MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A PATRA - AGENTII MISIONARE

Casele noastre de editurã sunt centre rânduite de Dumnezeu si prin ele urmeazã sã se sãvârseascã o lucrare a cãrei mãrime încã nu s-a realizat. Sunt directii de lucru si de influentã pe care ele aproape cã nu le-au atins, la care Dumnezeu cere conlucrarea lor.

Pe mãsurã ce adevãrul înainteazã în câmpuri noi, planul lui Dumnezeu este ca lucrarea de înfiintare de noi centre sã meargã fãrã încetare înainte. Pretutindeni în lume poporul Sãu urmeazã sã înalte monumente ale Sabatului Sãu - semnul dintre El si ei, cã El este Acela care-i sfinteste. În diferite puncte în tãrile misio-nare, trebuie sã se înfiinteze case de editurã. Pentru a întãri lucrarea, pentru a fi centre de efort si influentã, pentru a atrage atentia oamenilor, pentru a dezvolta talentele si capacitãtile credinciosilor, pentru a unifica noile comunitãti, pentru a seconda eforturile lucrãtorilor, oferindu-le posibilitatea de a comunica mai bine cu comunitãtile si pentru o rãspândire mai grabnicã a soliei - toate acestea si multe alte consideratii pledeazã în favoarea înfiintãrii de centre editoriale în câmpurile misionare.

Institutiile noastre, existente deja, au privilegiul, ba chiar datoria, de a participa la aceastã lucrare. Institutiile acestea au fost întemeiate prin jertfire de sine. Ele au fost construite prin darurile cu jertfire de sine ale poporului lui Dumnezeu si prin munca neegoistã a slujitorilor Sãi. Dumnezeu intentioneazã ca ele sã manifeste acelasi duh de jertfire de sine si sã facã aceeasi lucrare, ajutând la înfiintarea de noi centre în alte câmpuri.

Atât pentru institutii, cât si pentru persoane în mod individual, aceeasi lege se dovedeste a fi valabilã. Ele nu trebuie sã devinã egoiste. Atunci când o institutie s-a întemeiat bine si sporeste în putere si influentã, nu trebuie sã tot caute sã-si sporeascã mai mult avantajele. Atât cu privire la fiecare institutie, cât si cu privire la persoane în mod individual, este adevãrat cã noi primim pentru a da. Dumnezeu dã pentru ca noi sã putem da. De îndatã ce o institutie a ajuns sã fie de sine stãtãtoare, ar trebui sã caute sã ajute alte instrumente ale lui Dumnezeu, care sunt într-o mai mare nevoie.

Aceasta este în armonie atât cu principiile Legii, cât si cu cele ale Evangheliei - principii exemplificate în viata Domnului Hristos. Cea mai puternicã dovadã a sinceritãtii aderãrii noastre la Legea lui Dumnezeu si a mãrturisirii noastre de credinciosie fatã de Mântuitorul nostru este iubirea neegoistã, jertfitoare de sine fatã de semenii nostri.

Este gloria Evangheliei cã ea se întemeiazã pe principiul refacerii în neamul omenesc decãzut a chipului dumnezeiesc printr-o constantã manifestare a bunãtãtii. Dumnezeu va onora acest principiu oriunde se va manifesta.

Aceia care urmeazã exemplul Domnului Hristos de tãgãduire de sine pentru cauza adevãrului fac o puternicã impresie asupra lumii. Exemplul lor este convingãtor si molipsitor. Oamenii vãd cã existã în mijlocul celor care se numesc poporul lui Dumnezeu acea credintã care lucreazã prin iubire si curãtã sufletul de egoism. În viata acelora care ascultã de poruncile lui Dumnezeu, oamenii din lume vãd dovada convingãtoare cã Legea lui Dumnezeu este o Lege a iubirii de Dumnezeu si de om.

Lucrarea lui Dumnezeu trebuie sã fie totdeauna un semn al generozitãtii Lui, iar în mãsura în care semnul acesta se dã pe fatã în activitatea institutiilor noastre, el va câstiga încrederea oamenilor si va aduce resurse pentru înaintarea Împãrãtiei Sale. Domnul va retrage binecuvântarea Sa acolo unde interese egoiste sunt îngãduite în vreuna dintre ramurile lucrãrii; dar El va da bu-nuri în stãpânirea poporului Sãu pe întreaga fatã a pãmântului, dacã ei le vor folosi pentru înãltarea omenirii. Experienta vremurilor apostolice se va repeta cu noi atunci când vom accepta cu toatã inima principiul bunãtãtii lui Dumnezeu - si vom consimti ca în totul sã ascultãm de îndemnurile Duhului Sfânt.