MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A PATRA - LITERATURA NOASTRÃ DENOMINATIONALÃ

Puterea si eficienta lucrãrii noastre depind în mare mãsurã de caracterul literaturii ce iese din tiparnitele noastre. De aceea trebuie sã se exercite multã grijã în alegerea si pregãtirea materialului care trebuie sã porneascã în lume. E nevoie de cea mai mare luare aminte si de cel mai mare discernãmânt. Energiile noastre trebuie sã fie îndreptate cãtre publicarea unei literaturi curate, de calitate si cu un caracter înãltãtor. Revistele noastre trebuie sã fie pline de adevãr si de un interes spiritual vital pentru oameni.

Dumnezeu ne-a pus în mânã un stindard pe care stã scris: "Aici este rãbdarea sfintilor, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus"(Apoc. 14,12). Aceasta este o solie distinctã si despãrtitoare - o solie care nu trebuie sã dea sunete neclare. Ea trebuie sã-i îndepãrteze pe oameni de la puturile crãpate care nu au apã si sã-i ducã la Izvorul nesecat al apelor vietii.

Publicatiile noastre au de fãcut o lucrare cât nu se poate mai sacrã în a face clarã, simplã si pe înteles temelia spiritualã a credintei noastre. Pretutindeni oamenii iau pozitie; toti se adunã fie sub stindardul adevãrului si neprihãnirii, fie sub stindardul puterilor apostaziate care se strãduiesc sã obtinã suprematia. În acest timp solia lui Dumnezeu pentru lume trebuie sã fie prezentatã cu atâta distinctie si cu atâta putere, încât oamenii sã fie adusi fatã cãtre fatã, minte cãtre minte si inimã cãtre inimã, cu adevãrul. Ei trebuie sã fie adusi sã vadã superioritatea lui fatã de numeroasele erori care se strãduiesc sã iasã la ivealã, pentru a submina, dacã se poate, Cuvântul lui Dumnezeu pentru acest timp solemn.

Marele rol al publicatiilor noastre este acela de a înãlta pe Dumnezeu, de a atrage atentia oamenilor la adevãrurile vii ale Cuvântului Sãu. Dumnezeu ne invitã sã înãltãm nu propriul nostru stindard, nu stindardul acestei lumi, ci stindardul adevãrului.

Numai când facem lucrul acesta mâna Lui, care dã prosperitate, poate sã fie cu noi. Luati seama la modul cum a procedat Dumnezeu cu poporul Sãu în trecut. Observati cum, atâta vreme cât purtau steagul Lui, El îi înãlta în fata inamicilor lor. Dar când, din înãltare de sine, se îndepãrtau de credinciosia si supune-rea lor, când înãltau o putere si un principiu care Îi erau opuse, ei erau lãsati sã-si atragã dezastru si înfrângere.

Luati seama la experienta lui Daniel. Când a fost chemat sã stea înaintea Împãratului Nebucadnetar, Daniel nu a ezitat sã recunoascã izvorul întelepciunii sale. Nu cumva credincioasa recunoastere a lui Dumnezeu a îndepãrtat influenta pe care o avea Daniel la curtea împãrãteascã? Nicidecum; acesta era secretul puterii lui; aceasta l-a fãcut sã capete trecere înaintea cârmuitorului Babilonului. În Numele lui Dumnezeu, Daniel a fãcut cunoscut împãratului solia cereascã de lãmurire, avertizare si mustrare si n-a fost respins. Lucrãtorii lui Dumnezeu de azi trebuie sã citeascã mãrturia fermã si curajoasã a lui Daniel si sã-i urmeze exemplul.

Niciodatã omul nu dã pe fatã mai multã nebunie, decât atunci când cautã sã-si asigure acceptarea si recunoasterea lumii, sacrificând în oricare mãsurã ascultarea si onoarea datorate lui Dumnezeu. Atunci când ne asezãm în situatia în care Dumnezeu nu poate conlucra cu noi, puterea noastrã se va vedea cã este slãbiciune. Tot ce se face în directia refacerii chipului lui Dumnezeu în om se face datoritã faptului cã Dumnezeu este eficienta lucrãtorului. Numai puterea Lui e în stare sã refacã corpul, sã dea energie mintii, sã reînnoiascã sufletul. În lucrarea noastrã de publicatii, ca si în orice altã ramurã a lucrãrii sau vietuirii crestine, se va demonstra cât de adevãrate sunt cuvintele Domnului Hristos: "... despãrtiti de Mine nu puteti face nimic"(Ioan 15,5).

Dumnezeu le-a dat oamenilor principii nepieritoare, în fata cãrora se va pleca odatã orice putere omeneascã. El ne invitã sã prezentãm lumii, prin cuvânt si exemplu, o demonstrare a acestor principii. Pentru aceia care Îl onoreazã printr-o aderare credincioasã la Cuvântul Sãu, rezultatul va fi glorios. Înseamnã mult sã stai alãturi de principiile care vor dãinui în veacurile vesnice.

Redactorii publicatiilor noastre, profesorii scolilor noastre, presedintii conferintelor noastre, toti au nevoie sã bea din apele limpezi ale râului vietii. Toti au nevoie sã înteleagã pe deplin cuvintele Domnului nostru rostite cãtre femeia samariteancã: "Dacã ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, si Cine este Cel ce-ti zice: 'Dã-Mi sã beau!', tu singurã ai fi cerut sã bei si El ti-ar fi dat apã vie"... "Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încã apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apã, care va tâsni în viata vesnicã"(Ioan 4,10-14).

Lucrarea lui Dumnezeu trebuie sã fie deosebitã de treburile obisnuite ale vietii. El zice: "Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îti voi topi zgura, cum o topeste lesia, toate pãrticelele de plumb le voi depãrta din tine. Voi face iarãsi pe judecãtorii tãi ca odinioarã si pe sfetnicii tãi ca la început. Dupã aceea, vei fi numitã cetatea neprihãnitã, cetatea credincioasã. Sionul va fi mântuit prin judecatã, si cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mântuiti prin dreptate"(Isaia 1, 25-27). Cuvintele acestea sunt pline de însemnãtate. Ele au învãtãturã pentru toti cei care ocupã scaunul de redactor.

Cuvintele lui Moise au o profundã însemnãtate. "Fiii lui Aaron, Nadab si Abihu, si-au luat fiecare cãdelnita, au pus foc în ea si au pus tãmâie pe foc; si au adus înaintea Domnului foc strãin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a iesit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit si au murit înaintea Domnului. Moise a zis lui Aaron: 'Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: Voi fi sfintit de cei ce se apropie de Mine, si voi fi proslãvit în fata întregului popor'"(Lev. 10,1-3). Aceasta cuprinde o învãtãturã pentru toti aceia care se ocupã de materialul care iese din institutiile noastre de publicatii. Cele sfinte nu trebuie sã fie amestecate cu cele de rând. Revistele care au o rãspundere atât de largã ar trebui sã cuprindã învãtãturi mult mai pretioase decât acelea care apar în publicatiile obisnuite ale vremii. "Pentru ce sã amestecati paiele cu grâul?"Avem nevoie de grâu curat, bine vânturat.

"Asa mi-a vorbit Domnul când m-a apucat mâna Lui, si m-a înstiintat sã nu umblu pe calea poporului acestuia: 'Nu numiti uneltire tot ce numeste poporul acesta uneltire; si nu vã temeti de ce se teme el, nici nu vã speriati! Sfintiti însã pe Domnul ostirilor. De el sã vã temeti si sã vã înfricosati.'"... "Înveleste aceastã mãrturisire, pecetluieste aceastã descoperire, între ucenicii Mei".. "La lege si la mãrturie! Cãci dacã nu vor vorbi asa, nu vor mai rãsãri zorile pentru poporul acesta"(Isaia 8, 11-20).

Atrag atentia tuturor lucrãtorilor nostri la capitolul al saselea din Isaia. Cititi experienta profetului lui Dumnezeu când L-a vãzut pe Domnul "sezând pe un scaun de domnie foarte înalt, si poalele mantiei Lui umpleau Templul ... Atunci am zis: 'Vai de mine! Sunt pierdut, cãci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, si am vãzut cu ochii mei pe Împãratul, Domnul ostirilor!' Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cãrbune aprins în mânã, pe care-l luase cu clestele de pe altar. Mi-a atins gura cu el, si a zis: 'Iatã, atingându-se cãrbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este depãrtatã si pãcatul tãu este ispãsit!' Am auzit glasul Domnului întrebând: 'Pe cine sã trimit si cine va merge pentru noi?' Eu am rãspuns: 'Iatã-mã, trimite-mã!'"(Isaia 6,1-8).

Aceasta este experienta de care au nevoie aceia care lucreazã în institutiile noastre. Existã primejdia ca ei sã nu mentinã o legãturã vie cu Dumnezeu, sã nu fie sfintiti prin adevãr. În felul acesta ei pierd simtãmântul puterii adevãrului, pierd iscusinta de a face deosebire între cele sfinte si cele de rând.

Iubitii mei frati din locuri de rãspundere, fie ca Domnul nu numai sã vã ungã ochii pentru ca sã puteti vedea, dar si sã toarne în inima voastrã uleiul sfânt din cele douã ramuri ale mãslinului care curge prin tevile de aur în rezervorul de aur care alimenteazã candelele sanctuarului. Fie ca El "sã vã dea un duh de întelepciune si de descoperire, în cunoasterea Lui, si sã vã lumineze ochii inimii, ca sã pricepeti care este nãdejdea chemãrii Lui ... si care este fatã de noi, credinciosii, nemãrginita mãrime a puterii Sale"(Ef. 1, 17-19).

Ca buni gospodari, dati hranã la timp celor din casa lui Dumnezeu. Prezentati oamenilor adevãrul. Lucrati deschis în fata întregului univers. Nu avem timp de pierdut - nici mãcar o clipã. În curând vom avea de dat piept cu evenimente importante si vom avea nevoie sã fim ascunsi în crãpãtura stâncii, ca sã-L putem vedea pe Isus si sã fim înviorati prin Spiritul Sãu cel Sfânt.

Revistele noastre periodice trebuie sã publice material serios si plin de viatã. Fiecare articol sã fie plin de gânduri practice, înãltãtoare, înnobilatoare, gânduri care vor da cititorului ajutor, luminã si tãrie. Religia din familie, sfintenia din familie trebuie sã fie onorate acum mai mult ca oricând. Dacã un popor a avut nevoie vreodatã sã umble înaintea lui Dumnezeu ca Enoh, adventistii de ziua a saptea au nevoie sã facã lucrul acesta acum, dovedind sinceritatea lor prin cuvinte curate, neamestecate, pline de simpatie, duiosie si iubire.

Sunt timpuri când se cer cuvinte de reprobare si mustrare. Cei care s-au îndepãrtat de pe drumul bun trebuie sã fie treziti pentru a vedea primejdia. Trebuie sã se dea o solie care sã-i trezeascã din letargia care le-a cuprins simturile. Trebuie sã aibã loc o înnoire moralã, altfel, sufletele vor pieri în pãcatele lor. Solia adevãrului, ca o sabie ascutitã cu douã tãisuri, sã-si taie drum la inimã. Faceti apeluri care sã-i trezeascã pe cei nepãsãtori si sã aducã înapoi la Dumnezeu mintile zãpãcite si rãtãcite.

Atentia oamenilor trebuie captivatã. Solia noastrã este fie o mireasmã de viatã spre viatã, fie de moarte spre moarte. Destine-le sufletelor sunt în cumpãnã. Multimi sunt în valea hotãrârii. Un glas trebuie sã fie auzit strigând: "Dacã Domnul este Dumnezeu, urmati-L pe El; dacã este Baal, atunci urmati-l pe el"(1 Regi 18,21).

În acelasi timp, în nici o împrejurare sã nu fie îngãduit ceva ce ar mirosi a duh aspru si învinuitor. Revistele noastre sã nu cu-prindã atacuri aspre, critici înversunate sau sarcasm întepãtor. Satana aproape a izbutit sã alunge din lume adevãrul lui Dumnezeu si este încântat când cei care se declarã sustinãtorii lui dovedesc cã nu sunt sub influenta adevãrului care îmblânzeste si sfinteste sufletul.

Cei care scriu pentru revistele noastre ar trebui sã se ocupe cât mai putin cu putintã de obiectiunile si argumentele oponentilor. În toatã lucrarea noastrã, noi trebuie sã întâmpinãm falsitatea cu adevãrul. Puneti adevãrul în locul oricãror aluzii, referiri sau insulte personale. Lucrati numai cu moneda cerului. Folositi numai ceea ce poartã chipul si inscriptia lui Dumnezeu. Prezentati cu putere adevãrul nou si convingãtor, pentru a submina si îndepãrta eroarea.

Dumnezeu doreste ca noi sã fim totdeauna calmi si rãbdãtori. Oricare ar fi calea pe care ar lua-o altii, noi trebuie sã-L reprezentãm pe Hristos, procedând asa cum ar proceda El în împrejurãri asemãnãtoare. Puterea Mântuitorului nostru nu constã dintr-un sir de cuvinte aspre. Ceea ce L-a fãcut pe El un câstigãtor de inimi au fost bunãtatea si spiritul lui neegoist si nearogant. Taina succesului nostru stã în manifestarea aceluiasi duh.

Aceia care vorbesc poporului prin publicatiile noastre periodice ar trebui sã pãstreze unitatea între ei. Nimic ce miroase a disensiune nu ar trebui sã se gãseascã în publicatiile noastre. Satana cautã mereu sã producã disensiune, cãci el stie bine cã prin mijlocul acesta poate sã împiedice cu cel mai mare succes lucrarea lui Dumnezeu. Noi nu trebuie sã dãm loc uneltirilor lui. Rugãciunea Domnului Hristos pentru ucenicii Sãi a fost: "Ca toti sã fie una, cum Tu, Tatã, esti în Mine, si Eu în Tine; ca si ei sã fie una în Noi, pentru ca lumea sã creadã cã Tu M-ai trimis"(Ioan 17,21). Toti lucrãtorii sinceri pentru Dumnezeu vor lucra în armonie cu rugãciunea aceasta. În eforturile lor de a face sã înainteze lucrarea, toti vor manifesta acea unitate de simtire si purtare care va arãta cã ei sunt martori ai lui Dumnezeu, cã se iubesc unii pe altii. Fatã de o lume care este fãrâmitatã prin discordie si ceartã, iubirea si unirea lor vor mãrturisi despre legãtura lor cu cerul. Aceasta constituie dovada convingãtoare a caracterului divin al misiunii lor.

Redactorii revistelor noastre au nevoie de conlucrarea lucrãtorilor nostri din câmp si a poporului nostru de aproape si de departe. În revistele noastre ar trebui sã fie comunicãri de la lucrãtorii nostri din toate pãrtile lumii - articole care prezintã experiente vii. Nu avem nevoie de povestiri închipuite; dar în viata de toate zilele sunt experiente reale care, dacã sunt povestite în articole, si în cuvinte simple, ar fi mult mai fascinante decât povestirile închipuite, si în acelasi timp ele sunt un nepretuit ajutor pentru experienta crestinã si pentru lucrarea misionarã practicã. Noi avem nevoie de adevãr, de adevãr solid, de la bãrbati, femei si tineri consacrati.

Voi, care Îl iubiti pe Dumnezeu, ale cãror minti sunt încãrcate cu teme pretioase din experienta vietii si cu realitãtile vii ale vietii vesnice, aprindeti flacãra iubirii si luminii în inima poporului lui Dumnezeu. Ajutati-i sã se ocupe de problemele vietii.

Articolele care merg la mii de cititori ar trebui sã dea pe fatã curãtie, înãltare si sfintire a corpului, sufletului si spiritului din partea scriitorilor. Pana ar trebui sã fie folositã sub controlul Duhului Sfânt, ca un mijloc de a semãna seminte pentru viatã vesnicã. Spatiul din revistele noastre sã fie ocupat cu un material de o adevãratã valoare. Îngrãmãditi subiecte pline de interese vesnice. Dumnezeu ne cheamã pe munte sã vorbim cu El, iar când prin credintã Îl privim pe El, care este nevãzut, cuvintele noastre ajung cu adevãrat o mireasmã de viatã spre viatã.

Trebuie sã aibã mai mult de învãtat, de scris si de publicat cu privire la lucrurile acelea care au sã se împlineascã astãzi si care privesc bunãstarea vesnicã a sufletelor. Dati hranã la timp celor bãtrâni si celor tineri, sfintilor si pãcãtosilor. Tot ce se poate spune pentru a trezi biserica din somnolenta ei sã fie prezentat fãrã întârziere. Sã nu se piardã timpul stãruind asupra lucrurilor care nu sunt esentiale si care nu au legãturã cu nevoile prezente ale poporului. Cititi primele trei versete din Apocalipsa, si vedeti ce lucrare revine acelora care pretind a crede Cuvântul lui Dumnezeu:

"Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sã arate robilor Sãi lucrurile care au sã se întâmple în curând. Si le-a fãcut-o cunoscut trimitând prin îngerul Sãu la robul Sãu Ioan, care a mãrturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu si despre mãrturia lui Isus Hristos si a spus tot ce a vãzut. Ferice de cine citeste, si de cei ce ascultã cuvintele acestei proorocii, si pãzesc lucrurile scrise în ea! Cãci vremea este aproape!"(Apoc. 1, 1-3).

Sã se consacre mai mult timp pentru publicarea si rãspândirea de cãrti care contin adevãrul prezent. Atrageti atentia la cãrtile care se ocupã de credinta si evlavia practicã si la acelea care se ocupã de cuvântul profetic. Oamenii trebuie sã fie educati sã citeascã cuvântul temeinic al profetiei în lumina descoperirilor vii. Ei au nevoie sã stie cã semnele timpului se împlinesc.

Numai Dumnezeu este Acela care poate încununa cu succes pregãtirea si rãspândirea publicatiilor noastre. Dacã în credintã pãstrãm principiile Sale, El va conlucra cu noi la plasarea cãrtilor în mâinile acelora cãrora le vor fi de folos. Trebuie sã ne rugãm pentru Duhul Sfânt, sã ne încredem si sã credem în El. Rugãciunea umilã si fierbinte va contribui mai mult la promovarea rãspândirii cãrtilor noastre decât toatã ornamentarea costisitoare din lume.

Dumnezeu a pus la dispozitia oamenilor resurse mari si grandioase, iar activitatea instrumentelor omenesti se va desfãsura în modul cel mai simplu. Învãtãtorul divin zice: "Numai Duhul Meu este competent sã învete si sã convingã de pãcat. Cele exterioare fac numai o impresie trecãtoare asupra mintii. Eu voi aseza adevãrul în constiintã, iar oamenii trebuie sã fie martorii Mei, sustinând în toatã lumea cerintele Mele asupra timpului, banilor si intelectului omului. Toate acestea le-am cumpãrat pe crucea de pe Golgota. Folositi talantii Mei încredintati pentru a proclama adevãrul în simplitatea lui. Evanghelia sã fie trimisã în toate pãrtile lumii, trezind sufletele împovãrate sã întrebe: 'Ce sã fac pentru a fi mântuit?'"

Revistele noastre au fost oferite pentru un scurt timp cu titlu de încercare la un pret foarte redus; dar lucrul acesta nu a putut realiza obiectivul urmãrit, de a asigura multi abonati permanenti. Eforturile acestea s-au fãcut cu cheltuieli considerabile, adesea cu pierdere, si cu cele mai bune motive, dar, dacã nu s-ar fi fãcut nici o reducere de pret, s-ar fi obtinut un numãr mai mare de abonati permanenti.

S-au fãcut planuri pentru scãderea preturilor cãrtilor noastre, fãrã a face o schimbare corespunzãtoare în costul de fabricatie. Aceasta este o eroare. Lucrarea ar trebui sã fie fãcutã pe baza rentabilitãtii. Pretul cãrtilor sã nu fie scãzut prin daruri speciale, care pot fi numite amãgiri sau mituiri. Dumnezeu nu aprobã metodele acestea.

Existã cereri pentru cãrti cu pret redus, iar cererile acestea trebuie sã fie satisfãcute. Dar planul cel bun este de a scãdea costul de fabricatie.

În câmpuri noi, printre popoarele ignorante sau numai în parte civilizate, e mare nevoie de cãrti mici, prezentând adevãrul într-un limbaj simplu, cu ilustrate din belsug. Cãrtile acestea trebuie sã fie vândute la un pret redus, iar ilustratiile trebuie, în mod natural, sã fie necostisitoare.

Ar trebui sã se facã un efort mult mai mare pentru a extinde circulatia literaturii noastre în toate pãrtile lumii. Avertizarea trebuie sã fie datã în toate tãrile si la toate popoarele. Cãrtile noastre trebuie sã fie traduse si publicate în multe limbi diferite. Ar trebui sã multiplicãm publicatiile asupra credintei noastre în limbile englezã, germanã, francezã, danezã, norvegianã, suedezã, spaniolã, italianã, portughezã si în multe alte limbi; si oameni de diferite nationalitãti ar trebui sã fie luminati si educati, ca si ei sã se poatã atasa la lucrarea aceasta.

Casele noastre de editurã sã facã tot ce stã în puterea lor pentru a rãspândi în lume lumina cereascã. Pe toate cãile cu putintã sã se atragã atentia oamenilor din orice natiune si de orice limbã la lucrurile acelea care vor îndruma mintea lor la Cartea Cãrtilor.

Trebuie sã se exercite mare grijã la alegerea membrilor comitetului de lecturã a cãrtilor. Oamenii care urmeazã sã hotãrascã asupra cãrtilor oferite spre publicare ar trebui sã fie putini si bine alesi. Numai persoane care au o cunoastere experimentalã a ceea ce înseamnã lucrare de autor sunt calificate sã activeze în aceastã lucrare. Ar trebui sã fie alese numai persoane a cãror inimã este sub controlul Duhului lui Dumnezeu. Ei ar trebui sã fie oameni ai rugãciunii, oameni care nu înaltã eul, dar care Îl iubesc pe Dumnezeu si se tem de El si care respectã pe fratii lor. Numai aceia care, neîncrezându-se în ei însisi, sunt condusi de întelepciunea divinã sunt competenti sã ocupe aceastã importantã pozitie.