MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA INTAIA - O LUCRARE ÎN CONTINUÃ DEZVOLTARE

Servii lui Dumnezeu trebuie sã se foloseascã de orice mijloc pentru extinderea împãrãtiei Sale. Apostolul Pavel spune cã "lucrul acesta este bun si bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sã fie mântuiti si sã vinã la cunostinta adevãrului", si sã se facã "rugãciuni, cereri, mijlociri, pentru toti oamenii" (1 Tim. 2, 3.4.1). Iar Iacov zice: "Sã stiti cã cine întoarce pe un pãcãtos de la rãtãcirea cãii lui, va mântui un suflet de la moarte, si va acoperi o sumedenie de pãcate" (Iacov 5, 20). Fiecare credincios are obligatia sã se uneascã cu fratii sãi pentru a face invitatia: "Veniti cãci iatã, toate sunt gata" (Luca 14, 17). Fiecare trebuie sã-i încurajeze pe ceilalti sã facã o lucrare din toatã inima. Chemãri cãlduroase vor fi fãcute de o bisericã vie. Suflete însetate vor fi conduse la apa vietii.

Apostolii purtau povara rãspunderii de a lãrgi sfera lor de lucru, de a proclama Evanghelia în regiunile încã neatinse. Din exemplul lor învãtãm cã nu trebuie sã se gãseascã persoane care sã stea în via Domnului fãrã sã lucreze. Servii Lui trebuie sã lãrgeascã fãrã încetare cercul strãdaniilor lor. Ei trebuie sã realizeze fãrã încetare tot mai mult si niciodatã mai putin. Lucrarea Domnului trebuie sã se lãrgeascã si sã se întindã pânã ajunge sã cuprindã lumea.

Dupã ce au fãcut o cãlãtorie misionarã, Pavel si Barnaba au venit înapoi prin aceleasi locuri, vizitând bisericile pe care le înfiintaserã si alegând oamenii care sã se uneascã cu ei în lucrare. Asa trebuie sã lucreze servii lui Dumnezeu de astãzi, alegând si educând tineri vrednici pentru a fi colaboratori. Dumnezeu sã ne ajute sã ne sfintim pe noi însine, pentru ca prin pilda noastrã, altii sã poatã fi sfintiti, fãcuti în stare sã facã o lucrare plinã de succes în câstigarea de suflete la Hristos.

Ne apropiem de încheierea istoriei acestui pãmânt; în curând vom sta în fata marelui tron alb. În curând timpul vostru de lucrare va fi trecut pentru vesnicie. Cãutati si folositi ocaziile de a spune un cuvânt la timpul potrivit acelora cu care veniti în legãturã. Nu asteptati ca mai întâi sã vã cunoasteti si abia atunci sã le oferiti comorile nepretuite ale adevãrului. Porniti la lucru si cãile vi se vor deschide înainte.

În ziua judecãtii, cei pierduti îsi vor da seama pe deplin de însemnãtatea jertfei de pe Calvar. Ei vãd ceea ce au pierdut refuzând sã fie credinciosi. Se gândesc la legãturile curate si înalte pe care avuseserã privilegiul sã le câstige. Dar e prea târziu. Ultima chemare a fost rostitã. Se aude tânguirea: "Secerisul a trecut, vara s-a isprãvit, si noi tot nu suntem mântuiti" (Ier. 8, 20).

Asupra noastrã apasã greaua rãspundere de a avertiza lumea cu privire la sfârsitul ei care se apropie. Din toate pãrtile, de departe si de aproape, vin chemãri dupã ajutor. Dumnezeu invitã biserica Sa sã se ridice si sã se îmbrace cu putere. Sunt de câstigat coroane nepieritoare; e de obtinut Împãrãtia cerului; lumea, ce piere în ignorantã, trebuie sã fie luminatã.

Lumea va fi convinsã nu prin ceea ce se învatã de la amvon, ci prin ceea ce trãiesc membrii bisericii. Predicatorul de la amvon enuntã teoria Evangheliei; evlavia practicã a bisericii demonstreazã puterea ei.

Slabã si cu defecte, având mereu nevoie sã fie avertizatã si sfãtuitã, biserica este totusi obiectul supremei preocupãri a Domnului Hristos. El face experimentãri ale harului asupra inimii oamenilor si sãvârseste astfel de transformãri, încât îngerii rãmân uimiti si îsi exprimã bucuria prin cântãri de laudã. Ei se bucurã la gândul cã oameni supusi greselii si pãcãtosi pot fi astfel transformati.

Când solia îngerului al treilea se dezvoltã si ajunge o mare strigare, proclamarea ei va fi însotitã de o mare putere si slavã. Fetele copiilor lui Dumnezeu vor strãluci de luminã cereascã.

Domnul va pregãti bãrbati si femei - ba chiar si copii, asa cum a fãcut El cu Samuel - pentru lucrarea Sa, fãcându-i mesageri ai Sãi. Acela care nu doarme si nici nu dormiteazã vegheazã asupra fiecãrui lucrãtor, alegându-i sfera de lucru. Tot cerul urmãreste lupta pe care, în împrejurãri în aparentã descurajatoare, o duc slujitorii lui Dumnezeu. Se realizeazã cuceriri noi, se câstigã onoruri noi, atunci când servii Domnului, strângându-se în jurul stindardului Rãscumpãrãtorului lor, pornesc sã lupte lupta cea bunã a credintei. Toti îngerii ceresti sunt în slujba umilului si credinciosului popor al lui Dumnezeu, iar atunci când ostirea lucrãtorilor Domnului de aici, de jos, cântã cântãrile lor de laudã, corul de sus se uneste cu ei în aducerea de multumiri, dând laudã lui Dumnezeu si Fiului Sãu.

Nimic nu este în aparentã mai neajutorat, si totusi în realitate mai de nebiruit, ca sufletul care-si simte nimicnicia si se sprijinã în totul pe meritele Mântuitorului. Mai curând ar trimite Dumnezeu toti îngerii din cer, pentru a da ajutor unuia ca acesta, decât sã îngãduie ca el sã fie înfrânt.

Semnalul de luptã rãsunã de-a lungul frontului. Fiecare ostas al crucii sã pãseascã înainte, nu în încredere de sine, ci în umilintã si smerenie si cu credintã tare în Dumnezeu. Lucrarea voastrã, lucrarea mea nu va înceta o datã cu viata aceasta. Poate cã pentru un scurt timp ne vom odihni în mormânt, dar, atunci când vine chemarea, noi reluãm, în Împãrãtia lui Dumnezeu, lucrarea noastrã.