MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A PATRA - SFINTENIA UNELTELOR LUI DUMNEZEU

Sunt multi aceia care nu recunosc deosebirea dintre întreprinderile obisnuite de afaceri, ca de pildã un atelier, o fabricã sau un lan de porumb, si o institutie înfiintatã anume ca sã facã sã înainteze lucrarea lui Dumnezeu. Dar existã aceeasi deosebire pe care Dumnezeu a stabilit-o pe vremuri între cele sacre si cele de rând, între cele sfinte si cele profane. El doreste ca fiecare lucrãtor din institutiile noastre sã o observe si sã aprecieze aceastã deosebire. Aceia care ocupã o pozitie de rãspundere în editurile noastre sunt foarte mult onorati. Ei au o sarcinã sfântã - sunt chemati sã fie împreunã lucrãtori cu Dumnezeu. Ei ar trebui sã pretuiascã o legãturã atât de strânsã cu uneltele ceresti si ar trebui sã considere cã sunt foarte mult privilegiati prin faptul cã li se permite sã dea institutiei Domnului iscusinta, slujba si atentia lor neobositã. Ei ar trebui sã aibã un scop hotãrât, o aspiratie înãltãtoare, un zel de a face din casa de editurã exact ceea ce Dumnezeu doreste ca ea sã fie: o luminã în lume, un martor credincios al Lui, un monument al Sabatului poruncii a patra.

"Mi-a fãcut gura ca o sabie ascutitã, M-a acoperit cu umbra mâinii Lui; si M-a fãcut o sãgeatã ascutitã, M-a ascuns în tolba Lui cu sãgeti si Mi-a zis: 'Israele, Tu esti robul Meu, în care Mã voi slãvi'... 'Este prea putin lucru sã fii robul Meu ca sã ridici semintiile lui Iacov si sã aduci înapoi rãmãsitele lui Israel. De aceea, te pun sã fii Lumina neamurilor, ca sã duci mântuirea pânã la marginile pãmântului'"(Isaia 49,2-6). Acesta este cu-vântul Domnului, adresat tuturor acelora care, într-un mod oarecare, sunt legati de institutiile rânduite de El. Ei sunt favorizati de Dumnezeu deoarece sunt asezati pe cãile pe care strãluceste lumina. Ei sunt în slujba Lui specialã si n-ar trebui sã considere aceasta ca ceva de micã însemnãtate. În raport cu pozitia lor de sfântã însãrcinare, ar trebui sã fie si simtul lor de rãspundere si devotiune. O vorbire usuraticã, de rând, si o purtare batjocoritoare nu ar trebui sã fie tolerate. Un simt al sfinteniei locului ar trebui sã fie încurajat si cultivat.

Asupra acestui mijloc de lucrare rânduit de El, Domnul exercitã o grijã si o veghere continuã. Masinile pot fi puse la lucru de oameni iscusiti; dar cât de usor ar fi sã fie lãsatã în dezordine o micã rotitã, o micã parte din masini, si cât de dezastruos ar putea fi rezultatul! Cine a prevenit nenorocirea? Îngerii lui Dumnezeu au supravegheat lucrul. Dacã ochii acelora care folosesc masinile ar putea fi deschisi, ei ar discerne paza cereascã. În fiecare salã a casei de editurã unde se lucreazã, este un martor care ia notã de spiritul în care se face lucrarea si care noteazã credinciosia si devotamentul dat pe fatã.

Dacã n-am izbutit sã prezint lumina în care Dumnezeu priveste institutiile Sale - ca centre prin care El lucreazã într-un mod deosebit - atunci fie ca El sã înfãtiseze lucrurile acestea pentru mintea voastrã prin Duhul Sãu Sfânt, pentru ca voi sã puteti întelege deosebirea dintre lucrarea de rând si cea sacrã.

Atât membrii bisericii, cât si angajatii casei de editurã ar trebui sã considere cã, în calitate de conlucrãtori cu Dumnezeu, ei au ceva de fãcut în apãrarea institutiei Sale. Ei ar trebui sã fie apãrãtori credinciosi ai intereselor ei în orice directie, cãutând sã o fereascã nu numai de pierderi si dezastru, dar si de orice ar putea sã o profaneze si sã o contamineze. Niciodatã nu ar trebui sã fie pãtatã faima ei nici prin faptele lor si nici mãcar prin suflul criticãrii sau mustrãrii. Institutiile lui Dumnezeu ar trebui sã fie apãrate cu aceeasi gelozie cu care chivotul legii era apãrat de vechiul Israel.

Când lucrãtorii din casa de editurã sunt educati sã considere cã acest mare centru este în legãturã cu Dumnezeu si cã e sub supravegherea Lui, când îsi dau seama cã este un canal prin care lumina din cer trebuie sã fie transmisã lumii, ei o vor privi cu mult respect si cu multã veneratie. Ei vor cultiva gândurile cele mai bune si sentimentele cele mai nobile, pentru faptul cã în lucrarea lor pot avea conlucrarea inteligentã a fiintelor ceresti. Atunci când lucrãtorii îsi dau seama cã sunt în prezenta îngerilor, ai cãror ochi sunt prea curati ca sã poatã privi nedreptatea, o puternicã înfrânare va fi exercitatã asupra gândurilor, cuvintelor si faptelor. Lor li se va da putere moralã; deoarece Domnul zice: "Voi cinsti pe cine Mã cinsteste"(1 Sam. 2,30). Fiecare lucrãtor va avea o experientã pretioasã si va poseda credintã si putere care vor întrece împrejurãrile. Fiecare va fi capabil sã spunã: "Domnul este în locul acesta"