MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A PATRA - STÃPÂNIRE DE SINE SI CREDINCIOSIE

Nu avem dreptul sã supraîmpovãrãm nici puterile mintale, nici pe cele fizice, asa ca sã ne iritãm repede si sã fim împinsi sã spunem cuvinte care Îl dezonoreazã pe Dumnezeu. Domnul doreste ca noi sã fim mereu calmi si stãpâni pe noi însine. Orice ar face altii, noi trebuie sã-L reprezentãm pe Domnul Hristos, fãcând ceea ce El ar face în împrejurãri asemãnãtoare.

Cel care este într-un post de rãspundere are de luat zilnic hotãrâri de care depind rezultate de mare însemnãtate. Adesea, el trebuie sã cugete repede, si lucrul acesta poate fi fãcut cu succes numai de cãtre aceia care practicã o strictã temperantã. Mintea se întãreste ca urmare a tratãrii corecte a fortelor fizice si mintale. Dacã încordarea nu e prea mare, ea capãtã o nouã vigoare cu fiecare efort.

Neglijenta de a ne conforma în toate amãnuntele cerintelor lui Dumnezeu înseamnã înfrângere si pagubã sigurã pentru fãcãtorul de rele. Netinând calea Domnului, el Îl jefuieste pe Creatorul sãu de slujirea ce I se cuvine. Aceasta are urmãri asupra propriei sale persoane - el nu mai primeste harul acela, puterea aceea, forta aceea de caracter, care sunt privilegiul oricui se predã în totul lui Dumnezeu. Trãind despãrtit de Domnul Hristos, el este expus la ispitã. El face greseli în lucrarea lui pentru Domnul. Nesincer fatã de principii în cele mici, el nu ajunge sã facã voia lui Dumnezeu în lucrurile cele mai mari. El actioneazã pe baza principiilor cu care s-a obisnuit.

Dumnezeu nu Se poate uni cu aceia care trãiesc pentru a-si plãcea lor însile, pentru a-si da lor locul cel dintâi. Aceia care fac aceasta vor sfârsi prin a fi la coada tuturor. Pãcatul care este aproape cel mai fãrã nãdejde si cel mai de nevindecat este mândria opiniei personale, înfumurarea. Lucrul acesta stã în calea oricãrei cresteri. Când un om are defecte de caracter, dar nu e în stare sã vadã lucrul acesta, când e asa de plin de pãreri înalte despre competenta sa, încât nu-si poate vedea greseala, cum poate fi curãtit? "Nu cei sãnãtosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi"(Mat. 9,12). Cum se mai poate dezvolta cineva când crede cã umblarea lui e desãvârsitã?

Atunci când cineva, despre care se presupune cã e cãlãuzit si învãtat de Dumnezeu, se abate din drum, datoritã încrederii în propria sa capacitate, multi îi urmeazã exemplul. Pasii lui gresiti pot avea ca rezultat ducerea în rãtãcire a mii de persoane.

"Un om avea un smochin sãdit în via sa. A venit sã caute rod în el si n-a gãsit. Atunci a zis vierului: 'Iatã cã sunt trei ani de când vin si caut rod în smochinul acesta, si nu gãsesc. Taie-l. La ce sã mai cuprindã si pãmântul degeaba?' 'Doamne', i-a rãspuns vierul, 'mai lasã-l si anul acesta; am sã-l sap de jur împrejur, si am sã-i pun gunoi la rãdãcinã. Poate cã de acum înainte va face roadã, dacã nu, îl vei tãia'"(Luca 13, 6-9).

"Dacã nu" În cuvintele acestea e o lectie pentru toti aceia care sunt legati de lucrarea lui Dumnezeu. Pomului care nu aducea roadã i s-a acordat un timp de probã. La fel Dumnezeu are o îndelungã rãbdare cu poporul Sãu. Dar cu privire la aceia care au avut mari avantaje, care stau în locuri de înaltã si sfântã rãspundere si nu aduc roade, El zice: "Taie-l. La ce sã mai cuprindã si pãmântul degeaba?"

Aceia care sunt legati de institutiile ce servesc ca instrumente speciale ale Domnului sã-si aducã aminte cã El va cere roade de la via Sa. În raport cu binecuvântãrile date, va fi cerutã si restituirea. Îngerii ceresti au mers si au apelat în toate locurile unde s-au înfiintat institutii ale lui Dumnezeu. Necredinciosia în institutiile acestea e un pãcat mai mare decât ar fi în altã parte, deoarece are o influentã mai mare de cum ar avea oriunde în altã parte. Necredinciosia, nedreptatea, necinstea, închiderea ochilor fatã de rele, toate acestea împiedicã lumina pe care Dumnezeu doreste sã o vadã cã lumineazã de la instrumentele Sale.

Lumea este atentã, gata sã critice cu agerime si severitate cuvintele voastre, purtarea voastrã si tranzactiile voastre comerciale. Fiecare persoanã care îndeplineste o parte în legãturã cu lucrarea lui Dumnezeu este supravegheatã si este cântãritã în balanta discernãmântului omenesc. Impresii favorabile sau nefavorabile cu privire la religia biblicã se fac fãrã încetare asupra mintii acelora cu care voi aveti de a face.

Lumea priveste sã vadã ce roade aduc cei care pretind cã sunt crestini. Ea are dreptul de a astepta sã vadã exercitându-se lepãdare de sine si jertfire de sine din partea acelora care pretind a crede adevãrul prezentat.

Au fost si vor mai fi printre lucrãtorii nostri persoane care nu simt nevoia de Domnul Isus la fiecare pas. Ei cred cã nu-si pot lua timp sã se roage si sã participe la serviciile divine. Ei au atât de mult de lucru, încât nu pot gãsi timp pentru a-si pãstra sufletele în iubirea lui Dumnezeu. Când asa stau lucrurile, Satana este pe teren pentru a crea închipuiri desarte.

Lucrãtorii care nu sunt harnici si credinciosi fac un rãu ce nu poate fi calculat. Ei dau altora o pildã. În fiecare institutie, sunt unii care fac serviciu voios si din toatã inima; dar aluatul nu-i poate afecta si pe ei? Sã rãmânã oare institutia fãrã exemple sincere de fidelitate crestinã? Când oamenii care pretind cã sunt reprezentanti ai lui Hristos dovedesc cã sunt neconvertiti, cã au caractere grosolane, egoiste si murdare, ar trebui sã fie separati de lucrare.

Lucrãtorii trebuie sã-si dea seama de sfintenia încrederii cu care i-a onorat Domnul. Motive impulsive si actiuni capricioase trebuie sã fie lãsate la o parte. Aceia care nu pot face deosebire între cele sfinte si cele de rând nu sunt administratori de încredere ai unor rãspunderi înalte. Când vor fi ispititi, ei vor trãda încrederea care li s-a acordat. Aceia care nu apreciazã privilegiile si ocaziile unei legãturi cu lucrarea lui Dumnezeu nu vor sta tari atunci când vrãjmasul va prezenta viclenele Lui ispite. Ei pot fi usor abãtuti prin proiecte ambitioase si egoiste. Dacã, dupã ce le-a fost prezentatã lumina, ei încã nu sunt în stare sã distingã binele de rãu, cu cât mai repede vor fi dezlegati de institutie, cu atât mai curat si mai înãltat va fi caracterul lucrãrii.

În oricare dintre institutiile Domnului, n-ar trebui sã fie îngãduit nimeni dintre aceia care, în timp de crizã, nu-si dau seama cã institutiile Lui sunt sacre. Dacã unii lucrãtori n-au plãcere de adevãr, dacã legãtura lor cu institutia nu-i face mai buni, nu le aduce plãcere pentru adevãr, atunci, dupã examinare îndestulãtoare, sã fie îndepãrtati din lucrare, deoarece lipsa de religiozitate si necredinta lor îi influenteazã si pe altii. Prin ei lucreazã îngerii rãi pentru a duce în rãtãcire pe cei adusi ca ucenici. Ca ucenici, ar trebui sã alegeti tineri promitãtori, care Îl iubesc pe Dumnezeu. Dar, dacã îi puneti la un loc cu cei care nu Îl iubesc pe Dumnezeu, ei sunt într-o primejdie continuã din cauza influentei lipsite de religiozitate. Cei cu inima împãrtitã si lumesti, cei care sunt obisnuiti sã bârfeascã, cei care se ocupã de greselile altora, în timp ce le neglijeazã pe ale lor proprii, aceia ar trebui sã fie îndepãrtati din lucrare.