MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A TREIA - LUCRAREA ÎN RESTAURANTE

Trebuie sã facem mult mai mult decât am fãcut pentru a ne apropia de locuitorii oraselor. Nu trebuie sã construim clãdiri mari în orase, dar de repetate ori mi-a fost datã lumina cã trebuie sã înfiintãm, în toate orasele noastre, mici institutii care vor fi centre de influentã.

Domnul are o solie pentru orasele noastre, solie pe care noi trebuie sã o vestim în adunãrile în tabãrã si prin alte eforturi publice, precum si prin publicatiile noastre. Pe lângã aceasta, trebuie sã se înfiinteze în orase restaurante igienice si prin ele trebuie sã se proclame solia cumpãtãrii. Trebuie sã se facã aranjamente pentru a tine adunãri în legãturã cu restaurantele noastre. Oriunde lucrul acesta e cu putintã, sã fie amenajatã o camerã unde clientii pot fi invitati sã asculte conferinte cu privire la stiinta sãnãtãtii si a cumpãtãrii crestine, unde ei pot sã primeascã instructiuni cu privire la pregãtirea alimentelor dãtãtoare de sãnãtate si asupra altor subiecte importante. În adunãrile acestea ar trebui sã fie rugãciune, cântare si vorbiri, nu numai cu subiecte despre sãnãtate si cumpãtare, dar si despre subiecte biblice corespunzãtoare. Atunci când oamenii sunt învãtati cum sã-si pãstreze sãnãtatea fizicã, se vor gãsi multe prilejuri de a semãna semintele Evangheliei împãrãtiei.

Subiectele ar trebui sã fie în asa fel prezentate, încât sã-i impresioneze favorabil pe oameni. În adunãri sã nu fie nimic de naturã teatralã. N-ar trebui sã cânte doar câtiva. Toti cei prezenti ar trebui sã fie încurajati în privinta aceasta. Sunt persoane care au un dar special de a cânta si sunt împrejurãri când se aduce o solie specialã de cineva care cântã singur sau de câtiva care se unesc sã cânte. Dar rareori e cazul ca sã cânte numai câtiva. Însusirea de a cânta este un talent cu influentã, pe care Dumnezeu doreste ca toti sã-l cultive si sã-l foloseascã spre slava Numelui Sãu.

Acelora care vin la restaurantele noastre ar trebui sã li se punã la îndemânã material de citit. Atentia lor ar trebui sã fie atrasã spre literatura noastrã cu privire la cumpãtare si reformã alimentarã si ar trebui, de asemenea, sã li se dea si brosuri cuprinzând învãtãturi despre Domnul Hristos. Povara procurãrii acestui material de citit ar trebui sã fie suportatã de întregul nostru popor. Tuturor acelora care vin trebuie sã li se dea ceva de citit. S-ar putea ca multi sã lase brosura necititã, dar unii dintre aceia în mâna cãrora o puneti s-ar putea sã caute adevãrul. Ei vor citi si vor studia ceea ce le dati si le vor da mai departe la altii.

Lucrãtorii din restaurantele noastre ar trebui sã trãiascã în asa strânsã legãturã cu Dumnezeu, încât sã recunoascã îndemnurile Duhului Sãu de a vorbi personal cu privire la cele spirituale cu persoanele care vin la restaurant. Când eul este rãstignit, iar Hristos a luat chip în noi, nãdejdea slavei, noi vom da pe fatã, în gândire, cuvânt si faptã, realitatea credintei noastre în adevãr. Domnul va fi cu noi si prin noi Duhul Sfânt va lucra pentru a misca pe aceia care sunt fãrã Hristos.

Domnul mi-a arãtat cã aceasta este lucrarea care trebuie sã se facã prin cei care conduc restaurantele noastre. Zorul si graba treburilor n-ar trebui sã ducã la neglijarea lucrãrii de salvare de suflete. E bine sã slujesti pentru împlinirea nevoilor trupesti ale semenilor nostri, dar, dacã nu se gãsesc cãi de a face ca lumina Evangheliei sã strãluceascã pentru aceia care vin zi dupã zi pentru hrana lor, cum e slãvit Dumnezeu prin lucrarea noastrã?

Când s-a început aceastã lucrare, se astepta ca ea sã fie un mijloc de a ajunge la multe persoane cu solia adevãrului prezent. Si-a ajuns scopul?

Cineva cu autoritate i-a întrebat pe lucrãtorii din restaurantele noaste: "La câti ati vorbit cu privire la mântuirea lor? Cât de multi au auzit din gura voastrã apeluri cãlduroase de a-L primi pe Hristos ca Mântuitor personal? Cât de multi au fost determinati prin cuvintele voastre sã se abatã de la pãcat pentru a servi pe viul Dumnezeu?"

Atunci când oamenii sunt serviti în restaurantele noastre cu hrana corporalã, lucrãtorii nostri sã nu uite cã atât ei, cât si aceia pe care îi servesc trebuie sã fie continuu aprovizionati cu pâinea cereascã. Ei sã caute fãrã încetare prilejuri de a vorbi despre adevãr acelora care nu-L cunosc.