MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA A DOUA - NU PRINTRE BOGATI

Poate cã ni s-ar pãrea cã ar fi cel mai bine sã alegem pentru sanatoriile noastre locuri printre cei bogati; cã lucrul acesta ar da prestigiu lucrãrii noastre si ar asigura un sprijin pentru institutiile noastre. Dar în pãrerea aceasta nu e luminã. "Domnul nu se uitã la ce se uitã omul"(1 Sam. 16,7). Omul se uitã la înfãtisarea exterioarã; Dumnezeu Se uitã la inimã. Cu cât sunt mai putine clãdirile grandioase din jurul institutiilor noastre, cu atât vom fi mai putin tulburati. Multi dintre bogatii posesori de proprietãti sunt nereligiosi si necuviinciosi. Mintea lor e plinã de gânduri lumesti. Timpul le este ocupat cu distractii, petreceri si veselie lumeascã. Mijloacele lor sunt absorbite de extravagantã în îmbrãcãminte si trai luxos. Solii ceresti nu sunt bineveniti în cãminul lor. Ei doresc ca Dumnezeu sã fie cât mai departe. Umilinta este o lectie greu de învãtat pentru natura omeneascã si e deosebit de dificilã pentru cei bogati si care cautã sã-si împlineascã poftele. Aceia care nu socotesc cã au sã dea socotealã lui Dumnezeu pentru tot ceea ce posedã sunt ispititi sã înalte eul, ca si cum bogãtiile formate din pãmânturi si depozite la bancã i-ar face independenti de Dumnezeu. Plini de mândrie si pretuire de sine, ei îsi dau importantã pe mãsura averii lor.

Sunt multi bogati care înaintea lui Dumnezeu sunt vãzuti ca administratori necredinciosi. În felul în care si-au adunat si folosit averea, El vede jefuire. Ei au trecut cu vederea pe Marele Proprietar al tuturor lucrurilor si nu au folosit bunurile care le-au fost încredintate pentru a usura greutãtile celor suferinzi si apãsati. Ei au îngrãmãdit pentru ei o comoarã de mânie pentru ziua mâniei; deoarece Dumnezeu va rãsplãti pe fiecare om dupã faptele lui. Oamenii acestia nu se închinã lui Dumnezeu; eul este idolul lor. Ei îndepãrteazã din minte dreptatea si mila, înlocuindu-le cu zgârcenia si cearta. Dumnezeu zice: "Sã nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri?"(Ier. 9,9).

Dumnezeu nu doreste ca vreuna din institutiile Lui sã fie asezatã într-o astfel de localitate, oricât de mari ar fi avantajele ei aparente. Oamenii bogati si egoisti au o influentã modelatoare asupra mintii altora si vrãjmasul ar lucra prin ei pentru a pune piedici în calea noastrã. Întovãrãsirile rele sunt totdeauna dãunãtoare pentru evlavie si devotiune si principiile care sunt aprobate de Dumnezeu pot fi subminate de astfel de întovãrãsiri. Dumnezeu nu vrea ca noi sã ajungem ca Lot, care a ales sã-si aseze cãminul într-un loc în care el si familia lui erau adusi continuu în contact cu rãul. Lot a mers în Sodoma ca om bogat; a plecat de acolo neavând nimic, dus de mânã de un înger, în timp ce solii mâniei asteptau sã toarne flãcãrile care aveau sã-i mistuie pe locuitorii acelui oras foarte favorizat si sã desfiinteze frumusetea lui ademenitoare, fãcând pustiu si gol un loc pe care Dumnezeu îl fãcuse odatã foarte frumos.

Sanatoriile noastre n-ar trebui sã fie situate aproape de locuintele celor bogati, unde ar fi privite ca o inovatie si ceva neplãcut la vedere si despre care se va comenta nefavorabil, deoarece primesc oameni suferinzi din toate clasele. Religia curatã si neîntinatã face din aceia care sunt copii ai lui Dumnezeu o singurã familie, legati la un loc cu Hristos în Dumnezeu. Dar spiritul lumii este mândru, pãrtinitor, exclusivist, favorizând numai pe câtiva.

Când ne construim clãdirile, trebuie sã ne tinem departe de locuintele celor mari ai lumii, lãsându-i sã caute ajutorul de care au nevoie, retrãgându-se dintre tovarãsii lor si venind în locuri mai retrase. Noi nu vom fi plãcuti lui Dumnezeu când construim sanatoriile printre oamenii extravaganti în îmbrãcãminte si vietuire, care sunt atrasi cãtre aceia care pot face o mare risipã.