MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA INTAIA - LUCRÃTORI DINTRE MEMBRI

Cu un interes viu Dumnezeu priveste la lumea aceasta. El a notat puterea de slujire a fiintelor omenesti. Privind prin veacuri, El si-a socotit lucrãtorii, atât bãrbati, cât si femei, si le-a pregãtit calea zicând: "Le voi trimite solii Mei, si ei vor vedea o mare luminã strãlucind prin întuneric. Câstigati pentru a sluji lui Hristos, ei îsi vor folosi talantii pentru slava Numelui Meu. Ei vor porni sã lucreze pentru Mine cu zel si devotiune. Prin strãduintele lor, adevãrul va misca mii de suflete cu cea mai mare putere si oameni orbi spiritual vor primi vederea si vor vedea mântuirea Mea. Adevãrul va fi fãcut atât de proeminent încât chiar si acela care aleargã sã poatã citi. Vor fi gãsite cãi pentru a se ajunge la inimi. Unele dintre metodele folosite în lucrarea aceasta vor fi diferite de metodele folosite în trecut, dar din cauza aceasta nimeni sã nu împiedice drumul prin critici."

Aceia pe care îi alege Dumnezeu ca lucrãtori nu sunt totdeauna talentati, dupã aprecierea lumii. Uneori, El alege oameni neînvãtati. Acestora le dã o lucrare specialã. Ei pot sã lucreze cu o anumitã categorie de oameni la care altii n-ar avea acces. Deschizându-si inima fatã de adevãr, ei sunt fãcuti întelepti în si prin Hristos. Viata lor soarbe si revarsã parfumul evlaviei. Cuvintele lor sunt bine judecate înainte de a fi rostite. Ei se strãduiesc sã promoveze buna stare a semenilor lor. Ei aduc ajutor si fericire celor în lipsã si necãjiti. Ei îsi dau seama de nevoia de a rãmâne totdeauna la sfatul si instruirea primitã din partea Domnului Hristos, pentru ca sã poatã lucra în armonie cu vointa lui Dumnezeu. Ei cerceteazã cum ar putea urma cel mai bine pilda Mântuitorului în purtarea crucii si în tãgãduirea de sine. Ei sunt martorii lui Dumnezeu, descoperind mila si iubirea Lui si dând toatã slava numai Aceluia Cãruia ei îi servesc si pe care-L iubesc.

Ei învatã fãrã încetare de la Marele Învãtãtor si în mod continuu ajung la trepte tot mai înalte de crestere; totusi tot timpul au un simtãmânt al slãbiciunii si nepriceperii lor. Ei sunt atrasi în sus prin puternica si iubitoarea lor admiratie fatã de Domnul Hristos. Ei practicã virtutile Lui, deoarece viata lor s-a contopit cu a Lui. Ei merg mereu tot înainte si în sus, fiind o binecuvântare pentru lume si o onoare pentru Rãscumpãrãtorul lor. Cu privire la ei, Hristos zice: "Ferice de cei blânzi, cãci ei vor mosteni pãmântul" (Mat. 5, 5).

Astfel de lucrãtori trebuie sã fie încurajati. Lucrarea lor este fãcutã nu pentru a fi vãzutã de oameni, ci pentru a proslãvi pe Dumnezeu. Si se va dovedi cã ea este cãlãuzitã de El. Domnul îi aduce pe acesti lucrãtori în legãturã cu aceia care au o mai vãditã iscusintã, pentru a completa golurile pe care ei le lasã. Lui Îi face mare plãcere când sunt apreciati, deoarece ei sunt verigi în lantul slujirii Lui.

Oamenii care îsi dau singuri importantã, care sunt plini de gândul capacitãtilor lor superioare, trec cu vederea pe acesti lucrãtori smeriti, plini de cãintã, dar nici mãcar o clipã Dumnezeu nu-i pierde din vedere. El noteazã tot ce fac ei pentru a-i ajuta pe aceia care au nevoie de ajutor. În curtile ceresti, când cei rãscumpãrati vor fi adunati acasã, ei vor sta în locul cel mai apropiat de Fiul lui Dumnezeu. Ei vor strãluci cu putere în curtile Domnului, onorati de El, deoarece au considerat cã e o onoare de a servi acelora pentru care El Si-a dat viata.

Dumnezeu va influenta oameni umili sã vesteascã solia adevãrului prezent. Multi dintre acestia vor fi vãzuti alergând încoace si încolo, constrânsi de Duhul lui Dumnezeu sã transmitã lumina acelora care sunt în întuneric. Adevãrul e ca un foc în oasele lor, umplându-i cu o dorintã arzãtoare de a lumina pe aceia care stau în întuneric. Multi, chiar si printre cei needucati, vor proclama Cuvântul lui Dumnezeu. Copii vor fi constrânsi de Duhul lui Dumnezeu sã porneascã si sã vesteascã solia cereascã. Duhul va fi turnat asupra acelora care se supun îndemnurilor Lui. Lepãdând regulile obligatorii ale oamenilor si miscãrile prudente, ei se vor alãtura ostirii lui Dumnezeu.

În viitor, oameni simpli vor fi îndemnati de Duhul Domnului sã pãrãseascã ocupatia lor obisnuitã si sã meargã sã vesteascã ultima solie de har. Trebuie ca ei sã se pregãteascã pentru lucrare cât mai repede cu putintã, pentru ca eforturile lor sã fie încununate de succes. Ei conlucreazã cu instrumentele ceresti, deoarece sunt gata sã cheltuiascã si sã se cheltuiascã în slujba Domnului. Nimeni nu este autorizat sã împiedice pe astfel de lucrãtori. Lor trebuie sã li se lase cale liberã când pornesc sã îndeplineascã marea lor însãrcinare. Nici un cuvânt dispretuitor sã nu se rosteascã la adresa lor atunci când seamãnã sãmânta Evangheliei în locurile cele mai rele ale pãmântului.

Bunurile cele mai de pret ale vietii - simplitatea, cinstea, alipirea în totul de adevãr, puritatea, integritatea nepãtatã - nu pot fi nici cumpãrate, nici vândute; ele sunt puse în dar la îndemâna oricui, a celui ignorant ca si a celui cult, a negrului ca si a albului, a tãranului umil ca si a regelui pe tronul lui. Lucrãtorii umili, care nu-si pun nãdejdea în propria lor putere, dar care lucreazã în simplitate, încrezându-se întotdeauna în Dumnezeu, se vor împãrtãsi de bucuria Mântuitorului. Rugãciunile lor stãruitoare vor aduce suflete la cruce. În colaborare cu strãduintele lor pline de jertfire de sine, Domnul Isus va misca inimi, sãvârsind minuni în convertirea de suflete. Bãrbati si femei vor fi adunati în familia bisericii. Se vor construi case de adunare si se vor înfiinta scoli. Inima lucrãtorilor va fi umplutã de bucurie când vor vedea mântuirea lui Dumnezeu.

Când cei mântuiti vor fi în prezenta lui Dumnezeu, ei vor vedea cât de mioape erau concluziile lor cu privire la ceea ce înregistreazã Cerul ca fiind succes. Când vor revedea eforturile lor fãcute pentru a avea succes, vor vedea cât de nebunesti erau planurile lor, cât de neînsemnate presupusele lor încercãri, cât de nerationale îndoielile lor. Ei vor vedea de câte ori au gresit în lucrarea lor pentru cã nu L-au crezut pe Dumnezeu pe cuvânt. Iar un adevãr va iesi cu putere la ivealã, si anume cã pozitia pe care o ocupã cineva nu-l pregãteste pentru intrarea în curtile ceresti. Ei vor vedea, de asemenea, cã onoarea datã omului se cuvine numai lui Dumnezeu, cã Lui Îi apartine toatã gloria. De pe buzele corului îngeresc si ale oastei celor mântuiti va rãsuna cântarea mãreatã: "Mari si minunate sunt lucrãrile Tale, Doamne, Dumnezeule, Atotputernice! Drepte si adevãrate sunt cãile Tale, Împãrate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, si cine nu va slãvi Numele Tãu? Cãci numai Tu esti sfânt" (Apoc. 15, 3.4).