MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A PATRA - CREDINTÃ SI CURAJ

Domnul l-a îndrumat pe Moise sã le reaminteascã copiilor lui Israel modul în care S-a purtat El cu ei, cu prilejul eliberãrii lor din Egipt, si minunata lor ocrotire în pustie. El trebuia sã le reaminteascã de necredinta si cârtelile lor atunci când erau adusi în încercãri, precum si marea milã si bunãtate iubitoare a Domnului, care nu i-a pãrãsit niciodatã. Aceasta avea sã le stimuleze credinta si sã le întãreascã curajul. În timp ce aveau sã fie adusi sã-si recunoascã propriul lor pãcat si propria lor slãbiciune, urmau sã recunoascã si faptul cã Dumnezeu a fost neprihãnirea si tãria lor.

Este tot atât de drept si esential ca poporul lui Dumnezeu de azi sã tinã minte când si cum au fost pusi la încercare si unde i-a pãrãsit credinta; unde au primejduit cauza Lui prin necredinta lor si prin încrederea lor în sine. Mila lui Dumnezeu, providenta Lui sprijinitoare, eliberãrile Lui de neuitat, toate trebuie sã fie reamintite pas cu pas. Atunci când revizuieste trecutul în felul acesta, poporul lui Dumnezeu trebuie sã vadã cã Domnul repetã mereu purtãrile Sale. Ei ar trebui sã înteleagã avertismentele date si ar trebui sã se fereascã de a nu mai repeta greselile lor. Renuntând la dependenta lor de sine, ei trebuie sã se încreadã în El, pentru a se feri de a nu mai dezonora iarãsi Numele Lui. La fiecare victorie pe care o câstigã Satana, sunt puse în primejdie multe suflete. Unii ajung sã fie supusi ispitelor lui, fãrã a mai putea sã se salveze vreodatã. Deci, aceia care au fãcut greseli sã se poarte cu grijã, rugându-se la fiecare pas: "Pãstreazã pasii mei neclintiti pe cãrãrile Tale, ca sã nu mi se clatine picioarele"(Ps. 17,5).

Dumnezeu trimite încercãri pentru a se dovedi cine va rezista cu credinciosie ispitei. El îi aduce pe toti în situatii grele, pentru a vedea dacã se vor încrede într-o putere din afarã si mai presus de ei. Fiecare are trãsãturi de caracter nedescoperite care trebuie sã iasã la luminã prin încercare. Dumnezeu îngãduie ca aceia care sunt încrezuti sã fie greu ispititi, ca sã poatã întelege neajutorarea lor.

Când vin asupra noastrã încercãri, când înaintea noastrã nu putem vedea o mai mare prosperitate, ci o strâmtorare care necesitã sacrificiu din partea tuturor, cum vom primi soptirile lui Satana, cã urmeazã sã avem timpuri foarte grele? Dacã ascultãm sugestiile lui, va izbucni necredinta în Dumnezeu. În asemenea împrejurãri, trebuie sã ne reamintim cã Dumnezeu a purtat totdeauna de grijã institutiilor Sale. Ar trebui sã privim la lucrarea pe care El a fãcut-o, la reformele pe care le-a sãvârsit. Noi ar trebui sã adunãm dovezile binecuvântãrilor cerului, ca o garantie spre bine, zicând: "Doamne, noi credem în Tine, în slujitorii Tãi si în lucrarea Ta. Ne vom încrede în Tine. Casa de editurã este un instrument al Tãu si noi nu vrem sã dãm înapoi sau sã ne descurajãm. Tu ne-ai onorat, legându-ne de centrul Tãu. Vom urma pe calea Domnului, fãcând ce e bine si drept. Ne vom face par-tea, fiind sinceri fatã de lucrarea lui Dumnezeu.

Dacã ne lipseste credinta acolo unde suntem când vin greutãti, ne va lipsi credinta în orice loc.

Nevoia noastrã cea mai mare este de a avea credintã în Dumnezeu. Dacã privim la partea întunecoasã, vom pierde legãtura cu Domnul Dumnezeul lui Israel. Atunci când inima e deschisã la temeri si îngrijorãri, cãrarea progresului e închisã prin necredintã. Sã nu avem niciodatã simtãmântul cã Dumnezeu Si-a pãrãsit lucrarea.

Trebuie sã se vorbeascã mai putin despre necredintã, sã se imagineze mai putin cã cutare sau cutare lucru închide calea. Mergeti înainte în credintã; încredeti-vã în Domnul în ce priveste pregãtirea cãii pentru lucrarea Sa. Atunci veti afla odihnã în Hristos. Când cultivati credinta si vã asezati în relatii drepte cu Dumnezeu, iar prin rugãciune stãruitoare vã legati sã vã faceti datoria, Duhul Sfânt va lucra asupra voastrã. Multele probleme, care acum par taine, le veti rezolva singuri printr-o continuã încredere în Dumnezeu. Datoritã faptului cã trãiti sub cãlãuzirea Duhului Sfânt, nu trebuie sã vã chinuiti în nehotãrâre. Puteti umbla si lucra plini de încredere.

Trebuie sã avem mai putinã încredere în ceea ce putem face si mai multã credintã în ceea ce Domnul poate face pentru noi, dacã vom avea mâini curate si inimi nepãtate. Nu sunteti angajati în propria voastrã lucrare; voi faceti lucrarea lui Dumnezeu.

E nevoie de mai multã iubire, de mai multã sinceritate, de mai putinã bãnuialã si mai putinã gândire de rãu. Avem nevoie sã fim mai putin înclinati sã blamãm si sã acuzãm. Tocmai acestea sunt atât de ofensatoare pentru Dumnezeu. Inima are nevoie sã fie înmuiatã si supusã prin iubire. Lipsa de putere a poporului nostru este rezultatul faptului cã inima lor nu stã bine cu Dumnezeu. Înstrãinarea de El este cauza stãrii împovãrate a institutiilor noastre.

Nu fiti nelinistiti. Privind la aparente si plângându-vã atunci când vin greutãtile si strâmtorãrile, dati pe fatã o credintã bolnãvicioasã, slabã. Prin cuvinte si fapte, arãtati invincibilitatea credintei voastre. Domnul e bogat în resurse. El posedã lumea. Priviti la El, care are luminã, putere si eficientã. El va binecuvânta pe oricine cautã sã transmitã luminã si iubire.

Dumnezeu doreste ca toti sã înteleagã cã prosperitatea lor este ascunsã în El cu Hristos, cã ea este dependentã de umilinta si blândetea lor, de ascultarea si consacrarea lor din toatã inima. Când vor învãta lectia Marelui Învãtãtor, de a muri fatã de eu, de a nu-si pune încrederea în om, de a nu-si face din carne sprijinul lor, atunci, când Îl vor chema, si Domnul va fi pentru ei un ajutor prezent în timp de nevoie. El îi va cãlãuzi în dreptate. El va fi la dreapta lor pentru a le da sfat. El le va spune: "Iatã calea; mergeti pe ea."

Fratii din posturi de rãspundere trebuie sã exprime credintã si curaj înaintea lucrãtorilor. Aruncati-vã plasele în partea dreaptã a corãbiei, în partea credintei. Atâta vreme cât mai tine timpul de probã, arãtati ce se poate face printr-o bisericã vie si consacratã.

Noi nu întelegem asa cum ar trebui marea luptã ce se duce între fortele nevãzute, lupta dintre îngerii ascultãtori si cei neascultãtori. Pentru fiecare om se luptã îngerii buni si îngerii rãi. Aceasta nu e o luptã irealã. Luptele în care noi suntem prinsi nu sunt lupte în care ne prefacem cã luptãm. Noi avem sã dãm piept cu adversarii cei mai puternici si rãmâne pe seama noastrã sã hotãrâm cine sã câstige. Noi trebuie sã ne gãsim puterea acolo unde si-au gãsit-o primii ucenici. "Toti acestia stãruiau cu un cuget în rugãciune si în cereri." "Deodatã a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, si a umplut toatã casa unde sedeau ei" "Si toti s-au umplut de Duh Sfânt"(Fapte. 1,14; 2,2.4).

Nu existã scuzã pentru pãrãsirea postului sau pentru descurajare, deoarece toate fãgãduintele harului ceresc sunt pentru aceia care flãmânzesc si înseteazã dupã neprihãnire. Intensitatea dorintei reprezentatã prin flãmânzire si însetare este o garantie cã aprovizionarea doritã va fi datã.

Chiar de îndatã ce ne dãm seama de neputinta noastrã de a face lucrarea lui Dumnezeu si ne supunem pentru a fi îndrumati de întelepciunea Lui, Domnul poate sã lucreze cu noi. Dacã golim sufletul de eu, El ne poate da tot ceea ce ne trebuie.

Asezati-vã mintea si vointa acolo unde Duhul Sfânt poate sã se apropie de ele, deoarece El nu va lucra prin mintea si constiinta altui om, ca sã se apropie de mintea si constiinta voastrã. Rugându-vã stãruitor pentru întelepciune, faceti din Cuvântul lui Dumnezeu studiul vostru. Luati sfat de la ratiunea sfintitã, predatã cu totul lui Dumnezeu.

Uitati-vã la Isus în simplitate si credintã. Priviti la Isus pânã când spiritul cedeazã din cauza excesului de luminã. Nu ne rugãm nici pe jumãtate. Nu credem nici pe jumãtate. "Cereti, si vi se va da"(Luca 11,9). Rugati-vã, credeti, întãriti-vã unul pe altul. Rugati-vã cum nu v-ati rugat niciodatã mai înainte, ca Domnul sã-Si întindã mâna peste voi, pentru ca voi sã fiti în stare sã întelegeti lungimea si lãtimea, adâncimea si înãltimea si sã cunoasteti iubirea lui Hristos, care întrece orice cunostintã, pentru ca sã puteti fi umpluti cu toatã plinãtatea lui Dumnezeu.

Faptul cã noi suntem chemati sã trecem prin greutãti dovedeste cã Domnul Isus vede în noi ceva foarte pretios, pe care El doreste sã-l dezvolte. Dacã nu ar vedea în noi ceva prin care Si-ar putea glorifica Numele, n-ar pierde timpul cu curãtirea noastrã. Noi nu ne ostenim prea mult ca sã curãtim scaietii. Domnul Hristos nu pune în cuptorul Sãu pietre fãrã valoare. El pune la probã numai minereul de valoare.

Fierarul pune fierul si otelul în foc pentru ca sã stie ce fel de metale sunt. Domnul îngãduie ca cei alesi ai Lui sã fie asezati în cuptorul suferintei, ca sã vadã ce fel de caracter au si dacã poate sã-i modeleze si sã-i fasoneze pentru lucrarea Lui.