MARTURII VOL.VII - SECTIUNEA INTAIA - LUCRAREA PENTRU MEMBRII BISERICII

Avem de dus lumii o solie de la Domnul - o solie care trebuie sã fie dusã în plinãtatea bogatã a puterii Duhului Sfânt. Servii Domnului sã se strãduiascã sã vadã nevoia de a cãuta sã salveze pe cei pierduti. Trebuie sã se facã apeluri directe cãtre cei neconvertiti. "Pentru ce mãnâncã Învãtãtorul vostru cu vamesii si cu pãcãtosii?" i-au întrebat fariseii pe ucenicii Domnului Hristos. Iar Mântuitorul a rãspuns: "N-am venit sã chem la pocãintã pe cei neprihãniti, ci pe cei pãcãtosi" (Matei 9, 11.13). Aceasta este lucrarea pe care ne-a dat-o nouã. Si niciodatã nu a fost o mai mare nevoie de ea ca în timpul de fatã.

Dumnezeu n-a dat servilor Sãi lucrarea de a îndrepta lucrurile în comunitãti. Abia s-a fãcut lucrul acesta, în aparentã, cã el trebuie sã fie fãcut din nou. Membrii bisericii, pentru care se manifestã o astfel de grijã si osteneli, devin debili din punct de vedere religios. Dacã nouã zecimi din eforturile depuse pentru cei care cunosc adevãrul s-ar depune pentru aceia care n-au auzit niciodatã adevãrul, cât de mult mai mare ar fi înaintarea realizatã! Dumnezeu Si-a retinut binecuvântãrile deoarece poporul Sãu n-a lucrat în armonie cu îndrumãrile Sale.

Faptul cã pastorii nostri cheltuiesc pentru ei timp si talente care ar trebui folosite pentru cei neconvertiti aduce debilitate acelora care cunosc adevãrul. În multe dintre comunitãtile noastre de oras, deserventul cultic predicã Sabat dupã Sabat, si Sabat dupã Sabat membrii bisericii vin la casa lui Dumnezeu fãrã sã aibã ceva de spus cu privire la binecuvântãrile primite datoritã binecuvântãrilor împãrtite de ei altora. Ei nu au lucrat în cursul sãptãmânii pentru a pune în practicã învãtãtura datã lor în Sabat. Atâta vreme cât membrii bisericii nu fac nici un efort pentru a da si altora din ajutorul ce le-a fost dat, în chip firesc urmeazã o slãbire spiritualã.

Cel mai mare ajutor ce poate fi dat poporului nostru este acela de a-i învãta sã lucreze pentru Dumnezeu si sã depindã de El, si nu de slujitorii Lui. Sã se deprindã sã lucreze asa cum a lucrat Domnul Hristos. Sã se alãture ostirii lucrãtorilor Lui si sã facã o slujbã credincioasã pentru El.

Sunt situatii când e bine ca predicatorii nostri sã tinã în Sabat, în comunitãtile noastre, cuvântãri scurte pline de viata si de iubirea Domnului Hristos. Dar membrii bisericii nu trebuie sã astepte o predicã în fiecare Sabat.

Sã ne amintim cã noi suntem strãini si cãlãtori pe pãmântul acesta, cãutând o patrie mai bunã, si anume una cereascã. Sã lucrãm cu o asa râvnã, cu o asa consacrare, încât pãcãtosii sã fie atrasi la Hristos. Aceia care s-au unit cu Domnul prin legãmânt de slujire sunt datori sã se uneascã cu El în marea si grandioasa lucrare de salvare de suflete. Membrii bisericii sã-si facã în chip credincios partea de lucru în timpul sãptãmânii, iar în Sabat sã povesteascã experienta lor. Adunarea va fi atunci ca o hranã datã la timp potrivit, aducând tuturor celor prezenti viatã si o putere nouã. Când poporul lui Dumnezeu vede marea nevoie de a lucra asa cum a lucrat Hristos pentru convertirea pãcãtosilor, mãrturiile depuse de ei în Sabat la serviciul divin vor fi pline de putere. Cu bucurie ei vor povesti experienta scumpã câstigatã lucrând pentru altii.

Pastorii nostri nu trebuie sã-si consume timpul lucrând pentru aceia care au primit adevãrul. Cu iubirea Domnului Hristos arzând în inima lor, ei trebuie sã porneascã pentru a câstiga pe pãcãtosi la Mântuitorul. Ei trebuie sã semene semintele adevãrului pe lângã toate apele. Un loc dupã altul trebuie sã fie vizitat, comunitate dupã comunitate trebuie sã fie înfiintatã. Aceia care iau pozitie pentru adevãr trebuie sã fie organizati în comunitãti si dupã aceea slujitorul Domnului sã meargã mai departe spre alte locuri tot atât de importante.

De îndatã ce o comunitate a fost organizatã, servul Domnului sã-i punã la lucru pe membrii ei. Ei vor avea nevoie sã fie învãtati cum sã lucreze cu succes. Servul Domnului sã consacre o mai mare parte din timpul sãu pentru educare decât pentru predicare. El sã-i învete pe membri cum sã împartã altora cele ce au ajuns sã cunoascã. Desi noii convertiti trebuie sã fie învãtati sã cearã sfat de la cei cu mai multã experientã în lucrare, ei trebuie sã fie învãtati în acelasi timp sã nu-l aseze pe pastor în locul lui Dumnezeu. Deserventii nu sunt decât fiinte omenesti, oameni supusi slãbiciunilor. Domnul Hristos e Acela la care trebuie sã privim pentru îndrumare. "Cuvântul s-a fãcut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevãr." "Si noi toti am primit din plinãtatea Lui, si har dupã har." (Ioan 1, 14.16).

Puterea Evangheliei trebuie sã vinã asupra grupelor formate, pregãtindu-le pentru slujire. Unii dintre noii convertiti vor fi asa de mult umpluti cu puterea lui Dumnezeu, încât de îndatã vor intra în lucrare. Ei vor lucra atât de zelos, încât nu vor avea nici timp si nici dispozitie de a slãbi mâinile fratilor lor prin critici lipsite de amabilitate. Singura lor dorintã va fi aceea de a duce adevãrul în locurile ce încã nu au fost atinse.

Domnul mi-a arãtat lucrarea care trebuie sã fie fãcutã în orasele noastre. Credinciosii din aceste orase pot sã lucreze pentru Dumnezeu în vecinãtatea locuintei lor. Ei trebuie sã lucreze în liniste si umilintã, purtând cu ei oriunde merg atmosfera cerului. Dacã eul nu este luat în seamã, ci tinut în supunere, arãtând totdeauna cãtre Domnul Hristos, puterea influentei lor va fi simtitã.

Când un lucrãtor se consacrã fãrã rezerve slujirii lui Dumnezeu, el câstigã o experientã care-l face în stare sã lucreze tot mai cu succes pentru Domnul. Puterea care l-a atras pe el la Hristos îl ajutã sã atragã si el pe altii la Hristos. Poate cã nu i se va încredinta niciodatã lucrarea de orator public, dar el nu e mai putin un serv al lui Dumnezeu; iar lucrarea lui dã dovadã cã el e nãscut din Dumnezeu.

Nu e planul lui Dumnezeu ca predicatorii sã fie lãsati sã îndeplineascã singuri partea cea mai mare a lucrãrii de a semãna semintele adevãrului. Bãrbati care nu sunt chemati la lucrarea de predicare trebuie sã fie încurajati sã lucreze pentru Dumnezeu potrivit cu feluritele lor însusiri. Sute de bãrbati si de femei care acum stau fãrã lucru ar putea face o lucrare bine primitã. Ducând adevãrul în familiile prietenilor si vecinilor lor, ei ar putea sã facã o mare lucrare pentru Domnul. Dumnezeu nu cautã la fata omului. El va folosi crestini smeriti si devotati, chiar dacã nu au o educatie atât de desãvârsitã ca altii. Unii ca acestia sã se angajeze în slujba Lui, fãcând lucrare din casã în casã. Sezând la gura sobei, ei pot face - dacã sunt umili, curtenitori si evlaviosi - mult mai mult pentru a satisface nevoile reale ale familiilor decât ar putea face un predicator consacrat.

Pentru ce nu simt credinciosii o grijã mai mare si mai zeloasã pentru cei care sunt departe de Hristos? Pentru ce nu se adunã laolaltã doi sau trei sã se roage cãlduros lui Dumnezeu pentru salvarea unei anumite persoane si apoi a alteia? În comunitãtile noastre sã se formeze grupe pentru slujire. Diferiti credinciosi sã se uneascã si sã lucreze ca pescari de oameni. Sã se strãduiascã sã adune suflete din stricãciunea lumii si sã le aducã la curãtia mântuitoare a iubirii lui Hristos.

Formarea de grupe mici ca bazã a efortului crestin mi-a fost prezentatã de Cineva care nu poate gresi. Dacã sunt multi membri în comunitate, ei sã fie organizati în grupe mici, pentru a lucra nu numai pentru membrii bisericii, ci pentru necredinciosi. Dacã într-un loc sunt numai doi sau trei care cunosc adevãrul, ei sã se organizeze ca o grupã de lucrãtori. Ei sã pãstreze legãtura unirii nezdruncinate, strângându-se laolaltã în iubire si unire, încurajându-se unul pe altul sã meargã înainte, fiecare câstigând curaj si putere din sprijinul celorlalti. Ei sã dea pe fatã îngãduintã si rãbdare crestinã, nerostind cuvinte pripite, folosind talentul vorbirii pentru a se zidi unul pe altul în credinta cea sfânta. Sã lucreze în iubire crestinã pentru cei din afarã de staul, uitând de sine în strãduinta lor de a-i ajuta pe altii. Lucrând si rugându-se în Numele Domnului Hristos, numãrul lor va creste; deoarece Mântuitorul zice: "Dacã doi dintre voi se învoiesc pe pãmânt sã cearã un lucru oarecare, le va fi dat de Tatãl Meu care este în ceruri" (Mat. 18, 19).