MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A DOUA - VALOAREA VIETUIRII ÎN AER LIBER

Marile institutii medicale din orasele noastre, numite sanatorii, fac numai o micã parte din binele pe care l-ar putea face dacã ar fi asezate acolo unde pacientii ar putea avea avantajele vietuirii în aer liber. Am fost instruitã cã sanatoriile trebuie sã fie asezate în multe locuri la tarã si cã lucrarea acestor institutii va face sã înainteze foarte mult cauza sãnãtãtii si a neprihãnirii.

Lucrurile naturii sunt binecuvântãrile lui Dumnezeu, prevãzute pentru a da sãnãtate corpului, mintii si sufletului. Ele sunt date celor sãnãtosi pentru a-i pãstra sãnãtosi si celor bolnavi pentru a-i face sãnãtosi. Împreunã cu tratamentul cu apã, ele sunt mai cu efect în refacerea sãnãtãtii decât toate medicamentele din lume.

La tarã, bolnavii pot gãsi multe lucruri care sã le sustragã atentia de la sine si de la suferintele lor. Pretutindeni pot privi la lucrurile frumoase ale naturii si se pot bucura de ele; florile, holdele, pomii roditori încãrcati cu comoara lor bogatã, copacii pãdurii dând umbra lor încântãtoare, precum si dealurile si vãile cu verdeata lor feluritã si cu multele lor forme de viatã.

Si nu numai cã ei sunt plãcut impresionati de aceste lucruri înconjurãtoare, dar în acelasi timp învatã si lectii spirituale de cea mai mare însemnãtate. Înconjurati de minunatele opere ale lui Dumnezeu, mintea lor este înãltatã de la cele vãzute la cele nevãzute. Frumusetea naturii îi conduce sã se gândeascã la frumusetile neîntrecute ale pãmântului înnoit, unde nu va fi nimic care sã întunece frumusetea, nimic care sã întineze sau sã distrugã, nimic care sã îmbolnãveascã sau sã aducã moarte.

Natura este medicul lui Dumnezeu. Aerul curat, lumina veselã a soarelui, frumusetea florilor, a copacilor, livezile si viile si exercitiul, miscarea în aer liber, în mijlocul acestor lucruri, sunt dãtãtoare de sãnãtate - elixirul vietii. Vietuirea în aer liber este unicul leac de care multi bolnavi au nevoie. Influenta ei e puternicã pentru a vindeca boala cauzatã de viata la modã, o viatã care slãbeste si nimiceste puterile fizice, mintale si spirituale.

Cât de reconfortante sunt linistea si libertatea de la tarã pentru cei bolnavi si obositi, obisnuiti cu viata de oras, cu strãlucirea orbitoare a luminilor si cu zgomotul strãzilor! Cât de avizi se întorc cãtre privelistile naturii! Cât de bucurosi vor fi de avantajele unui sanatoriu la tarã, unde pot sã stea în aer liber, sã se bucure de lumina soarelui si sã respire parfumul pomilor si al florilor! În balsamul pinului si în parfumul cedrului si al bradului sunt însusirile dãtãtoare de viatã. Si mai sunt si alti copaci care ajutã la sãnãtate. Nici un astfel de pom sã nu fie tãiat fãrã milã. Îngrijiti-i cu drag acolo unde sunt din abundentã si sãditi multi altii acolo unde nu sunt decât putini.

Pentru bolnavul cronic, nimic nu tinde sã-i refacã sãnãtatea si fericirea ca trãirea în mijlocul lucrurilor atractive de la tarã. Aici, si cei mai slabi si fãrã putere pot fi asezati pe scaune sau culcati la lumina soarelui sau la umbra pomilor. Ei n-au decât sã-si înalte privirile si sã vadã deasupra lor frunzisul frumos. Ei se minuneazã cã n-au observat pânã acum cât de gratios se pleacã ramurile, formând un baldachin viu deasupra lor, dându-le exact umbra de care au nevoie. Au un simtãmânt plãcut de odihnã si de înviorare când ascultã adierea soptitoare a aerului. Spiritul istovit reînvie. Puterea pe sfârsite e recâstigatã. Pe nestiute mintea se linisteste, pulsul febril se face mai calm si mai regulat. Pe mãsurã ce bolnavii se întãresc, ei vor îndrãzni sã facã câtiva pasi spre a culege câteva flori frumoase - mesageri scumpi ai iubirii lui Dumnezeu pentru suferinda Lui familie de aici, de jos.

Încurajati-i pe pacienti sã petreacã mult timp în aer liber. Faceti planuri pentru a-i tine afarã din casã, unde, prin naturã, ei pot sã comunice cu Dumnezeu. Asezati sanatoriile pe întinderi mari de pãmânt, unde, prin cultivarea pãmântului, pacientii pot avea ocazia sã facã miscãri sãnãtoase în aer liber. Exercitiul de felul acesta, combinat cu un tratament sãnãtos, va sãvârsi minuni în ce priveste refacerea si înviorarea corpurilor bolnave si împrospãtarea mintii istovite si obosite. În mijlocul unor conditii atât de favorabile, pacientii nu vor cere atât de multã îngrijire ca dacã ar fi închisi într-un sanatoriu din oras. Si iarãsi, în naturã nu vor fi atât de mult înclinati spre nemultumire si iritare. Ei vor fi gata sã învete lectii despre iubirea lui Dumnezeu, gata sã recunoascã faptul cã Acela care Se îngrijeste atât de minunat de pãsãri si de flori Se va îngriji si de fãpturile create dupã chipul Sãu. În felul acesta, se dã prilej medicilor si ajutoarelor lor sã se apropie de suflete, înãltându-L pe Dumnezeul naturii înaintea acelora care cautã refacerea sãnãtãtii.

În timpul noptii mi-a fost arãtatã privelistea unui sanatoriu la tarã. Institutia nu era mare, dar era completã. Era înconjuratã de copaci si arbusti frumosi, dincolo de care se aflau livezi si dumbrãvi. În jurul locului erau grãdini, în care pacientele, atunci când voiau, puteau sã cultive tot felul de flori, fiecare alegându-si o portiune de care sã se îngrijeascã. Munca în aer liber în grãdinile acestea era prescrisã ca o parte a tratamentului obisnuit.

Scenã dupã scenã mi-a trecut pe dinainte. Într-una din scene, un numãr de suferinzi abia venise la unul din sanatoriile noastre. În alta am vãzut aceeasi grupã, dar cât de schimbatã le era înfãtisarea! Boala fugise, pielea era curatã, privirea voioasã; trupul si mintea pãreau animate de o viatã nouã.

De asemenea, am fost instruitã cã, atunci când aceia care au fost bolnavi sunt vindecati în sanatoriile noastre de la tarã si se reîntorc în familiile lor, ei vor fi o pildã vie si multi altii vor fi impresionati în mod favorabil de transformarea care a avut loc în ei. Multi dintre cei bolnavi si suferinzi se vor întoarce de la orase la viata de la tarã, refuzând sã se conformeze deprinderilor, obiceiurilor si modelor vietii de oras; ei vor cãuta sã recâstige sãnãtatea în unul din sanatoriile noastre de la tarã. În felul acesta, cu toate cã vom fi la treizeci sau patruzeci de kilometri departe de orase, vom putea sã-i influentãm pe oameni, iar aceia care doresc sãnãtate vor avea prilej sã o recâstige în conditiile cele mai favorabile.

Dumnezeu va sãvârsi minuni pentru noi dacã vom conlucra cu El în credintã. Sã mergem dar pe o cale înteleaptã, pentru ca eforturile noastre sã poatã fi binecuvântate de cer si sã fie încoronate cu succes.

Pentru ce nu ar avea tinerii si tinerele care cautã sã obtinã cunostintele necesare pentru îngrijirea bolnavilor, si aceasta în modul cel mai generos, avantajul resurselor minunate ale naturii? Pentru ce n-ar fi ei învãtati în modul cel mai sârguincios sã aprecieze si sã foloseascã aceste resurse?

În asezarea sanatoriilor medicii nostri au dat gres. Ei n-au folosit resursele naturii asa cum ar fi trebuit. Dumnezeu doreste ca locurile alese pentru asezarea sanatoriilor sã fie frumoase, ca pacientii sã fie înconjurati de tot ce încântã privirea. Bunul Dumnezeu sã ne ajute sã facem cât se poate mai mult ca sã folosim puterea dãtãtoare de viatã a soarelui si a aerului proaspãt. Apoi, când, ca popor, vom urmãri îndeaproape planul Domnului în lucrarea sanatoriilor noastre, atunci resursele naturii vor fi apreciate.