MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A PATRA - PRIMEJDIA CITITULUI NEPOTRIVIT

Când vãd primejdia care amenintã tineretul de pe urma cititului nepotrivit, nu mã pot abtine sã nu prezint si mai departe avertismentele pe care le-am primit cu privire la acest mare rãu.

Rãul pe care îl suferã lucrãtorii de pe urma faptului cã umblã cu lucruri de un caracter condamnabil este prea putin înteles. Atentia lor este prinsã si interesul lor trezit de subiectul de care se ocupã. Cuvintele se imprimã în memorie. Se sugereazã idei. Aproape pe nestiute, cititorul este influentat de spiritul scriitorului, iar asupra mintii si asupra caracterului se imprimã o tendintã spre rãu. Sunt persoane care au putinã credintã si putinã putere de a se stãpâni si e greu pentru ele sã alunge gândurile sugerate de o astfel de literaturã.

Mai înainte de a primi adevãrul prezent, unii si-au format obiceiul de a citi romane. Unindu-se cu biserica, ei au fãcut un efort de a birui obiceiul acesta. A aseza în fata acestora o lecturã asemãnãtoare cu aceea pe care ei au pãrãsit-o e ca si cum i-am oferi betivului bãuturi îmbãtãtoare. Cedând ispitelor care le stau mereu în fatã, ei vor pierde în curând gustul pentru o lecturã serioasã. Ei nu sunt interesati în studiul Bibliei. Puterea lor moralã slãbeste. Pãcatul apare mai putin respingãtor. Se dã pe fatã o necredinciosie ce sporeste, o tot mai mare neplãcere pentru datoriile practice ale vietii. Mintea, ajungând pervertitã, e gata sã apuce orice lecturã cu caracter stimulant. În felul acesta, se deschide calea prin care Satana poate aduce sufletul pe deplin sub stãpânirea lui.

Chiar lucrãri care nu duc asa de categoric în rãtãcire si nu stricã atât de mult trebuie totusi sã fie evitate, dacã produc dezgust pentru studierea Bibliei. Cuvântul acesta este mana adevãratã. Ar trebui ca toti sã reprime dorinta dupã o lecturã care nu constituie hranã pentru minte. Voi nu puteti face lucrarea lui Dumnezeu cu o clarã putere de percepere, atâta vreme cât mintea vã este ocupatã cu acest fel de lecturã. Cei care sunt în slujba lui Dumnezeu n-ar trebui sã cheltuiascã nici timp, nici bani pentru o lecturã usoarã. Ce are a face pleava cu grâul?

Nu e timpul pentru angajarea în amuzamente triviale, în împlinirea poftelor egoiste. E timpul sã vã ocupati cu gânduri serioase. Si voi nu puteti sã vã ocupati de viata plinã de lepãdare si jertfire de sine a Mântuitorului lumii si în acelasi timp sã gãsiti plãcere într-o nebuneascã pierdere a timpului cu glume, bufonerii si linguseli. Aveti cea mai mare nevoie de o experientã practicã în viata de crestin. Aveti nevoie sã vã formati mintea pentru lucrarea lui Dumnezeu. Felul vietii religioase este în mare mãsurã determinat de cãrtile pe care le cititi în clipele voastre libere.

Dacã vã plac Scripturile si le cercetati ori de câte ori aveti prilejul, pentru a ajunge sã intrati în posesia bogatelor lor comori, atunci puteti avea siguranta cã Isus vã atrage la Sine.

"Luati seama, ca nimeni sã nu vã fure cu filozofia si cu amãgire desartã, dupã datina oamenilor, dupã învãtãturile începãtoare ale lumii, si nu dupã Hristos. Cãci în el locuieste trupeste toatã plinãtatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin în El"(Col. 2, 8-10).

Noi nu putem fi cu totul în Hristos si totusi sã fim gata sã apucãm lucrurile acelea care vin de la asa-zisii oameni mari ai pãmântului si sã asezãm întelepciunea lor mai presus de întelepciunea celui mai mare Învãtãtor pe care L-a cunoscut lumea. A cãuta stiintã la asemenea izvoare este reprezentat în Cuvânt ca a cãuta sã bei din fântâni crãpate, care nu tin apã.

Faceti din adevãrul lui Dumnezeu subiectul contemplãrii si meditatiei. Cititi Biblia si priviti-o ca fiind glasul lui Dumnezeu care vã vorbeste direct. Atunci veti gãsi inspiratie si acea întelepciune divinã.

Deseori, îngrãmãdirea de multe cãrti pentru studiu interpune între Dumnezeu si om o masã de cunostinte care slãbesc mintea si o fac incapabilã sã asimileze ceea ce a primit mai înainte. Mintea ajunge dispepticã. E nevoie de întelepciune, ca omul sã poatã alege bine între atât de multi autori si Cuvântul vietii, ca sã poatã sã mãnânce carnea si sã bea sângele Fiului lui Dumnezeu.

Fratii mei, lãsati apele câmpiilor si veniti la apele curate ale Libanului. Niciodatã nu puteti umbla în lumina lui Dumnezeu, atâta timp cât îngrãmãditi în minte o masã de materiale pe care nu o puteti digera. E timpul sã ne hotãrâm sã avem ajutorul cerului si sã îngãduim mintii sã fie impresionatã de Cuvântul lui Dumnezeu. Sã închidem usa în fata unei lecturi atât de vaste. Sã ne rugãm mai mult si sã mâncãm cuvintele vietii. Dacã nu are loc o lucrare mai profundã a harului asupra mintii si a inimii, noi nu vom putea vedea fata lui Dumnezeu.