MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A DOUA - ÎNALTA CHEMARE A LUCRÃTORILOR NOSTRI DIN SANATORII

Lucrãtorii nostri din sanatorii au o chemare înaltã si sfântã. Ei au nevoie sã se trezeascã la întelegerea sfinteniei lucrãrii lor. Caracterul acestei lucrãri si întinderea influentei ei cere eforturi pline de râvnã si o consacrare fãrã rezervã.

În sanatoriile noastre, bolnavii si suferinzii trebuie sã fie ajutati sã-si dea seama cã au nevoie atât de ajutor spiritual, cât si de refacere fizicã. Lor trebuie sã li se ofere orice avantaj pentru refacerea sãnãtãtii fizice; si, de asemenea, trebuie sã li se arate ce înseamnã a fi binecuvântati cu lumina si viata Domnului Hristos, ce înseamnã a fi legati de El. Trebuie sã fie condusi sã poatã vedea cã harul Domnului Hristos lucrând în suflet înaltã întreaga fiintã. Si pe nici o altã cale mai bunã nu pot sã cunoascã viata lui Hristos, decât când o vãd datã pe fatã în viata urmasilor Lui.

Lucrãtorul credincios îsi pãstreazã privirea atintitã la Domnul Hristos. Aducându-si aminte cã nãdejdea lui de viatã vesnicã se datoreazã crucii lui Hristos, el este hotãrât sã nu dezonoreze niciodatã pe Acela care Si-a dat viata pentru el. El are un profund interes fatã de omenirea suferindã. El se roagã si lucreazã, veghind asupra sufletelor ca unul care trebuie sã dea socotealã, stiind cã sufletele pe care Dumnezeu le aduce în contact cu adevãrul si neprihãnirea sunt vrednice sã fie mântuite.

Lucrãtorii nostri din sanatorii sunt angajati într-o luptã sfântã. Ei trebuie sã prezinte adevãrul asa cum este el în Isus celor bolnavi si suferinzi ; trebuie sã-l prezinte în toatã solemnitatea lui, si totusi cu o asa simplitate si duiosie, încât sufletele sã fie atrase la Mântuitorul. Totdeauna, în cuvânt si faptã, trebuie sã-L tinã pe El înãltat ca fiind nãdejdea de viatã vesnicã. Nici un cuvânt aspru sã nu se rosteascã, nici o faptã egoistã sã nu se sãvârseascã. Lucrãtorii trebuie sã îi trateze pe toti cu amabilitate. Cuvintele lor sã fie delicate si iubitoare. Aceia care dau pe fatã adevãrata modestie si curtoazie crestinã vor câstiga suflete la Hristos.

Noi trebuie sã ne strãduim sã redãm sãnãtatea fizicã si spiritualã acelora care vin la sanatoriile noastre. De aceea, sã facem pregãtiri pentru a-i sustrage un timp din mediul care îi îndepãrteazã de Dumnezeu si sã-i aducem într-o atmosferã mai curatã. În aer liber, înconjurati de lucrurile frumoase pe care le-a fãcut Dumnezeu, respirând aerul proaspãt, dãtãtor de sãnãtate, bolnavilor li se poate spune cel mai bine despre viata cea nouã în Hristos. Aici pot fi fãcute cunoscut cuvintele lui Dumnezeu. Aici poate strãluci în inimile întunecate de pãcat lumina neprihãnirii Domnului Hristos. Cu rãbdare si cu simpatie conduceti pe bolnavi sã vadã nevoia lor de Mântuitorul. Spuneti-le cã El dã putere celui ce cade în lesin si cã acelora care n-au putere El le sporeste fortele.

Avem nevoie sã apreciem mai pe deplin însemnãtatea cuvintelor: "Cu... drag stau la umbra lui"(Cânt. 2,3). Cuvintele acestea nu aduc în mintea noastrã tabloul unei treceri grãbite, ci al unei odihne linistite. Multi asa-zisi crestini sunt îngrijorati si deprimati, multi sunt atât de coplesiti de o activitate atât de intensã, încât nu-si pot gãsi timp sã se odihneascã linistiti în fãgãduintele lui Dumnezeu, purtându-se în asa fel ca si cum nu si-ar putea permite sã aibã pace si liniste. Tuturor acestora Domnul Hristos le face invitatia: "Veniti la Mine, ... si vã voi da odihnã"(Mat. 11,28).

Sã ne abatem de la cãile pline de praf si dogoritoare ale vietii si sã ne odihnim la umbra iubirii Domnului Hristos. Aici câstigãm tãrie pentru luptã. Aici învãtãm cum sã mai usurãm truda si chinul si cum sã vorbim si sã cântãm spre lauda lui Dumnezeu. Cei obositi si împovãrati sã învete de la Hristos lectia încrederii linistite. Ei trebuie sã sadã la umbra Lui dacã vor sã aibã pacea si odihna Lui.

Aceia care se angajeazã în lucrare la sanatoriu ar trebui sã aibã o comoarã plinã de experiente bogate, deoarece adevãrul este sãdit în inimã si ca ceva sfânt este îngrijit si hrãnit prin harul lui Dumnezeu. Înrãdãcinati si întemeiati în adevãr, ei trebuie sã aibã o credintã care lucreazã prin iubire si purificã sufletul. Cerând fãrã încetare binecuvântãri, ei ar trebui sã tinã ferestrele sufletului închise cãtre pãmânt, ca sã nu pãtrundã atmosfera bolnavã a lumii, si deschise cãtre cer, pentru a primi razele strãlucitoare ale Soarelui Neprihãnirii.

Cine se pregãteste sã porneascã cu pricepere la lucrarea medicalã misionarã? Prin lucrarea aceasta, mintea acelora care vin la sanatoriile noastre pentru tratament trebuie sã fie cãlãuzitã la Hristos si învãtatã sã uneascã slãbiciunea lor cu tãria Lui. Fiecare lucrãtor ar trebui sã aibã pricepere eficientã. Atunci, într-un sens înalt si larg, poate prezenta adevãrul asa cum este în Isus.

Lucrãtorii din sanatoriile noastre sunt fãrã încetare expusi la ispite. Ei vin în legãturã cu necredinciosi, iar cei care nu sunt tari în credintã vor avea de suferit de pe urma acestei legãturi. Dar cei care rãmân în Hristos îi vor întâmpina pe cei necredinciosi asa cum i-a întâmpinat El, refuzând sã fie abãtuti de la ascultarea lor, dar totdeauna gata sã rosteascã un cuvânt la timp, totdeauna gata sã semene semintele adevãrului. Ei vor veghea în vederea rugãciunii, mentinându-si cu putere integritatea si arãtând zilnic trãinicia religiei lor. Influenta unor astfel de lucrãtori este o binecuvântare pentru multi. Printr-o viatã bine ordonatã, ei atrag suflete la cruce. Un crestin sincer Îl recunoaste totdeauna pe Hristos. El e totdeauna voios, totdeauna gata sã-i spunã cuvinte de nãdejde si mângâiere celui suferind.

"Frica Domnului este începutul stiintei"(Prov. 1,7). O propozitie din Scripturi este de mai mare valoare decât zece mii de idei sau argumente omenesti. Aceia care refuzã sã meargã pe calea lui Dumnezeu vor primi în cele din urmã sentinta: "Depãrtati-vã de la Mine" Dar dacã ne supunem cãii lui Dumnezeu, Domnul Isus ne cãlãuzeste mintea si ne umple gura cu asigurarea mântuirii. Noi putem fi tari în Domnul si în puterea tãriei Lui. Primindu-L pe Hristos, suntem îmbrãcati cu puterea Lui. Un Salvator locuind înãuntru face din puterea Lui proprietatea noastrã. Adevãrul devine capitalul nostru. Nici un fel de fapte de nedreptate nu se vãd în viatã. Suntem capabili sã rostim la timp cuvinte cãtre aceia care nu cunosc adevãrul. Prezenta în inimã a Domnului Hristos este o putere vitalizantã, întãrind întreaga fiintã.

Am fost instruitã sã spun lucrãtorilor din sanatoriile noastre cã necredinta si multumirea de sine sunt primejdiile de care trebuie sã se fereascã fãrã încetare. Ei trebuie sã ducã lupta împotriva rãului cu atâta râvnã si devotament, încât bolnavii sã simtã influenta înãltãtoare a eforturilor lor neegoiste.

Nici o umbrã de egoism nu ar trebui sã mânjeascã slujba noastrã. "Nu puteti sluji si lui Dumnezeu si lui mamona."Înãltati-L pe El, pe Omul Golgotei. Înãltati-L pe El prin trãirea credintei în Dumnezeu, pentru ca rugãciunile voastre sã poatã fi biruitoare. Ne dãm noi seama cât de mult Se va apropia Domnul Isus de noi? El ne vorbeste la fiecare în parte, El Se va descoperi oricui e gata sã fie îmbrãcat cu haina neprihãnirii Sale. El spune: "Eu te tin de mâna ta cea dreaptã" Sã ne asezãm dar în situatia ca El sã ne poatã tine de mânã, ca noi sã-L putem auzi spunând cu certitudine si autoritate: "Eu sunt Cel viu. Am fost mort si iatã cã sunt viu în vecii vecilor"