MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A PATRA - CONLUCRARE

Cu prilejul înfiintãrii de institutii în câmpuri noi, adesea e necesar sã se aseze rãspunderea asupra unor persoane care nu cunosc pe deplin amãnuntele lucrãrii. Persoanele acestea muncesc sub povara unor mari dezavantaje si, afarã de cazul cã atât ei, cât si conlucrãtorii lor au un interes neegoist pentru institutia Domnului, va rezulta, din cauza aceasta, o stare de lucruri care va împiedica propãsirea ei.

Multora li se pare cã ramura de lucrare de care se ocupã ei le apartine în mod exclusiv si cã nimeni altul nu ar trebui sã dea vreo sugestie cu privire la ea. Ei însisi pot fi foarte nepriceputi în ce priveste metodele cele mai bune de a conduce lucrarea; dar, dacã cineva îndrãzneste sã le ofere un sfat, se simt ofensati si se încãpãtâneazã si mai tare sã-si pãstreze independenta în gândirea lor. Pe de altã parte, unii dintre lucrãtori nu sunt binevoitori sã-i ajute sau sã-i instruiascã pe conlucrãtorii lor. Altii, care sunt fãrã experientã, nu doresc ca ignoranta lor sã fie cunoscutã. Ei fac greseli cu pretul pierderii de mult timp si material, pentru cã sunt prea mândri ca sã cearã sfat.

Cauza greutãtii nu e greu de determinat. Lucrãtorii au fost firi independente, când de fapt ar fi trebuit sã se considere ca niste fire care trebuie sã fie tesute împreunã, pentru a ajuta la realizarea modelului.

Lucrurile acestea Îl întristeazã pe Duhul Sfânt. Dumnezeu doreste ca noi sã învãtãm unii de la altii. Independenta nesfintitã ne aseazã în pozitia în care El nu poate lucra cu noi. Cu o astfel de stare de lucruri, Satana este foarte multumit.

N-ar trebui sã existe înclinatie spre tãinuire si nici îngrijorarea cã altii vor ajunge sã posede o stiintã detinutã de câtiva. Un astfel de spirit dã nastere la o continuã bãnuialã si retinere. Se cultivã gândirea si bãnuiala rea, iar dragostea frãteascã dispare din inimã.

Fiecare ramurã a lucrãrii lui Dumnezeu are o legãturã cu oricare altã ramurã a lucrãrii. Exclusivismul nu poate sã existe într-o institutie în care prezideazã Dumnezeu; deoarece El este Domnul oricãrei iscusinte si ingeniozitãti; El e temelia oricãror metode corecte. El este Cel care dã pricepere cu privire la ele si nimeni nu trebuie sã considere stiinta sa ca fiind exclusiv a sa.

Fiecare lucrãtor ar trebui sã aibã interes pentru oricare ramurã a lucrãrii si, dacã Dumnezeu i-a dat prevedere, capacitate si cunostinte care ar fi de folos în oricare ramurã a lucrãrii, el ar trebui sã comunice ceea ce a primit.

Toatã iscusinta care poate fi pusã în legãturã cu institutia, printr-un efort dezinteresat, ar trebui folositã pentru a face ca ea sã aibã succes si sã devinã un instrument viu si activ pentru Dumnezeu. Casele de editurã au nevoie de lucrãtori consacrati, care posedã talanti si influentã.

Fiecare lucrãtor va fi pus la probã cu privire la faptul dacã lucreazã pentru înaintarea institutiei Domnului sau pentru servirea propriilor sale interese. Aceia care s-au convertit vor dovedi zilnic cã nu cautã sã foloseascã pentru câstig personal avantajele si cunostinta pe care le-au obtinut. Ei îsi dau seama cã providenta divinã le-a dat avantajele acestea pentru ca, în calitate de instrumente ale Domnului, sã poatã servi cauzei Sale, fãcând lucrare de calitate superioarã.

Nimeni n-ar trebui sã lucreze din plãcere pentru aplauze sau din ambitie dupã suprematie. Adevãratul lucrãtor va face tot ce poate mai bine, deoarece, fãcând lucrul acesta, poate sã Îl pro-slãveascã pe Dumnezeu. El va cãuta sã-si sporeascã toate facultãtile. El îsi va îndeplini obligatiile ca pentru Dumnezeu. Unica lui dorintã va fi ca Domnul Hristos sã poatã primi închinare si slujire desãvârsitã.

Lucrãtorii sã-si concentreze energiile într-un efort de a câstiga avantaje pentru lucrarea lui Dumnezeu. Fãcând lucrul acesta, ei însisi vor câstiga tãrie si eficacitate.