MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A PATRA - Biserica si Casa de Editura

Membrii comunitãtii în cuprinsul cãreia este situatã una dintre casele noastre de editurã sunt onorati prin faptul cã au printre ei unul dintre instrumentele speciale ale Domnului. Ei ar trebui sã aprecieze onoarea aceasta si sã-si dea seama cã ea cuprinde în sine una dintre cele mai sacre rãspunderi. Influenta si exemplul lor vor contribui mult la ajutorarea sau la împiedicarea institutiei de a-si îndeplini misiunea.

Pe mãsurã ce ne apropiem de criza finalã, este de o însemnãtate vitalã sã existe armonie si unitate între uneltele lui Dumnezeu. Lumea este plinã de furtunã, rãzboi si ceartã. Totusi, sub o conducere unicã, puterea papalã, oamenii se vor uni ca sã se împotriveascã lui Dumnezeu în persoana martorilor Lui. Unirea aceasta este cimentatã de marele apostat. În timp ce se strãduieste sã-si uneascã agentii ca sã lupte împotriva adevãrului, Satana va lucra ca sã-i dezbine si sã-i împrãstie pe apãrãtorii acestui adevãr. Gelozie, bãnuieli rele si vorbiri de rãu sunt atâtate de el pentru a produce dezacord si neîntelegere. Membrii bisericii lui Hristos au puterea de a împiedica realizarea scopului urmãrit de vrãjmasul sufletelor. Într-un timp ca acesta, ei sã nu fie gãsiti în neîntelegere unul cu altul sau cu oricare dintre lucrãtorii Domnului. În mijlocul discordiei generale, sã existe un loc unde sã fie armonie si unire, datoritã faptului cã Biblia e fãcutã cãlãuza vietii. Poporul lui Dumnezeu sã-si dea seama cã asupra lui planeazã rãspunderea de a înãlta prestigiul uneltelor Sale.

Fratilor si surorilor, Domnul va fi plãcut impresionat dacã veti proceda cu inimã la sustinerea institutiei editurii prin rugãciunile si mijloacele voastre. Rugati-vã în fiecare dimineatã si în fiecare searã ca ea sã poatã primi cea mai bogatã binecuvântare a lui Dumnezeu. Nu încurajati criticarea si plângerile. De pe buzele voastre sã nu porneascã murmure sau plângeri; aduceti-vã aminte cã îngerii aud cuvintele acestea. Toti trebuie fãcuti sã înteleagã cã aceste institutii sunt rânduite de Dumnezeu. Aceia care le discrediteazã pentru a-si servi propriul lor scop urmeazã sã dea socotealã lui Dumnezeu. El vrea ca tot ce e în legãturã cu lucrarea Sa sã fie tratat ca fiind ceva sacru.

Dumnezeu doreste ca noi sã cultivãm mai mult rugãciunea si mai putin vorbãria. Pragul cerului este inundat de lumina slavei Sale si El va face ca lumina aceasta sã strãluceascã în inima oricui va sta în bunã legãturã cu El.

Fiecare institutie va avea de luptat cu greutãti. Încercãrile sunt îngãduite sã vinã pentru a pune la probã inima poporului lui Dumnezeu. Când se abate o restriste asupra uneia dintre uneltele lui Dumnezeu, se va vedea cât de multã credintã adevãratã avem în Dumnezeu si în lucrarea Lui. În asemenea împrejurãri, nimeni sã nu priveascã lucrurile în cea mai rea luminã si sã se lase pradã îndoielii si necredintei. Nu-i criticati pe aceia care poartã poverile rãspunderii. Nu lãsati ca vorbirea voastrã în familiile voastre sã fie otrãvitã de criticarea lucrãrii Domnului. Pãrintii care se lasã în voia acestui spirit de criticã nu aduc înaintea copiilor lor ceea ce îi va face întelepti spre mântuire. Cuvintele lor tind sã tulbure credinta si încrederea nu numai a copiilor, ci si a acelora mai în vârstã. Si asa se observã la toti destul de putin respect si destul de putinã veneratie pentru cele sfinte. Satana se va uni plin de râvnã cu cel ce criticã, pentru a încuraja necredinta, invidia, neîncrederea si lipsa de respect. Satana e pururea la lucru pentru a pune în oameni spiritul sãu, pentru a stinge iubirea care ar trebui cultivatã cu sfintenie între frati, pentru a descuraja încrederea, pentru a atâta invidia, bãnuielile rele si cearta. Sã ne strãduim sã nu fim gãsiti printre conlucrãtorii lui. O inimã deschisã la sugestiile lui poate sã semene multe seminte de nemultumire. În felul acesta, se poate face o lucrare ale cãrei urmãri în ruinarea de suflete nu se vor vedea niciodatã pe deplin decât în ziua judecãtii finale.

Domnul Hristos declarã: "Pentru oricine va face sã pãcãtuiascã pe unul din acesti micuti, care cred în Mine, ar fi mai de folos sã i se atârne de gât o piatrã mare de moarã si sã fie înecat în adâncul mãrii. Vai de lume, din pricina prilejurilor de pãcãtuire! Fiindcã nu se poate sã nu vinã prilejuri de pãcãtuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de pãcãtuire! (Mat.18, 6.7). O mare rãspundere e asezatã aici asupra membrilor bisericii. Ei trebuie sã ia aminte ca nu cumva, din neatentie fatã de sufletele celor tineri în credintã, prin semãnarea de seminte ale îndoielii si necredintei sub imboldul lui Satana, sã fie gãsiti vinovati de ruinarea vreunui suflet. "Croiti cãrãri drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce schioapãtã sã nu se abatã din cale, ci mai degrabã sã fie vindecat. Urmãriti pacea cu toti si sfintirea, fãrã de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luati seama bine ca nimeni sã nu se abatã de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sã dea lãstari vreo rãdãcinã de amãrãciune, sã vã aducã tulburare, si multi sã fie întinati de ea" (Evr. 12, 13-15).

Puterea uneltelor satanice este mare, iar Domnul cheamã pe membrii poporului Sãu sã se întãreascã unii pe altii, zidindu-se "sufleteste pe credinta voastrã prea sfântã"(Iuda 20).

În loc de a conlucra cu Satana, fiecare sã cerceteze ce înseamnã a conlucra cu Dumnezeu. În vremurile acestea deprimante, El are de fãcut o lucrare care cere curaj si credintã, care ne va face în stare sã ne sustinem unul pe altul. Toti trebuie sã stea umãr la umãr si inimã la inimã, ca împreunã lucrãtori cu Dumnezeu. Ce nu s-ar putea face în si prin harul lui Dumnezeu, dacã membrii bisericii ar sta uniti pentru a sustine pe lucrãtorii Sãi, pentru a ajuta cu rugãciunile si influenta lor când descurajarea preseazã din toate pãrtile! Atunci e vremea de a lucra ca administratori credinciosi.

În loc de criticã si mustrare, fratii si surorile noastre ar trebui sã aibã de spus cuvinte de încurajare si încredere cu privire la uneltele Domnului. Dumnezeu îi invitã sã încurajeze inima acelora care poartã poveri grele, deoarece El lucreazã împreunã cu ei. El invitã pe poporul Sãu sã recunoascã puterea sustinãtoare în uneltele Sale. Onorati-L pe Domnul, strãduindu-vã din toate puterile voastre sã-i dati autoritatea pe care ea trebuie sã o aibã.

Când aveti prilejul, vorbiti lucrãtorilor; spuneti-le cuvinte care sã le inspire putere. Suntem mult prea indiferenti unul fatã de altul. Prea adesea uitãm cã si conlucrãtorii nostri au nevoie de putere si îmbãrbãtare. În vremuri de deosebite greutãti si poveri, cãutati sã-i asigurati de interesul si simpatia voastrã. Când vã strãduiti sã-i ajutati prin rugãciunile voastre, faceti ca ei sã stie lucrul acesta. Faceti sã rãsune solia lui Dumnezeu pentru lucrãtorii Sãi: "Întãreste-te si îmbãrbãteazã-te!"(Iosua 1,6).

Administratorii institutiilor noastre au o obligatie dintre cele mai grele, aceea de a pãstra ordinea si de a-i disciplina cu întelepciune pe tinerii pe care îi au în grija lor. Membrii bisericii pot face mult pentru a le sustine mâinile. Când tinerii nu sunt dispusi sã se supunã disciplinei institutiei si când în orice problemã de neîntelegere cu superiorii lor sunt hotãrâti sã facã asa cum le place lor, pãrintii nu trebuie sã-si sustinã copiii si sã simpatizeze cu ei orbeste.

Mai bine, mult mai bine ar fi ca ei, copiii vostri, sã sufere, sã zacã în mormânt decât sã fie învãtati sã trateze cu usurãtate principiile care stau la însãsi temelia loialitãtii fatã de adevãr, fatã de semenii lor si fatã de Dumnezeu.

În cazurile de neîntelegere cu aceia în a cãrei grijã sunt, mergeti direct la cei cu rãspundere si aflati adevãrul. Tineti minte cã administratorii diferitelor departamente înteleg mult mai bine ca altii care sunt regulile esentiale. Manifestati încredere în judecata lor si respect pentru autoritatea lor. Învãtati-i pe copiii vostri sã-i respecte si sã-i onoreze pe aceia fatã de care Dumnezeu a arãtat respect si onoare, punându-i în locuri de încredere.

Pe nici o altã cale nu pot membrii bisericii sã secondeze mai cu efect strãduintele administratorilor din institutiile noastre, decât dând în propriul lor cãmin un exemplu de ordine si o dreaptã disciplinã. Pãrintii sã le dea copiilor lor, prin cuvinte si comportament, un exemplu de ceea ce ar dori ca ei sã fie. Sã se pãstreze continuu curãtie în vorbire si o adevãratã curtoazie crestinã. Sã nu fie nici o încurajare la pãcat, nici o vorbire de rãu sau bãnuieli rele. Învãtati-i pe copii si pe tineri sã se respecte pe ei însisi, sã fie sinceri fatã de principii si sinceri fatã de Dumnezeu. Învãtati-i sã respecte Legea lui Dumnezeu si regulile casei si sã asculte de ele. Atunci, ei vor practica principiile acestea în viata lor si le vor trãi în toate legãturile lor cu altii. Îl vor iubi pe aproapele lor ca pe ei însisi, vor crea o atmosferã curatã si vor exercita o influentã bunã, pentru a încuraja sufletele slabe pe cãrarea care duce la sfintenie si cer.

Copiii care primesc o astfel de educatie nu vor fi o povarã, o cauzã de îngrijorare în institutiile noastre; ei vor fi un sprijin pentru aceia care poartã rãspunderea. Printr-o bunã instruire, ei vor fi pregãtiti sã ocupe locuri de încredere, iar prin învãtãturã si exemplu vor ajuta totdeauna pe altii sã facã ce e drept. Ei îsi vor aprecia în mod just propriile lor daruri si vor folosi în chipul cel mai bun puterile lor fizice, mintale si spirituale. Astfel de suflete sunt întãrite împotriva ispitei; ele nu sunt usor doborâte. Sub binecuvântarea lui Dumnezeu, astfel de caractere sunt purtãtori de luminã; influenta lor tinde sã contribuie la educatia altora pentru o viatã de afaceri care este o viatã practicã de crestin.

Membrii bisericii, plini de iubirea Domnului Hristos pentru suflete si constienti fatã de privilegiile si ocaziile lor, pot exercita asupra tinerilor din institutiile noastre o nepretuitã influentã spre bine. Exemplul lor de credinciosie în familie, în afaceri si în bisericã, manifestarea din partea lor a unei amabilitãti sociale si a curtoaziei crestine, unite cu un interes adevãrat pentru binele spiritual al tineretului, vor influenta într-o mare mãsurã modelarea caracterelor acestor tineri pentru slujirea lui Dumnezeu si a semenilor lor, atât în viata aceasta, cât si în viata viitoare.

Dupã cum biserica are o rãspundere fatã de casa de editurã, tot la fel si casa de editurã are o rãspundere fatã de bisericã. Fiecare trebuie sã o sustinã pe cealaltã.

Cei din locuri de rãspundere din casele de editurã nu trebuie sã-si îngãduie sã fie atât de presati de muncã, încât sã nu aibã timp sã mentinã o preocupare spiritualã. Când preocuparea aceasta spiritualã este pãstratã vie în casa de editurã, aceasta va exercita o influentã puternicã în bisericã; iar când ea este pãstratã vie în bisericã, ea va exercita o puternicã influentã asupra casei de editurã. Binecuvântarea lui Dumnezeu va odihni asupra lucrãrii, când ea este condusã în asa fel, încât se câstigã suflete la Hristos.

Toti lucrãtorii din casa de editurã care mãrturisesc Numele lui Hristos ar trebui sã fie lucrãtori în bisericã. Este necesar pentru propria lor viatã spiritualã ca ei sã foloseascã fiecare mijloc al harului. Ei nu vor obtine putere stând ca spectatori, ci devenind lucrãtori. Fiecare trebuie sã fie înscris într-o ramurã de activitate obisnuitã si sistematicã în legãturã cu biserica. Toti ar trebui sã-si dea seama cã aceasta este datoria lor. Prin legãmântul botezului, ei au fãgãduit sã facã tot ce le stã în putintã pentru a dezvolta biserica lui Hristos. Arãtati-le cã iubirea si loialitatea fatã de Rãscumpãrãtorul lor, loialitatea fatã de adevãratul standard al mãsurii de bãrbati si femei mature, loialitatea fatã de institutia de care sunt legati, cere lucrul acesta. Ei nu pot fi slujitori credinciosi ai lui Hristos, ei nu pot fi bãrbati si femei de o adevãratã integritate, ei nu pot fi lucrãtori buni în institutiile lui Dumnezeu, în timp ce neglijeazã datoriile acestea.

Administratorii institutiei, în diferitele ei sectiuni, ar trebui sã aibã o grijã deosebitã ca tineretul sã-si formeze deprinderi bune în directia aceasta. Când serviciile divine din bisericã sunt neglijate sau când îndatoririle în legãturã cu lucrarea ei sunt lãsate neîndeplinite, cauza acestei situatii trebuie sã fie aflatã. Printr-un efort amabil si plin de tact, strãduiti-vã sã-l treziti pe cel nepãsãtor si sã reînviati un interes care dispare.

Nimeni n-ar trebui sã îngãduie ca propria lor lucrare sã scuze neglijarea sfintei slujbe a Domnului. Mult mai bine ar putea sã lase la o parte lucrul care îi priveste pe ei personal decât sã neglijeze datoria lor fatã de Dumnezeu.

Vã prezint importanta participãrii voastre la adunãrile anuale, nu numai la adunãrile administrative, ci si la adunãrile pentru luminarea voastrã spiritualã. Voi nu vã dati seama de nevoia de a avea o strânsã legãturã cu cerul. Fãrã legãtura aceasta, nici unul dintre voi nu e în sigurantã; nici unul nu e calificat sã facã în mod acceptabil lucrarea lui Dumnezeu.

În lucrarea aceasta, mai mult decât în oricare altã întreprindere trecãtoare, succesul e proportional cu spiritul de consacrare si de jertfire de sine cu care se face lucrarea. Aceia care poartã rãspunderea de administratori în lucrare au nevoie sã fie adânc impresionati de Duhul lui Dumnezeu. Voi ar trebui sã aveti o preocupare mult mai mare decât altii, de a primi botezul Duhului Sfânt si o cunoastere a lui Dumnezeu si a lui Hristos, cu cât pozitia voastrã de încredere este mai plinã de rãspundere decât a lucrãtorului de rând.

Însusirile naturale si cele câstigate sunt toate daruri de la Dumnezeu si trebuie sã fie tinute mereu sub controlul Duhului Sãu, al puterii Sale divine si sfintitoare. Voi aveti nevoie sã simtiti cât mai profund lipsa voastrã de experientã în lucrarea aceasta si sã depuneti eforturi serioase de a obtine cunostinta si întelepciunea necesare, pentru ca sã puteti folosi fiecare însusire a corpului si a mintii în asa fel, încât, sã-L slãviti pe Dumnezeu.

"Vã voi da o inimã nouã"(Ez. 36, 26). Hristos trebuie sã locuiascã în inima voastrã, dupã cum sângele este în corp si circulã ca o putere dãtãtoare de viatã. În privinta aceasta nu putem fi mai zoritori. În timp ce adevãrul trebuie sã fie armura noastrã, convingerile noastre trebuie sã fie întãrite prin simpatiile vii care au caracterizat viata Domnului Hristos. Dacã adevãrul, adevãrul cel viu, nu este exemplificat în caracter, nimeni nu poate rezista. Într-adevãr, este o singurã putere care poate sã ne facã statornici si sã ne pãstreze, astfel, harul lui Dumnezeu. Cel care se încrede în orice altceva a si început sã se clatine si e aproape de cãdere.

Domnul doreste ca voi sã vã sprijiniti pe El. Folositi cât mai bine fiecare ocazie pentru a veni la luminã. Dacã rãmâneti departe de influentele sfinte care vin de la Dumnezeu, cum puteti discerne cele spirituale?

Dumnezeu ne cheamã sã folosim orice ocazie pentru a ne pregãti pentru lucrarea Lui. El asteaptã ca sã folositi toate fortele la sãvârsirea ei si sã vã tineti inima treazã fatã de sfintenia ei si fatã de înspãimântãtoarele ei rãspunderi. Ochii lui Dumnezeu sunt asupra voastrã. Nu e bine pentru nici unul dintre voi sã aduceti în fata Lui o jertfã schiloadã, o jertfã care nu vã costã nici studiu, nici rugãciune. El nu poate primi o astfel de jertfã.

Vã îndemn sã vã treziti si sã-L cãutati personal pe Dumnezeu. În timp ce Isus din Nazaret trece pe alãturi, strigati cu toatã seriozitatea dupã El: "Ai milã de mine, Doamne, Fiul lui David", si veti cãpãta vedere. Prin harul lui Dumnezeu veti primi ceea ce va fi de o mai mare valoare pentru voi decât aurul sau argintul sau decât multe pietre pretioase.

Dacã e un timp mai presus de altul, când oamenii trebuie sã pãstreze legãtura lor cu Dumnezeu, acesta e atunci când sunt chemati sã poarte rãspunderi speciale. Nu suntem în sigurantã dacã, atunci când mergem la luptã, aruncãm armele. Atunci avem nevoie sã fim echipati cu întreaga armurã a lui Dumnezeu. Fiecare piesã e necesarã.

Niciodatã sã nu nutriti gândul cã puteti fi crestini si totusi sã vã închideti în voi însivã. Fiecare este o parte a marii tesãturi a omenirii, iar natura si calitatea experientei voastre va fi determinatã mai ales de experientele celor cu care vã însotiti. Domnul Isus zice: "Acolo unde sunt doi sau trei adunati în Numele Meu, sunt si Eu în mijlocul lor"(Matei 18,20). Deci, sã nu pãrãsim adunãrile noastre, cum au unii obiceiul; ci îndemnati-vã unul pe altul; si aceasta cu atât mai mult, cu cât vedem cã ziua se apropie.

Faceti adunãrile de experiente ale comunitãtii cât mai interesante cu putintã. Fiecare dintre cei prezenti sã-si dea seama cã are o datorie de îndeplinit în adunare. Conlucrati cu îngerii sfinti, care se strãduiesc sã facã o impresie dreaptã asupra fiecãrui lucrãtor.