MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A TREIA - GRIJÃ PENTRU PERSONALUL AJUTÃTOR

Administratorii restaurantelor noastre trebuie sã lucreze pentru mântuirea angajatilor lor. Ei nu trebuie sã se istoveascã muncind, deoarece, fãcând lucrul acesta, nici înclinatie de a-i ajuta din punct de vedere spiritual pe lucrãtori. Ei trebuie sã devoteze cele mai bune puteri ale lor pentru instruirea angajatilor lor în cele spirituale, explicându-le Scripturile si rugându-se cu ei si pentru ei. Ei trebuie sã apere interesele religioase ale ajutoarelor lor tot asa cum pãrintii trebuie sã apere interesele spirituale ale copiilor lor. Cu rãbdare si duiosie trebuie sã vegheze asupra lor, fãcând tot ce le stã în putere pentru a ajuta la ducerea la desãvârsire a caracterului lor crestin. Cuvintele lor ar trebui sã fie ca niste mere de aur în panere de argint; purtarea lor sã fie liberã de orice urmã de egoism si de asprime. Ei trebuie sã stea ca niste bravi ostasi, veghind asupra sufletelor ca unii care au sã dea socotealã. Ei trebuie sã se strãduiascã sã pãstreze pe ajutoarele lor pe un teren avantajos, unde curajul lor sã devinã din ce în ce mai puternic si credinta lor în Dumnezeu sã sporeascã continuu.

Dacã restaurantele noastre nu sunt conduse în modul acesta, va fi necesar sã avertizãm poporul nostru sã nu-si trimitã la ele copiii lor ca lucrãtori. Multi dintre aceia care formeazã clientela restaurantelor noastre nu aduc cu ei îngeri ai lui Dumnezeu; ei nu doresc însotirea acestor fiinte sfinte. Ei aduc cu ei o influentã lumeascã, iar pentru a rezista acestei influente, lucrãtorii au nevoie sã fie strâns legati cu Dumnezeu. Va trebui ca administratorii restaurantelor noastre sã facã mai mult pentru a salva tineretul din serviciul lor. Ei trebuie sã depunã eforturi mai puternice pentru a-i pãstra vii spiritual, asa ca mintea lor tânãrã sã nu fie furatã de spiritul lumesc cu care vin în contact fãrã încetare. Fetele si femeile tinere care lucreazã în restaurantele noastre au nevoie de un pãstor. Fiecare dintre ele are nevoie sã fie ocrotitã de cãtre influenta familiei.

Existã primejdia ca tinerii, intrând în institutiile noastre ca fiind credinciosi si doritori sã ajute în lucrarea lui Dumnezeu, sã ajungã sã fie obositi si descurajati, pierzându-si râvna si curajul, devenind reci si nepãsãtori. Nu putem sã îngrãmãdim tineretul acesta în camere mici si întunecoase si sã-l lipsim de privilegiile vietii de familie si apoi sã asteptãm sã aibã o bunã si sãnãtoasã experientã religioasã.

E important sã se facã planuri pentru purtarea de grijã fatã de ajutoarele din institutiile noastre si îndeosebi pentru cei folositi în restaurantele noastre. Ar trebui sã se asigure personal ajutãtor bun si sã se procure orice lucru care-i va face sã creascã în har si în cunoasterea lui Hristos. Ei nu trebuie sã fie lãsati la voia întâmplãrii, fãrã timp regulat de rugãciune si fãrã timp de studiu al Bibliei. Dacã sunt lãsati asa, ei devin neatenti si nepãsãtori, indiferenti fatã de cele vesnice.

La fiecare restaurant ar trebui sã fie asociat un bãrbat cu sotia lui si ei sã actioneze ca tutori ai personalului ajutãtor, un bãrbat si o femeie care umblã pe calea Domnului si care iubesc pe Mântuitorul si sufletele pentru care El a murit.

Femeile tinere ar trebui sã fie sub grija unei supraveghetoare întelepte si cu judecatã, o femeie pe deplin pocãitã, care le va supraveghea cu grijã pe lucrãtoare, mai ales pe cele tinere.

Lucrãtorii ar trebui sã simtã cã au un cãmin. Ei sunt elemente ajutãtoare ale lui Dumnezeu si trebuie sã fie tratati cu aceeasi grijã si gingãsie cu care Domnul Hristos a spus cã trebuie sã fie tratat copilasul pe care l-a pus în mijlocul ucenicilor Sãi. "Pentru oricine va face sã pãcãtuiascã", a zis El, "pe unul din acesti micuti, care cred în Mine, ar fi mai de folos sã i se atârne de gât o piatrã mare de moarã si sã fie înecat în adâncul mãrii" "Feriti-vã sã nu defãimati nici mãcar pe unul din acesti micuti; cãci vã spun cã îngerii lor în ceruri vãd pururea fata Tatãlui Meu care este în ceruri"(Mat. 18,6.10). Grija care trebuie sã fie avutã fatã de acesti angajati este unul din motivele pentru care ar trebui sã avem într-un oras mare mai multe restaurante mici, în loc de unul mare. Dar acesta nu este unicul motiv pentru care ar trebui sã înfiintãm mai multe restaurante mici în diferite pãrti ale oraselor noastre mari. Restaurantele mai mici vor recomanda principiile reformei sanitare tot asa de bine ca si întreprinderile mai mari si vor fi mult mai usor administrate. Noi n-am fost însãrcinati sã hrãnim lumea, ci suntem instruiti sã-i educãm pe oameni. În restaurantele mai mici nu va fi atât de mult de lucru, iar personalul ajutãtor va avea mai mult timp pentru a-l devota studierii Cuvântului, mai mult timp pentru a studia cum sã-si facã lucrarea bine si mai mult timp pentru a rãspunde la întrebãrile clientilor care sunt doritori sã cunoascã mai mult din principiile reformei sanitare.

Dacã realizãm planul lui Dumnezeu în lucrarea aceasta, neprihãnirea lui Hristos va merge înaintea noastrã, iar slava lui Dumnezeu va fi ariergarda noastrã. Dar dacã nu se câstigã suflete, dacã însusi personalul ajutãtor nu este câstigat spiritual, dacã ei nu Îl proslãvesc pe Dumnezeu în cuvânt si fapte, pentru ce ar fi nevoie sã înfiintãm astfel de întreprinderi? Dacã nu putem conduce restaurantele noastre spre slava lui Dumnezeu, dacã nu putem exercita prin ele o puternicã influentã religioasã, ar fi mai bine sã le închidem si sã folosim talentele tineretului nostru în alte ramuri de lucrare. Dar restaurantele noastre pot fi în asa fel conduse, încât sã fie mijloace de salvare de suflete. Sã-L cãutãm pe Domnul cu seriozitate pentru a avea smerenia inimii, pentru ca El sã ne poatã învãta cum sã umblãm în lumina sfatului Sãu, cum sã întelegem cuvântul Sãu, cum sã-l primim si cum sã-l punem în practicã.

Existã primejdia ca restaurantele noastre sã fie în asa fel conduse, încât personalul nostru ajutãtor sã lucreze din greu zi dupã zi si sãptãmânã dupã sãptãmânã si totusi sã nu fie în stare sã arate spre vreun lucru bine îndeplinit. Lucrul acesta cere o îngrijitã consideratie. Nu avem dreptul de a lega tineretul nostru de o lucrare care nu aduce roade spre slava lui Dumnezeu.

E primejdia ca lucrarea aceasta, desi consideratã ca un mijloc minunat si de succes de a face bine, sã fie condusã în asa fel, încât sã promoveze numai buna stare trupeascã a acelora pe care îi servim. O lucrare ar putea în mod aparent sã poarte trãsãturile unei supreme valori, dar sã nu fie bunã înaintea lui Dumnezeu decât numai dacã e sãvârsitã cu dorinta fierbinte de a face voia Lui si a împlini scopurile Lui. Dacã Dumnezeu nu e recunoscut ca autorul si desãvârsitorul actiunilor noastre, ele sunt cântãrite în balanta sanctuarului si aflate prea usoare.