umblarea voastrã contrazice mãrturisirea voastrã de credintã. Voi nu sunteti împlinitori ai cuvintelor lui Hristos.

Cãlãuza, Ghidul meu, mi-a spus: "Priviti si vedeti idolatria poporului Meu, cãruia i-am vorbit, sculându-Mã de dimineata si arãtându-i primejdiile. Am asteptat ca el sã aducã roade". Erau unii care luptau pentru întâietate, fiecare strãduindu-se sã-l întreacã pe celãlalt în grãbita pedalare pe bicicletã. Era un spirit de ceartã si de luptã între ei cu privire la cine sã fie cel mai mare. Spiritul era la fel cu acela care se dã pe fatã la jocurile de baseball, pe terenul colegiului. Cãlãuzitorul meu a zis: "Lucrurile acestea sunt o ofensã pentru Dumnezeu.

Atât în apropiere, cât si în depãrtare, pier suflete din lipsã de pâinea vietii si de apa mântuirii".

Când e înfrânt într-o directie, Satana va fi gata cu alte uneltiri si planuri care vor apãrea atrãgãtoare si necesare si care vor absorbi bani si gândire si vor încuraja egoismul, asa ca el sã-i poatã birui pe aceia care atât de lesne sunt mânati la împlinirea unei satisfactii personale, înselãtoare si egoiste.

Se ridicã întrebarea: Ce povarã poartã acesti oameni pentru înaintarea lucrãrii lui Dumnezeu? În ce fel aratã ei cã îsi dau seama de importanta lucrãrii pentru acest timp? Domnul Hristos le spunea ucenicilor Sãi: "Voi sunteti lumina lumii... Asa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor, ca ei sã vadã faptele voastre bune, si sã slãveascã pe Tatãl vostru care este în ceruri". (Mat.5,14-16) Oare aceastã investire de mijloace si aceastã pedalare pe biciclete, pe strãzile din Battle Creek, dã dovadã despre sinceritatea credintei voastre în ultima si solemna solie de avertizare ce trebuie sã fie datã fiintelor omenesti, ce stau chiar pe pragul lumii vesnice?

Fratii mei si surorile mele din America, vã adresez un apel: "Nu vã înselati: Dumnezeu nu Se lasã sã fie batjocorit. Ce seamãnã omul, aceea va si secera" (Gal.6,7). Viata multora e prea delicatã si pretentioasã. Ei nu stiu nimic despre suportarea de greutãti, ca buni soldati ai lui Hristos. Ei sunt piedici în lucrarea de salvare de suflete. Ei au multe pretentii; totul trebuie sã fie plãcut si usor si sã se acomodeze cu gustul lor. Ei nu sunt dispusi sã facã nimic, iar pe aceia care vor sã facã, îi împiedicã, prin presupunerile si nevoile lor imaginare si prin iubirea lor de idoli. Ei îsi închipuie cã sunt crestini, dar nu stiu ce înseamnã viata crestinã practicã. Ce înseamnã a fi crestin? Înseamnã a fi asemenea lui Hristos.

Când Dumnezeu vede cã poporul Sãu îsi restrânge nevoile închipuite si practicã lepãdarea de sine, nu într-un spirit morocãnos si plin de regrete, asa cum a fãcut sotia lui Lot când a pãrãsit Sodoma, ci cu voie bunã, de dragul lui Hristos si pentru cã acesta e lucrul cel mai bun de fãcut, lucrarea va merge înainte cu putere. Nimic, oricât de scump, oricât de drag, sã nu vã absoarbã mintea si inima, abãtându-vã de la studierea Cuvântului lui Dumnezeu sau de la rugãciune sârguincioasã. Vegheati în vederea rugãciunii. Trãiti propriile voastre cereri.

Conlucrati cu Dumnezeu, lucrând în armonie cu El. Alungati din templul sufletului tot ce ia chipul unui idol. Acum e timpul lui Dumnezeu, iar timpul Lui e timpul vostru. Luptati lupta cea bunã a credintei, refuzând sã gânditi la necredintã sau sã exprimati necredintã. Lumea trebuie sã audã ultima solie de avertizare.