Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
SECTIUNEA INTAI
PUTEREA FĂGĂDUITĂ
Dumnezeu nu cere să facem în propria noastră putere lucrarea ce ne stă în fată. El a asigurat mai dinainte sprijin dumnezeiesc pentru toate împrejurările critice, când puterile omenesti nu ajung să facă fată. El dă Duhul Sfânt pentru a ne ajuta în orice strâmtorare, pentru a ne întări nădejdea si siguranta, pentru a ne ilumina mintea si pentru a ne curăti inima.
Chiar înainte de răstignire, Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi: "Nu vă voi lăsa orfani." "Eu voi ruga pe Tatăl si El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac." "Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si vă va descoperi lucrurile viitoare." "Vă va învăta toate lucrurile, si vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu." (Ioan 14, 18.16; 16,13; 14,26)
Domnul Hristos a luat măsuri ca biserica Lui să fie un corp transformat, iluminat de lumina cerului, având slava lui Emanuel. Planul Lui este ca fiecare crestin să fie înconjurat cu o atmosferă de lumină si pace. Posibilitatea de a se face de folos este nemărginită pentru acela care, dând eul la o parte, face loc lucrării Duhului Sfânt asupra inimii si trăieste o viată consacrată în totul lui Dumnezeu.
Care a fost rezultatul revărsării Duhului în Ziua Cincizecimii? - Vestea cea bună a unui Mântuitor înăltat a fost dusă până la cele mai îndepărtate margini ale lumii locuite. Inima ucenicilor a fost umplută de o generozitate atât de deplină, atât de adâncă, atât de cuprinzătoare, încât i-a constrâns să meargă până la marginile pământului, mărturisind: "Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos." (Gal. 6, 14) Atunci când proclamau adevărul, asa cum este în Isus, inimile se predau sub puterea soliei. Biserica vedea cum noii convertiti alergau la ea cu grămada, din toate părtile. Cei apostaziati se pocăiau. Păcătosii se uneau cu crestinii pentru a căuta mărgăritarul de mare pret. Aceia care fuseseră cei mai aprigi împotrivitori ai Evangheliei deveneau apărătorii ei. Se împlinea profetia. Cel slab va fi "ca David", iar casa lui David va fi "ca îngerul Domnului". Fiecare crestin vedea în fratele său chipul lui Dumnezeu, plin de iubire si de îndurare. Un singur interes predomina. Un singur subiect de imitat le absorbea pe toate celelalte. Unica ambitie a credinciosilor era de a da pe fată asemănarea cu Hristos în caracter si de a lucra pentru extinderea împărătiei Lui.
"Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti." (Fapte 4,33). Prin ostenelile lor se adăugau la biserică oameni alesi, care, primind cuvântul vietii, îsi consacrau viata lucrării de a duce altora nădejdea care le umpluse inima cu pace si bucurie. Sute de oameni proclamau solia: "Împărătia lui Dumnezeu s-a apropiat." Ei nu puteau să fie împiedicati sau intimidati prin amenintări. Domnul vorbea prin ei; si, oriunde mergeau, bolnavii erau vindecati, iar săracilor li se predica Evanghelia.
Atât de puternic poate să lucreze Dumnezeu când oamenii se predau controlului Duhului Său.
Nouă, celor de azi, ne apartine făgăduinta Spiritului, tot atât de real ca si primilor ucenici. Dumnezeu va înzestra astăzi bărbati si femei cu putere de sus, asa cum i-a înzestrat pe aceia care în Ziua Cincizecimii au auzit Cuvântul mântuirii. Chiar în ceasul acesta, Duhul Său si harul Său sunt pentru toti aceia care au nevoie de ele si Îl cred pe El pe cuvânt.
Notati că Duhul S-a revărsat abia după ce ucenicii ajunseseră la unire desăvârsită, când nu se mai luptau pentru locurile cele mai de sus. Erau de o singură părere. Toate deosebirile fuseseră date la o parte. Iar mărturia pe care ei o dădeau, după ce li se acordase Duhul, era una si aceeasi. Observati cuvântul: "Multimea celor ce crezuseră, era o inimă si un suflet." (Fapte 4,32). Spiritul Aceluia care murise, pentru ca păcătosii să poată trăi, însufletea întreaga adunare a credinciosilor.
Ucenicii n-au cerut o binecuvântare pentru ei. Ei erau coplesiti de povara pentru suflete. Evanghelia trebuia să fie dusă până la marginile pământului, iar ei cereau înzestrarea cu puterea pe care o făgăduise Hristos. Si atunci Duhul Sfânt a fost revărsat, si mii de oameni s-au convertit într-o zi.
La fel poate fi si acum. Crestinii să dea la o parte orice neîntelegere si să se predea lui Dumnezeu pentru mântuirea celor pierduti. Să ceară în credintă binecuvântarea făgăduită, si ea va veni. Revărsarea Duhului în zilele apostolilor a fost ploaia timpurie si cât de glorioase au fost rezultatele! Dar ploaia târzie va fi si mai îmbelsugată. Care este făgăduinta pentru cei ce trăiesc în aceste zile de pe urmă?
"Întoarceti-vă în cetătuie, prinsi de război plini de nădejde!" "Cereti de la Domnul ploaie, ploaie de primă-vară! Domnul scoate fulgerele si vă trimite o ploaie îmbelsugată, pentru toată verdeata de pe câmp." (Zaharia 9,12; 10,1)
Domnul Hristos a declarat că influenta dumnezeiască a Duhului urma să fie cu urmasii Săi până la sfârsit.
Dar făgăduinta nu este apreciată asa cum ar trebui; si, de aceea, împlinirea ei nu se vede asa cum ar fi cu putintă. Făgăduinta cu privire la Duhul Sfânt este ceva la care se cugetă prea putin; iar rezultatul este numai ceea ce s-ar putea astepta - secetă spirituală, întuneric spiritual, decădere si moarte spirituală.
Lucruri mai mărunte ocupă atentia, iar puterea dumnezeiască necesară pentru cresterea si prosperitatea bisericii, care ar aduce după sine toate celelalte binecuvântări, lipseste, desi este oferită în plinătatea ei nemărginită.
Ceea ce face ca predicarea Evangheliei să fie atât de fără putere este lipsa Duhului. S-ar putea să existe învătătură, ta-lent, elocventă si tot felul de daruri naturale sau câstigate; dar, fără prezenta Duhului lui Dumnezeu, nici o inimă nu va fi miscată, nici un păcătos nu va fi câstigat la Hristos. Dimpotrivă, dacă este legat de Hristos, dacă are darurile Duhului, chiar si cel mai sărman si mai nestiutor dintre ucenicii Săi va avea o putere care va misca inimile. Dumnezeu face din ei canale pentru revărsarea celei mai pretioase puteri din univers.
De ce nu flămânzim si nu însetăm după darul Duhului, întrucât acesta este mijlocul prin care urmează să primim putere? De ce nu vorbim despre El, nu ne rugăm pentru El, nu predicăm despre El? Domnul e mai binevoitor să ne dea Duhul Sfânt decât sunt părintii binevoitori să dea daruri bune copiilor lor. Fiecare lucrător ar trebui să se roage stăruitor lui Dumnezeu pentru botezul cu Duhul Sfânt.
Ar trebui să se adune grupe care să ceară ajutor special, întelepciune cerească, pentru a sti cum să plănuiască si cum să execute cu întelepciune. Oamenii ar trebui să se roage îndeosebi ca Dumnezeu să-i boteze pe misionarii Săi cu Duhul Sfânt.
Prezenta Duhului cu slujitorii lui Dumnezeu va da prezentării adevărului o putere pe care nici toată onoarea si gloria lumii nu o poate da. Duhul este Cel care dă tăria ce sustine sufletele care se luptă si se frământă în orice criză, în mijlocul împotrivirii rudelor, a urii lumii si a constientei propriilor nedesăvârsiri si greseli.
Zelul pentru Dumnezeu i-a determinat pe ucenici să mărturisească cu mare putere despre adevăr. N-ar trebui oare ca zelul acesta să aprindă inimile noastre cu hotărârea de a povesti despre iubirea răscumpărătoare a lui Hristos si Acesta crucificat? Nu urmează ca Duhul lui Dumnezeu să vină astăzi ca răspuns la rugăciunea stăruitoare si călduroasă si să umple inima oamenilor cu putere pentru slujire? Pentru ce, atunci, este atât de slabă si fără putere biserica?
E privilegiul fiecărui crestin nu numai de a astepta, dar si de a grăbi venirea Domnului nostru Isus Hristos. Dacă toti câti mărturisesc Numele Lui ar aduce roade pentru slava Lui, cât de repede ar fi semănată întreaga lume cu sământa Evangheliei. Repede s-ar coace ultima recoltă, iar Hristos ar veni să adune semintele pretioase.
Fratilor si surorilor, rugati-vă stăruitor pentru Duhul Sfânt. Dumnezeu stă înapoia fiecărei făgăduinte pe care a făcut-o. Cu Biblia în mână, ziceti: "Am făcut asa cum ai zis Tu. Îti prezint făgăduinta Ta: 'Cereti si vi se va da; căutati si veti găsi; bateti si vi se va deschide'". Domnul Hristos declară: "Orice lucru veti cere, când vă rugati, să credeti că l-ati si primit, si-l veti avea". "Orice veti cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul." (Matei 7,7; Marcu 11, 24; Ioan 14, 13)
Curcubeul din jurul tronului e o asigurare că Dumnezeu este credincios; că în El nu este schimbare, nici umbră de mutare. Noi am păcătuit fată de El si suntem nevrednici de mila Lui; si, cu toate acestea, El Însusi a pus pe buzele noastre acea prea minunată cerere: "Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legământul Tău cu noi!" (Ieremia 14,21). El Si-a luat angajamentul să asculte strigătul nostru, când venim la El, mărturisindu-ne nevrednicia si păcatul. Onoarea tronului Său e legată de împlinirea Cuvântului Său fată de noi.
Hristos îi trimite pe solii Săi în oricare parte a domeniului Său, ca să le facă cunoscut servilor Săi vointa Sa. El umblă în mijlocul bisericii Sale. El doreste să-i sfintească, să-i înalte si să-i înnobileze pe urmasii Săi. Influenta acelora care cred în El va fi în lume o mireasmă de viată spre viată. Hristos tine stelele în mâna Sa dreaptă si este scopul Său acela de a face ca lumina Sa să lumineze, prin ei, în lume. În felul acesta, El doreste să-Si pregătească poporul pentru o slujire mai înaltă în biserica de sus. El ne-a dat o mare lucrare de făcut. Să o facem în mod credincios. Să arătăm în viata noastră ce poate face harul dumnezeiesc pentru omenire.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
