MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A DOUA - CENTRALIZARE

Domnul lucreazã nepãrtinitor pentru fiecare parte a viei Sale. Oamenii sunt aceia care dezorganizeazã lucrarea Sa. El nu dã poporului Sãu privilegiul de a strânge atât de multe mijloace pentru a înfiinta institutii numai în câteva locuri, în asa fel cã nu mai rãmâne nimic pentru înfiintarea de institutii asemãnãtoare în alte locuri.

Multe fabrici trebuie sã fie înfiintate în orasele Americii, si în special în orasele din sud, unde pânã acum s-a fãcut foarte putin. Si în tãri strãine trebuie sã ia fiintã si sã fie duse la succes multe întreprinderi medicale misionare. Înfiintarea de sanatorii este tot atât de necesarã în Europa si în alte tãri strãine, ca si în America.

Domnul doreste ca poporul Sãu sã aibã o întelegere clarã a lucrãrii pe care o are de fãcut si, ca slujitori credinciosi, sã procedeze cu întelepciune la investirea de mijloace. Când urmeazã sã se înalte o clãdire, El doreste ca ei sã calculeze costul, sã vadã dacã au destui bani ca sã o termine. El doreste, de asemenea, ca ei sã-si aducã aminte cã n-ar trebui ca în mod egoist sã strângã toate mijloacele cu putintã pentru ca sã le investeascã în vreo câteva locuri, ci cã ar trebui sã lucreze gândindu-se si la celelalte multe locuri unde trebuie sã se înfiinteze institutii.

Din lumina datã mie, administratorii tuturor institutiilor noastre, si în mod deosebit ai sanatoriilor nou înfiintate, trebuie sã fie atenti sã facã economii în cheltuirea mijloacelor pentru a putea fi în situatia de a ajuta institutii asemãnãtoare care trebuie sã fie înfiintate si în alte pãrti ale lumii. Chiar dacã au o mare sumã de bani în tezaur, ei trebuie sã facã fiecare plan în concordantã cu nevoile marelui câmp misionar al lui Dumnezeu.

Nu e voia Domnului ca poporul Lui sã înalte sanatorii uriase oriunde. Trebuie sã se înfiinteze multe sanatorii. Ele nu trebuie sã fie mari, dar destul de complete pentru a face o lucrare bunã si cu succes.

Am fost avertizatã cu privire la lucrarea de pregãtire de infirmieri si de misionari evanghelisti medicali. Nu trebuie sã concentrãm lucrul acesta într-un singur loc. În fiecare sanatoriu înfiintat, tinere si tineri sã fie instruiti sã devinã misionari medicali. Domnul va deschide calea înaintea lor atunci când pornesc sã lucreze pentru El.

Dovezile ce ne stau în fatã cu privire la împlinirea profetiei ne declarã cã sfârsitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. O mare si importantã lucrare urmeazã sã se facã în afarã si departe de locurile în care în trecut s-a concentrat mult lucrarea noastrã.

Când aducem un curent de apã într-o grãdinã pentru a o uda, nu ne îngrijim de udarea numai a unei singure pãrti, lãsând celelalte pãrti uscate si goale, ca sã strige: "Dati-ne apã" Si totusi, aceasta reprezintã felul în care a fost dusã lucrarea numai în vreo câteva locuri, neglijând câmpul cel mare. Oare locurile pustii sã rãmânã pustii? Nu! Faceti astfel încât curentul de apã sã curgã prin fiecare loc, aducând cu el veselie si fertilitate.

Niciodatã sã nu ne bizuim pe lauda lumii si pe treapta socialã înaltã la care am tinde. Niciodatã, când înfiintãm institutii, sã nu încercãm sã ne luãm la întrecere cu institutiile lumii în mãrime si splendoare. Noi trebuie sã câstigãm biruinta, nu prin înãltarea de constructii masive, în rivalitate cu vrãjmasii nostri, ci cultivând un duh crestinesc - un duh de blândete si smerenie. E mult mai bine sã porti crucea si sã nu-ti realizezi visurile, dar sã ai în final viata vesnicã, decât sã trãiesti ca un print si sã pierzi cerul.

Mântuitorul omenirii S-a nãscut din pãrinti umili, într-o lume nelegiuitã, sub blestemul pãcatului. El a fost crescut în obscuritate în Nazaret, un târgusor din Galilea. Si-a început lucrarea în sãrãcie si fãrã rang lumesc înalt. În felul acesta a introdus Dumnezeu Evanghelia, într-un chip cu totul diferit de felul în care multi din zilele noastre considerã întelept sã proclame aceeasi Evanghelie.

Chiar la începutul dispensatiunii Evangheliei, El Si-a învãtat biserica sã se sprijine nu pe rang lumesc si splendoare, ci pe puterea credintei si ascultãrii. Favoarea lui Dumnezeu este de mai mare valoare decât aurul si argintul. Puterea Duhului Sãu are o valoare ce nu se poate arãta în cuvinte.

Asa zice Domnul: "Clãdirile vor da prestigiu lucrãrii Mele numai când aceia care le înaltã urmeazã instructiunile Mele cu privire la înfiintarea de institutii. Dacã aceia care au administrat si sustinut lucrarea în trecut ar fi fost totdeauna stãpâniti de principii curate si neegoiste, niciodatã nu ar fi fost o concentrare egoistã a unei mari pãrti a mijloacelor Mele în unul sau douã locuri. S-ar fi înfiintat institutii în multe localitãti. Semintele adevãrului, semãnate în mult mai multe câmpuri, ar fi rãsãrit si ar fi adus roade spre slava Mea."

"Locurile care au fost neglijate trebuie sã primeascã acum atentia. Poporul Meu are de fãcut o lucrare precisã si grabnicã. Aceia care în curãtia scopului urmãrit Mi se consacrã pe deplin, trup, suflet si spirit, vor lucra în felul rânduit de Mine si în Numele Meu. Fiecare sã stea la locul lui, privind la Mine, Cãlãuza si Sfãtuitorul lui.

"Îl voi învãta pe cel nestiutor si voi unge cu alifie cereascã ochii multora care acum sunt în întuneric spiritual. Voi ridica unelte care vor face voia Mea, pregãtind un popor care sã stea înaintea Mea în timpul sfârsitului. În multe locuri, care cu multã vreme mai înainte ar fi trebuit sã fie înzestrate cu sanatorii si scoli, voi înfiinta institutiile Mele, iar institutiile acestea vor deveni centre de educatie pentru formare de lucrãtori"

Domnul va lucra asupra mintii oamenilor în locuri neasteptate. Unii care în aparentã sunt vrãjmasi ai adevãrului, prin providenta lui Dumnezeu vor investi mijloacele lor pentru dezvoltarea de proprietãti si vor zidi case. Cu timpul, aceste proprietãti vor fi oferite spre vânzare la un pret mult sub costul lor. Poporul nostru va recunoaste mâna Providentei în ofertele acestea si va procura proprietãti valoroase pentru a fi folosite în lucrarea educationalã. Ei vor plãnui si administra cu umilintã, lepãdare de sine si sacrificiu de sine. În felul acesta oamenii, dispunând de mijloace, pregãtesc inconstient unelte ajutãtoare care vor sprijini poporul lui Dumnezeu sã facã sã înainteze cu repeziciune lucrarea Lui.

În diferite locuri, urmeazã sã fie cumpãrate proprietãti spre a fi folosite pentru sanatorii. Poporul nostru trebuie sã caute ocazii de a cumpãra proprietãti departe de orase, pe care sunt construite deja clãdiri si livezi pe rod. Pãmântul e o posesiune valoroasã. În legãturã cu sanatoriile noastre, ar trebui sã fie terenuri din care mici portiuni pot fi folosite pentru locuinte ale persoanelor care dau ajutor si ale acelora care se instruiesc pentru lucrarea misionarã medicalã.

Mi s-a arãtat în repetate rânduri cã nu e întelept sã ridicãm institutii uriase. Nu prin întinderea unei institutii se realizeazã lucrarea cea mai mare pentru suflete. Un sanatoriu urias pretinde multi lucrãtori. Si acolo unde sunt atât de multi, este peste mãsurã de greu sã se mentinã o înaltã treaptã de spiritualitate. Într-o institutie mare se întâmplã adesea cã locurile de rãspundere sunt ocupate de lucrãtori nespirituali, care nu exercitã întelepciune atunci când se ocupã de persoane care, dacã ar fi tratate cu întelepciune, s-ar trezi, s-ar convinge si s-ar pocãi.

Nu s-a fãcut nici mãcar un sfert din lucrarea care se putea face, de a prezenta Scripturile celor bolnavi, si lucrul acesta s-ar fi fãcut în sanatoriile noastre dacã lucrãtorii însisi ar fi primit învãtãturã temeinicã în cele religioase.

Acolo unde sunt adunati multi lucrãtori într-un singur loc, se cere cultivarea unei spiritualitãti mult mai înalte decât s-a mentinut în sanatoriile noastre mari.

Suntem pe pragul lumii vesnice. Judecãtile lui Dumnezeu au si început sã cadã peste locuitorii pãmântului. Dumnezeu trimite judecãtile acestea pentru a face pe bãrbati si pe femei sã-si vinã în simtiri. El are un scop în tot ceea ce îngãduie sã aibã loc în lumea noastrã si El doreste ca sã fim atât de spirituali, încât sã putem pricepe actiunea Sa în evenimentele atât de neobisnuite din trecut, dar care acum au loc aproape zilnic.

Ne stã înainte o lucrare mare - încheierea lucrãrii de vestire a ultimei solii de har a lui Dumnezeu cãtre o lume pãcãtoasã. Dar ce am fãcut noi pentru a vesti solia aceasta? Priviti, vã rog, la multele, multele locuri în care nici mãcar nu s-a intrat pânã acum. Priviti la lucrãtorii nostri care calcã iarãsi si iarãsi acelasi teritoriu, în timp ce în jurul lor este o lume neglijatã, zãcând în nelegiuire si stricãciune - o lume ce este încã neavertizatã. Pentru mine este un tablou îngrozitor. Ce nepãsare izbitoare manifestãm fatã de o lume ce piere!